Review SONY a7II : imposibilul posibil

Citeam un comentariu pe un site de specialitate, cu puțin timp în urmă, atunci când a fost anunțat și lansat noul SONY a7II, și mi-am dat seama că asta tot gândesc și eu de ceva timp despre SONY:
“Per 6 month an “imposible thing” always coming… (La 6 luni, un “lucru imposibil” devine posibil…)”
Am tras linie și am declarat, în topul personal, că a fost un an SONY. Că tot se apropie finalul de an, îmi vine să zic la fel, și nu cred că greșesc. Numai două dintre lansari ar cântări maxim în acest sens: SONY a6000, minunatul vis frumos, precum și bestia care musca din întuneric, SONY a7s.
Adăugând peste asta ultima lansare, și anume urmașul lui a7, modelul ce poartă însemnele a7II, eu cam știu unde se duce balanța!
Dar haideți să vedem:

Ce înseamnă SONY a7II?

Urmaș al modelului care a lăsat lumea cu gura căscată atunci când a apărut acum un an, SONY a7II nu este doar o iterație cu însemnele mark II. Din punctul meu de vedere este un aparat cu totul nou, din multe puncte de vedere. Și faptul că SONY încă va produce și va ține în paralel pe piață și a7-le, mă duce si mai tare cu gândul la asta.
Diferențele sunt vizibile atât la interior cât și la exterior, pe partea de design și ergonomie. Și pentru că primul lucru pe care îl vezi cand scoți aparatul din cutia cea nouă și strălucitoare este exteriorul, haideți să vorbim puțin despre noutățile de aici.

Senzația pe care o ai prima oară când pui mâna pe SONY a7II, și mai ales dacă înainte ai lucrat și cu a7-le, este de maturitate, dacă îmi este permis termenul. Pur și simplu se simte bine, materialele folosite fiind upgrade-ate, precum la fratele cu mai mulți megapixeli- a7R, de la plastic, la aliaj de magneziu.
În plus, gripul este mult mai mare, și oferă o ergonomie sporită în lucrul cu această cameră.

Deși întreg conceptul de mirrorless se bazează pe dimensiunile și greutatea mică ale acestui sistem, faptul că a7II cântărește cu 125 de grame mai mult decât modelul anterior lui, pe mine nu m-a deranjat, ba chiar m-a încântat.
Parcă este mai bine echilibrată acum, ajungând la forma și dimensiunile perfecte. Și parcă mă vad peste un an, când voi spune despre urmatorul model, că deși nu credeam că se mai poate îmbunătății ergonomia și designul exterior, iată că s-a putut :).
Mi-a plăcut foarte mult ca butonul declanșator a fost mutat pe partea de sus a gripului, lăsând loc în fosta sa poziție unui nou buton customizabil, SONY a7II având acum 4 buntoane de tip C(customizabile).

Pe partea din spate nu s-a schimbat mare lucru, dar puținele schimbări sunt de bun augur. În primul rând „panta” zonei unde stau butoanele C3 și Menu a fost schimbată, și nu mai ai impresia că te tai la mână sau că nu le găsești atunci când le cauți.
De asemenea ușița de la card a devenit mai mică, parcă, parcă se încearcă a se face loc unui al doilea slot de card. Aș face un pariu și as spune că următorul model FF lansat de SONY nu va veni fără două sloturi de card (și cel mai mult mi-aș dori să văd XQD-urile inventate chiar de ei).
Și cauciucul EVF-ului pare schimbat, cel puțin este mai moale și mai plăcut atunci când îl pui la ochi.
Ce nu mi-a plăcut însă este butonul declanșator. Și nu pentru că a fost mutat, pentru că asta este un plus, ci pentru că este dificil de apăsat. O avea legătură cu faptul că modelul primit de mine este unul pre-release, sau nu, trebuie să menționez acest aspect.
Parcă tragi de el și îl rogi să îți ia comanda de declanșare, ba mai rău, parcă și induci mișcare în cadru cu această apăsare forțată. Sau poate doar că era nou aparatul și “ne-lucrat”. Vom vedea și părerile altor utilizatori pe măsura ce a7II-ul va deveni disponibil. Momentan are statusul de “în curând” (verifică preț și disponibilitate aici).

