fuji x10 preview

Un articol de Vlad Dodan
for english version press here

Altă săptămână, alt preview.

Spre sfârșitul anului se îmbulzesc toți producătorii să lanseze tot felul de gadget-uri / camere foto / accesorii astfel încât să beneficieze din plin de impulsul omenesc de a cumpăra orice îi cade în mână în perioada sărbătorilor (în cazul nostru: sărbatorile de iarnă).

După ce-am văzut săptămâna trecută Nikon 1 V1, un sistem mirror-less cu obiective interschimbabile; săptămâna asta am avut prilejul de a-i lipsi pe cei de la F64 de un sample de Fuji X10. (spun “sample” pentru că nu a fost lansat oficial spre vânzare, iar firmware-ul poate suferi modificări până atunci)

Anunțat acum vreo 2 luni în mod oficial, a starnit multe discuții în lumea foto de peste hotare. Mulți abia asteaptă review-uri astfel încât să afle dacă este pe atât de bun pe cât vor cei de la Fuji să-l facă să pară.

Pot doar să vă spun că în categoria lui de preț … e mult peste concurență.

Dar să o luam de la Adam …

Acum vreun an Fuji lansează X100 (la momentul respectiv în USA = 1100$) competitor direct pentru Leica X1 (2000$). Rupe piata, le ia presul de sub picioare celor de la divizia de sapuniere Leica și apoi continuă să uimească întreaga lume prin simplitatea în utilizare, design-ul retro și calitatea imaginilor (atât din punctul de vedere al sharpness-ului cât și al rezultatelor la ISO >3200)

Același concept, într-un pachet mai mic:

Probabil că în paralel cu dezvoltarea lui X100, cei de la Fuji deja creionau ceea ce urma să fie X10. Primul aparat foto compact cu viewfinder optic cu zoom. “În traducerea Irinei Margareta Nistor”, viewfinderul face zoom optic odată cu rotirea inelului de zoom de pe obiectiv. Este Sfantul Pocal al rangefinderelor, și cei de la Fuji aproape că au dat de el.

Și ca să clarific și mai bine ideea de mai sus: telemetrul din aparatele foto Leica, Voigtlander, Zeiss sau Epson RD afisează un singur unghi de cuprindere stabilit de “designer”, apoi în el apar niște delimitari care să marcheze cam care-i rezultatul dacă se folosesc diferite obiective pe aparat, dar indiferent dacă foloseste un 12mm sau 90mm imaginea pe care o vede fotograful prin viewfinder-ul unui rangefinder este aceeași. Rezultatul care se înregristreaza pe senzor, este diferit.

Acum, X10-le încearcă să-ți ofere bucuria de a trage cu un Rangefinder, într-un pachet mic și cu un pret accesibil, fără bataia de cap a unei truse cu obiective.

Bun pe toate planurile…

În încercarea de a menține preview-ul scurt voi trece direct la atuurile lui și spre final voi menționa ce mi-ar fi placut să fie altfel.

1. Zoom manual pe inel, direct pe obiectiv. Dacă toată viața ați făcut zoom de la doua butoane de pe spatele aparatului, este momentul să faceti pasul către o metoda mult mai ergonomică și sigură de a obține cadrul dorit. Nu se compară cu celelalte variante gândite de cei de la Olympus pentru XZ-1 sau Canon cu al lor G12. Inelul de zoom se miscă foarte bine, și după capătul wide are un punct în care se retrage elementul frontal în body pentru a menține o formă compactă (exact ca obiectivul de kit de la Nikon V1, dar fără butonul inutil de blocare).

2. Obiectivul are marcate pe cilindru valorile echivalente pe full-frame ale distantei focale; respectiv 28-112mm. Iar asta se intamplă de la f/2 la f/2.8. De departe mai bine decat kit-ul de la V1 și as îndrazni sa spun “la fel de bine precum XZ-1” (f/1.8-2.5).

3. Dacă vă povestesc în detaliu despre noul procesor de imagine EXR, o să mă apuce dimineața, asa că vă spun doar că în modul omonim aparatul încearca să obțină cel mai mare dynamic-range posibil, cu detalii și în umbre și în zonele luminoase (cam ce facea Ansel Adams în camera obscură). Modul e destul de impresionant pentru oricine pune mana pe cameră, dar va fi folosit cu parcimonie de cei care folosesc dSLR-uri.

