Cap Gimbal Manfrotto 393 – Review
Unul din lucrurile care ma intriga cel mai mult in fotografie este faptul ca apar mereu provocari noi. Prin asta nu ma refer neaparat la a descoperi tot ce poate oferi un DSLR de ultima generatie. Ma refer la circumstante mereu schimbatoare si nevoia de adaptare la conditii pentru a prinde de fiecare data cele mai bune cadre.
Astfel, capacitatea de adaptare mi-a fost pusa la test la urmatorul concert pentru care aveam acreditare. Am avut si posibilitatea de a trage si de la distanta iar problema majora a fost gasirea unei solutii pentru a-mi sustine setup-ul cu care voiam sa trag. Vorbim aici de un 5D Mark I cu grip, obiectiv 300mm 2.8 L USM si un teleconvertor Canon 2.0X. Avand in vedere ca doar obiectivul cantareste 2.8 kg, aveam nevoie de ceva „zdravan”.
Cu ajutorul lui Iulian Capatoiu de la F64, am ales capul Manfrotto 393. Desi am fost sceptic initial, timpul mi-a aratat ca am facut alegerea buna. Pe langa soliditatea contructiei se remarca forma de „U”, lucru simplu dar eficient ce implica faptul ca greutatea camerei si a obiectivului este preluata de doua brate. Mai mult decat atat este usor de montat pe un cap cu surub de montare de 1/4”. Personal am folosit niste picioare de Slik 500 DX care au sustinut intreaga greutate fara probleme. Inca o problema de care m-am temut initial a fost cea a echilibratului dar si cazul acesta m-am alertat degeaba. In numai cateva secunde totul era sub control.
O alta problema tipica fotografilor este deplasarea pana la locatiile unde se desfasoara evenimentul, in cazul meu concertul si asta din cazua greutatii diferitelor instrumente care trebuie carate pana la locul respectiv. Iarasi, am scapat usor, la propriu, deoarece trepiedul si capul Manfrotto nu cantaresc deloc mult. Am vrut sa trag si din fata scenei, asa ca odata ajuns acolo am montat totul la distanta pentru momentul in care ma voi intoarce. Dupa primele 3 melodii care imi rasuna si acum in cap, m-am intors. Iata ce-a iesit:
Acest setup, cu trepied si capul Manfrotto 393 a fost foarte avantaos deoarece mai aveam un aparat pe care aveam un obiectiv wide. Imi imginez scenariul in care eram cu monopod, cat de mult ma incurca sa las 300-le jos pentru a folosi wide-ul. Asa, pur si simplu ii dadeam drumul din mana si puteam trece imediat la a doua camera. Odata eliberat din mana, aparatul principal se echilibra si revenea la pozitie orizontala singur.
Capul Manfrotto 393 are 3 trepte de inaltime reglabile din suruburi. El poate fi blocat doar pe linia verticala din cele 2 suruburi din laterale, miscarea pe orizontala existand mereu. Mai mult decat atat, ea este mereu una foarte lina, la fel ca cea verticala. Avand si aplicatii pt spotting (fotografii de avioane), concerte, sport, wildlife, Manfrotto 393 e un cap foarte robust, motiv pentru care este recomandat si pentu teleobiective grele si mari ( 300mm,400mm,800mm etc).
In concluzie pot afirma ca produsul care m-a ajutat la concert este unul dintre cele mai bune rapoarte pret-calitate din seria capetelor gimbal. Sustin asta deoarece un cap din seria de varf, Wimberly sau un cap de carbon, poate avea pretul de 3-4 ori mai mare.
Mentionez ca am in spate aproximativ 5 ani experienta de de tras concerte. Astfel avand posibilitatea de a ajunge la munte concerte mari, unde fotografii pot face poze doar de la 40-60m de scena, pot spunde ca, un cap de genul asta este un accesoriu foarte util prin stabilitatea pe care o ofera. Pana la urma, important pentru un accesoriu de genul este sa usureaza mult munca unui fotograf, iar capul Mafrotto 393 face acest lucru cu brio.
Un articol de Alex Chelba si Aurelian Catana, consultanti F64.
1 comentariu
acest aparat foto face poze singur pt ca as vrea sa mi iau si eu un aparat care face singur poze