Sony a7 II la interior

Pentru că mai mult ca sigur doreați să ajung și la acest aspect (poate că unii dintre voi ați sărit direct aici), nu o voi mai lungi mult și voi începe cu cea mai mare inovație a noului model.
Stabilizarea pe 5 axe IBIS (In Body Image Stabilisation)

Pe această temă s-a creat cel mai mare BUZZ în jurul lui SONY a7II pentru că este într-adevar un lucru ce se credea imposibil, devenit posibil. Deși nu e primul aparat foto ce oferă sistemul de stabilizare IBIS pe 5 axe (îl intalnim și la Olympus sau Panasonic), este primul aparat Full-frame care face acest pas. Și se credea imposibil datorită dimensiunilor foarte mari ale senzorului.
Una este să miști un senzor Micro 4/3 cum este în Olympus OM-D și alta este să miști un monstru de 35mm cum este senzorul full-frame din a7II. Dar inginerii SONY au reușit chestia asta și au împlinit multe vise cu acest lucru.
Cum ar fi că peste noapte, obiectivele pentru 35mm care în viața lor nu au văzut stabilizare, să devină acum stabilizate? Cum este oare Helios-ul de 85mm f/1.5 stabilzat, sau legendarul Leica Summilux 35mm f/1.4. Eu am avut la dispoziție în acea perioadă scurtă decât un Industar 50mm f/3.5 și un Pentacon 200mm f/4.0.

Genial este că dacă pe lângă sistemul IBIS pe 5 axe al aparatului, îi cuplezi și un obiectiv cu OSS (Optical Image Stabilisation) dedicat sistemului SONY E-mount, atunci ambele lucrează în tandem, oferind o stabilizare de zile mari. Am simțit diferențe majore între obiectivul de kit 28-70 OSS la focala de 50mm și Industar-ul de 50mm. Asta mă face să susțin în continuare stabilizarea optică din obiective, dar să apreciez și avantajele de a avea IBIS.
Iată cam cum funcționeaza sistemul conform celor de la SONY:

Pe net s-a vehiculat însă că anumite obiective, chiar și SONY, nu beneficiază decât de stabilizare IBIS pe 3 axe, precum se întâmplă și cu obiectivele non-marcă sau vintage. Așteptăm confirmarea oficială a celor de la SONY în această privință.
Am făcut, cum era și normal, câteva teste de „stabilitate” :). Am forțat la maxim mișcarea. Acum când văd clipul final, consider ca prea mult, dar asta e, timpul a fost scurt și nu am putut repeta testele, plus că vremea de afară a fost una de nu-ți venea să ieși din casă.

Un lucru ce trebuie menționat, întrucât este amintit și de producator: pentru că aparatul nu comunică în niciun fel cu obiectivele non-marcă sau din cele vechi, complet manuale, este necesar să introducem manual focala cu care lucrăm. Ca să îmi fie mai la îndemână, am definit una din pozițiile de pe butonul FN pentru pornirea și oprirea stabilizarii (așa cum am și la micul a6000) iar alta pentru a avea acces la lista de focale normale.
În cazul extrem în care focala obiectivului nu este în listă, va trebui să alegem ceva apropiat. M-am întrebat ce faci totuși când ai un obiectiv zoom non-marcă ?! Hai că sunt cam mofturos, nu?
Deși nu este de colo nici la filmare, mi se pare că cel mai mare avantaj al stabilizării lui SONY a7II este în cazul fotografierii handheld (din mână). Am reușit timpi de 1/60s cu obiectivul de 200 mm, pe care l-ați văzut mai sus pe video nu tocmai plăcut stabilizat, decât foarte greu și la mișcări line și fine (cum a fost cea cu picăturile pe copaci).

Pentacon 200 mm | F4 | 1/60s | ISO 160

crop 100% din imaginea de mai sus
Lăsând la o parte lipsa de claritate datorată obiectivului “vintage” și aberațiile cromatice pe care acesta le oferă din plin (este ideală folosirea acestor obiective la filmari și nu pentru foto, precum puteți vedea în clipul de aici unde am testat o duzină de obiective vechi), se poate observa că nu am mișcare în cadru la o focală de 200mm și un timp de 1/60s.
Ca regulă generală SONY a7II face un lucru foarte deștept când e vorba să ia o decizie de expunere: mai precis, ori de câte ori suntem în modul prioritate de diafragmă A și Auto ISO activat, timpul de expunere minim pe care îl alege este inversul focalei (nu mai este enervantul 1/60s pe care l-am tot vazut până acum la multe aparate, fără a ține cont de focala la care fotografiem).
Ex: dacă trag la F4 cu să zicem SONY 70-200 F4 și sunt la zoom maxim, deci focala de 200mm, timpul de expunere ales este 1/200s și de acolo reglează din ISO. Dacă limita maximă a valorii ISO a fost atinsă, abia atunci mărește timpul de expunere 1/100s, 1/50s etc, pentru obținerea expunerii corecte (la fel se întâmplă și când e prea multă lumină pentru 1/200, setează ISO minim, și dacă tot expunerea nu este bună, micșoreazp timpii de expunere la 1/400s, 1/800s etc.).

