De ce fotografia de stradă ? (II) – concepte esențiale

În prima parte a articolului „De ce fotografia de strada ?” (I) am citit părerile lui Cristian Munteanu, Cristian Bassa, Dan Moruzan, Cornel Hlupina, Oliver Merce, Mirela Momanu, Eli Driu și Loredana Bîtculescu despre fotografia de stradă, ce înseamnă aceasta pentru ei și mai ales de ce practică acest gen fotografic. Așa cum am promis, astăzi continuăm cu Vlad Eftenie și o expunere pe scurt a unor concepte esențiale pentru orice pasionat de fotografia de stradă de calitate.

Concepte esențiale în fotografia de stradă

Vlad Eftenie, 2015
Teoretizarea în domeniul fotografiei este o provocare ce obliga și provoacă sinceritatea, precum și o bună stăpânire a domeniului. “Datul cu părerea” nu e o opțiune pe termen lung. Întelegerea fenomenului fotografic urban/de stradă necesită evidențierea diverselor sale mecanisme, într-o abordare complexă, pluridisciplinară. Lumea de astăzi este aproape imposibil de definit printr-un singur unghi de vedere. Pentru o bună înțelegere, sunt necesare noțiuni de sociologie, antropologie, psihologie, arhitectură și urbanism, drept etc. care, prin interconectare metodică, pot naște “aflări”, revelări ale fațetelor codificate ale realității încojurătoare.
Fenomenul fotografic nu presupune doar știința achiziționării unui echipament performant și capacitatea de a declanșa eficient în urma unor setări adecvate. Marea majoritate a ghidurilor de fotografie se opresc aici. Fără o filosofie, fără o înțelegere profundă a lumii, a propriei persoane, fără implicarea unor mecanisme de dezvoltare personală, de inteligență emoțioanală, fără știința realizării unui discurs vizual, fără capacitatea de a comunica un mesaj, fotografia valoroasa nu poate exista.
Să fii unde trebuie, făcând ceea ce trebuie, să vrei să vezi ceea ce nu știi cum arată, ceea ce nu știi unde poți găsi și în ce circumstanțe – reprezintă provocarea reală pe care o aduce fotografia de strada.
Fotografia de strada este dinamică, vie, pune la încercare abilitățile fotografului într-o provocare frumoasă, prin joc. Este printre puținele genuri care reușesc cu egală precizie dezvăluirea concomitentă a două lumi – cea din interiorul fotografului, în întâlnirea sa cu cea de afară, de pe stradă. Spectacolul are loc de ambele părți ale aparatului de fotografiat.
Prin fotografie are loc întâlnirea concomitentă cu Spaţiul, cu Timpul, cu Emoția, cu Lumina. Ingredientele spațiului înconjurător se destăinuie pe straturi, privirea fotografului încercând să afle insule de armonie perfectă într-o lume aparent haotică. Aici se dezvăluie capacitatea sa de a deveni un Observator atent, de a înțelege mai mult, de a deveni invizibil, ubicuu, de a-și închide gândurile pentru a lăsa subconștientul să devină un ghid neașteptat de sigur. Fotograful de stradă știe că fiecare declanșare îl ajută să se transforme în interior, la întâlnirea cu exteriorul. Întâmpinarea Momentului de grație devine scopul căutărilor și transformării permanente, el căutând ceea ce nu știe cum arată, unde se poate găsi sau ce aduce cu sine – context în care aflarea unei Etici a unui fel de-a fi poate ilumina scopul însuși al existenței într-un cadru dat. Împrietenirea cu imprevizibilul, cu sincronicitățile planurilor realității, prin reacție spontană, transformă întâmplarea aparentă în ceva așteptat, deloc surprinzător.

Fotografia de strada – Exemple

Cred în apropierea și deschiderea fotografului, în plan uman, de acele dimensiuni greu accesibile ale spațiului urban și arhitectural înconjurător, adesea invizibile. Orașul nu se dezvăluie în profunzime, oricui. Nici omul de lângă tine nu o face. Oamenii din jur, necunoscuții zilnici, rămân adesea simple siluete ale unor anonimi. Rolul fotografului este acela de a deschide uși invizibile, atât către sine cât și către lumea exterioară. Într-un exercițiu de pendulare între sine și oras, Emoția devine ingredientul magic care preschimbă umbra în lumină și oferă nume și răspunsuri tuturor acelor întrebări și necunoscute care definesc rutina cadrului cotidian. Astfel se pot dezvălui ingredientele care alcătuiesc multitudinea de planuri ale orașului, sub incidența temelor compoziționale specifice pentru fotografia de strada. Pot fi iluminate misterele Timpului, se pot aprofunda acele caracteristici care pot spori Competențele fotografului. Prin implicare susținută, poate avea loc o reală Imersiune urbană, Emoția căpătând forme palpabile, povestibile.
Pregătind rezultatul vizual propriu-zis, un demers fotografic complex invită fotograful să conștientizeze necesitatea de a deveni mai profund în plan uman, cu o înțelegere lărgită și sensibilă a vieții dimprejur. Apoi poate urma fotografia de cea mai înaltă calitate, prin exercițiu asiduu, cu pasiune și dedicare. Orașul va deveni un mediu mai apropiat, mai prietenos, povestit. Lumea interioară și cea exterioara pot ajunge astfel într-un echilibru armonios. Astfel apare cunoașterea profundă.