4. Mi-a placut IDEEA de viefinder optic cu zoom, dar mai jos o să vă povestesc de ce nu mi-a placut vizorul de pe X10.

5. Prezența tuturor butoanelor necesare îndeplinirii actului fotografic fără întreruperi = WIN. Plasamentul rotitelor P/A/S/M și de compensare a expunerii este perfect, Fn button-ul poate fi pus ca buton de ISO, declanșatorul îmi amintește de Leica și are filet interior deci pot fi montate diferite accesorii pentru înaltarea lui sau declansarea de la distanță via cablu. Rotițele de pe spate deservesc setării diafragmei și a timpului de expunere. Butonul de display este convenabil așezat la îndemană pentru a putea comuta între diferite tipuri de afișaj pe LCD sau închidere totală. În felul ăsta se consumă mai putină baterie. Faptul că au pus un buton de RAW este foarte bine, dar l-au pus numa` bine să-l apăs din când în când cu podul palmei…

6. Macro și super-macro = WIN. Ioana își dorea asta de ceva vreme și tot amanasem achiziția unui obiectiv special de macro. Ar fi costat 15-20 milioane și l-am fi folosit de 3 ori pe an. “Săpuniera” asta, face macro-uri începand de la 1cm și trebuie să recunosc că le face foarte bine!

7. 7 cadre pe secundă la 12MP. D700-le meu trage doar 5/secundă și a costat de 4 ori mai mult. 🙂 Pentru subiect în mișcare, modul continuu de declansare este foarte folositor.

8. Moduri incluse de panoramă. Va scuti foarte mult timp de procesare a panoramelor trase în escursii, iar X10-le vine cu un soft care preia panoramele facute în cameră și le pune pe un cilindru, obtinand astfel VR “Motion Panorama”.

9. Focalizează foarte repede; poate la fel de repede precum Nikon 1. E o placere să trag de la șold acum.

10. Arată retro și nu iese în evidență pe stradă. Mai ales dacă cineva vede ca duci un aparat “retro” la ochi, se gândește că poate tragi pe film și nu se mai strambă ca de obicei.

După 2 zile de street photography pot să spun că mă deranjează prea puține lucruri la el:

1. Vizorul mai sus amintit este DOAR ATÂT … un vizor de ușă fără nicio informație în el. Nu vezi puncte de focus; nu vezi setările aparatului; nu vezi nici măcar dacă ai prins focusul sau nu. Mi-am lăsat sunetul pornit pentru “in-focus” doar că să știu când să declanșez. (aparatul are, lângă viewfinder, un LED care se colorează de la roșu la verde și-ți spune în felul ăsta dacă e în focus, dacă mai caută, dacă n-are nicio șansă să-l gasească anul ăsta; dar aș fi preferat ceva în vizor)

2. Bateria e cam mica (1000 MAh). Nu mi-aș cumpăra X10-le fără o baterie de rezervă.

3. 41 puncte de focus și ajungi să folosești unul singur, căci e asa anevoios să le schimbi încat mai bine îți vezi de alte lucruri… Auto-focusul pe tot cadrul este setat pe prioritate de distanță. Dacă vreau să fac un portret printre frunze de trandafir … s-a “rupt filmul”!

Astfel că mi-a luat cel puțin 1 zi întreaga să mă obișnuiesc cu ideea că vizorul n-o să-mi spună niciodată nimic și ca paralaxa se accentueaza pe masură ce te apropii de subiect. (a doua parte o stiam, dar pe rangefinder nu poți să focusezi mai aproape de 70cm și nu aveam termen de comparație).

În concluzie,

Pentru 2399lei consider că este alegerea cea mai bună în gama în care se află, iar micile neajunsuri (baterie cam mică, viewfinder fără infomatii și calitatea la ISO mare … mediocră) pot fi trecute cu vederea. Are prea multe plusuri că să fie dat la o parte.

Pentru cineva care vrea un aparat foto compact, cu diafragmă mare, rapid și ergonomic … n-are sens să mai cautati.
E Fuji X10!

Atât pentru săptamâna asta,

Drive slow!