Sony FE 70-200mm f/4.0 G OSS | 174 mm | 1/100s | ISO 6400
În ultima clipa înainte de a veni curierul să trimit aparatul înapoi, mi-a venit prin cap să fac o comparație și pe foto cu același cadru cu stabilizare oprită și pornită.

Industar 50 mm f/3.5 | F6.3 | 50 mm | 1/25s

Ca o scurtă concluzie legată de partea de stabilizare trebuie să spun că sistemul IBIS funcționează excelent la focale mici-medii, însă își pierde din eficacitate pe măsură ce ne apropriem de zona tele (peste 135-180 mm și mai departe). Orice simplă mișcare, la focală mare, trebuie compensată foarte mult, iar mișcarea senzorului este limitată la câțiva milimetri. De la aceste focale în sus, sistemele optice de stabilizare sunt net avantajate față de IBIS.

Sistemul de focus și performanța în lumină slabă

O altă noutate cu care SONY a7II vine în plus față de predecesorul său este sistemul de focalizare îmbunătățit, conform spuselor producatorului cu până la 30% mai rapid și precis decât anteriorul. Avem la dispoziție tot 117 puncte detecție de fază și 25 detecție de contrast, însă sistemul de focalizare și algoritmul îmbunătățite permit focalizări precise și sub 0 EV, față de cât era limitat a7-le (acesta focaliza doar cu detecție de contrast în lumină slabaă sub 0 EV).
Nu am apucat să fac teste precise de focus, însă din utilizarea normală a aparatului împreună cu cele două obiective AF avute la dispoziție (cel de kit 28-70 și mult râvnitul tele 70-200 F4 FE), vă spun, și trebuie să mă credeți pe cuvânt :), că noul model stă foarte bine pe partea de focus, mult mai bine decât a7-le anterior, mai ales în lumină slabă cum am avut parte în tot timpul testelor. Din toate imaginile de mai jos, una nu este sub ISO 2000, iar focusul este “punct ochit, punct lovit”.

Că tot am vorbit de lumina slabă, nu am cum să nu mă declar extrem de încântat de cum se prezintă imaginile la valori ISO mari și foarte mari. Se poate lucra lejer cu valori ISO de până la 12.800. Normal că nu se compară cu „bestia întunericului”, SONY a7s, dar pentru un Full-Frame de 24 mpx, rezultatele sunt încântătoare!

Îmbunătățiri video

Cu noul model vin îmbunătățiri și pe partea de video, împrumutate de la a7s-ul specialist în filmări. În primul rând SONY a7II vine cu noul codec XAVC S ce oferă un bit rate de până la 50mbps în modul 1080/60p.
O altă îmbunătățire față de a7 este faptul că dispune precum a7s-ul de Picture Profiles pentru filmare, unde utilizatorul își poate configura după gust curbele de culoare, și, mai presus de orice, pentru videografii serioși, există și modul S-Log2, precum și Time Code sau Dual Video Recording (ce-i drept doar la 25p).
Iată ce înseamnă S-Log2 direct din camera, și apoi corectat în post-process.

CONCLUZII Sony a7 II

Pe scurt, așa cum am spus și mai la început, este un aparat cu totul nou, dacă mă întrebați pe mine.
Surprinzător este și faptul că SONY nu s-a lăcomit să taxeze clienții în plus pentru stabilizarea IBIS, principala atracție a noului corp, ci a lansat aparatul la același preț la care lansa, anul trecut modelul a7. În plus, focusul este îmbunătățit, materialele folosite sunt îmbunătățite, precum și ergonomia și ușurința în utilizare. Aș spune fără doar și poate că stă mult mai bine la ISO decât fratele său de anul trecut, dar e și normal având în vedere că între timp producătorul nipon a scos modelul a7s.
Astfel că, avem un nou membru în seria alpha 7, cel de-al 4-lea!
Și acum vine întrebarea … „Ce model Sony Alpha din seria 7 mi se potrivește?”
Răspunsul îl aflăm însă în articolul următor.
Un articol de Alin Popescu.