Laguna Albastra – Islanda

Laguna albastra este doar una dintre minunile islandeze cotata in top 10 Spa-uri din lume. Cum islandezii se pare ca stiu sa imbine utilul cu placutul, in zona unei uzine electrice geotermale, super-ecologica normal, apa subterana incalzita de lava este folosita pentru a pune in miscare turbinele uzinei, apoi este re-circulata in sistemul de incalzire centralizata al unui oras apropiat si in cele din urma “deversata” la temperaturi sensibil mai mici si mai adecvate 36-39 grade C pentru uzul amatorilor de bai termale.

Privelistea in sine este o bucurie pentru ochi cel putin la fel cat se spune ca ar fi pentru piele. “Bunatatile” extrase de apa in parcursul ei subteran precum silicatii, sarurile minerale, sulful si algele blue-vert care confera culoarea azurie sunt folosite in diverse tratamente ale pielii.

Designul minimalist al complexului complimenteaza cadrul natural cu inca o reusita a arhitecturii islandeze. Aflat la nord de Grindavik, laguna marcheaza capatul sud-vestic al faliei dintre placa tectonica Nord Americana si cea Eurasiatica care strabate Islanda spre nord-est. Deci sa spunem ca e un fel de izvor al izbavirii la care se perinda mii de turisti anual in cautarea unei pieli mai fine sau al tineretii vesnice.

Personal nu ma dau in vant dupa wellness desi imi doresc binele, dar sa te balacesti intr-o apa blue-vert semi-vascoasa alaturi de nelipsitul miros de sulf la o diferenta de temperatura apa/aer de aproximativ 20-25 grade C e o experienta cel putin interesanta. Ca sa nu mai spun de pretiosul noroi alb mustind de silicati si de proprietati binefacatoare, care acoperea fetele tuturor clientilor complexului.

Majoritatea mergeau pe principiul cu cat mai mult cu atat mai bine imi face sau la cat am dat pe bilet macar sa le facem paguba asa ca eram inconjurat de masti tribale in “descompunere”.

Fotografiile sunt realizate cu doua camere, un Olympus Miu 3000 Tough care se descurca paradoxal mai bine in apa decat in “aer” si un Nikon.

D700 cu un obiectiv Nikkor 16-35/f4 Ed Vr.
Text si foto – Sorin Vidis
Pagina de Facebook