Review Sigma 150-600mm f/5-6.3 DG OS HSM C: acțiune la un preț rezonabil

Pentru oricine dorește să fotografieze acțiune, sport sau animale în mediul lor, oferta de obiective este extrem de bogată. Dacă însă se dorește și calitate, atunci trebuie să intrăm în liga teleobiectivelor fixe, ceea ce de regulă înseamnă o considerabilă gaură în buget. Și în afară de cazul în care trăiți din așa ceva, probabil că prime-urile de mii de euro nu reprezintă o alternativă viabilă. Și atunci ce e de făcut, dacă vrei să-ți pozezi feciorul pe terenul de fotbal, sau Beagle-ul zburdând pe o pajiște de 1 hectar? Sau graurul care vine să cânte în fiecare dimineață în teiul de lângă casă? Sigma s-ar putea să aibă un răspuns, prin obiectivul din titlu. Și pentru că este un obiectiv care se pretează foarte bine la un shooting cu tematică sportivă, Rafi a fost de acord să-și încalece MTB-ul de concurs și să meargă cu mine în Parâng să testăm acest zoom Sigma 150-600mm.
1. Construcția
– 20 elemente în 14 grupuri
– apertură f/5 – f/22 (la 150mm), f/6.3 – f/29 (la 600mm), 9 lamele rotunjite
– diametru filtru 95mm
– distanța minimă de focus: 2.8 m
– autofocus: Hypersonic Motor (HSM)
– stabilizare: Sigma OS
– greutate: 1930 grame.
– lungime: 260.1mm
Este un tele cu o focală respectabilă, așa încât nu ne putem aștepta să fie nici compact și nici ușor. La o greutate de 2 kg, nu vă puteți aștepta să fotografiați cu o singură mână. Un trepied sau un monopod sunt recomandate, sau ceva mușchi în brațe. Obiectivul dispune de suport pentru trepied, care poate fi îndepărtat, la nevoie. Parasolarul inclus este foarte eficient, dar mi s-a părut cam fragil. De asemenea, nu uitați de comutatorul care blochează zoom-ul obiectivului, pentru că în caz contrar greutatea lentilelor va extinde tubul interior la prima mișcare.
2. Sharpness
Este un zoom de buget rezonabil și nu avem pretenția să concureze cu de-alte Canon 600mm f/4L IS II sau alte lucruri nesfinte din rastelul fotografilor profesioniști de wildlife sau sport. La nivel de amator însă, se descurcă admirabil. Între 150 și 400mm claritatea este la un nivel foarte bun, după aceea scade – la 600mm calitatea imaginii fiind cea mai slabă. Chiar și așa, cu ceva unsharp mask și eventual o redimensionare a imaginii se pot obține rezultate onorabile. Nu am testat cu un teleconverter, dar oricum nu aș recomanda, la asemenea aperturi.
O notă pentru zona tele – în cazul în care temperatura este foarte ridicată și există valuri de căldură care deformează imaginea, sharpness-ul va fi afectat cu cât lungimea focală crește. Deci e posibil ca un cadru tras razant cu nisipul fierbinte la 600mm să apară gen ”fata Morgana”. Asta e valabil pentru orice teleobiectiv.

3. Bokeh
Cele 9 lamele rotunjite își fac treaba fără reproș. După cum se vede și din fotografiile exemplu, separarea subiectului de fundal este cremoasă, nu foarte diferită de prime-urile mai scumpe. Asta a fost relativ surprinzător, pentru că avem de-a face cu un obiectiv lent, care începe de la f/5. Dar lamelele rotunjite plus lungimea focală reușesc să compenseze viteza redusă.
4. Aberații cromatice
Sunt la un nivel redus. Cel mai observabil este la capătul tele (600mm), unde și sharpness-ul scade considerabil. Am avut parte de o zi foarte însorită și deci de contrast puternic cam tot timpul. Nu a fost nevoie să corectez aberații cromatice decât la câteva poze, marea majoritate au fost fără probleme.
5. Autofocus
Am avut o rată de succes de aproximativ 85%, ceea ce este foarte bine. Autofocusul dispune de două comutatoare, pentru limitarea distanței de focus și pentru modul de operare. Limitatorul este chiar util, în cazul în care subiectul este la o distanță mare și nu este necesară toate cursa, focusul se obține mult mai rapid.
Bineînțeles, la un tele de acest gen, testul adevărat este cu tracking – ceea ce am și făcut. Absolut toate imaginile sunt din mișcare, cu focus tracking. Cu toate variațiile de viteză, traiectorie, obstacole – Sigma s-a descurcat mai mult decât decent. Mi-ar fi plăcut să fi fost toate punctele în cruce disponibile pentru 5D Mark III, dar fiind un f/5 doar cele din centru sunt afișate. Dacă aveți setat cum am eu, afișarea doar a punctelor în cruce, cu acest obiectiv veți avea doar zona centrală.
6. Vignetting
Nimic de semnalat, la urma urmei de la f/5 în sus pentru un tele deja nu mai e o problemă. Chiar dacă e apertura maximă.
7. Culori, contrast
Mă așteptam să am variații puternice la acest capitol, având în vedere prețul relativ redus al obiectivului, dar nu. Culorile și contrastul sunt constante pe toata plaja focală și la orice apertură. Doar în cazul în care aerul nu este perfect curat poate apărea lipsa contrastului la capătul de 600mm. De asemenea, trebuie menționat că obiectivul s-a comportat admirabil în situații backlit (contre-jour – cu lumina din față). Cadrele conțin suficient contrast și cu puține ajustări în Lightroom se pot obține imagini remarcabile.
8. Stabilizarea de imagine
150-600mm f/5-6.3 dispune de sistemul de stabilizare a imaginii Sigma OS care teoretic ar trebui să ofere un avantaj de cam 4 stopuri. Realitatea nu este foarte departe, am avut cadre clare trase la 1 / jumatate din lungimea focală. Dar pentru mai multă siguranță, regula de 1/focal length ar trebui utilizată. Sistemul de stabilizare dispune de un comutator pentru modul stabilizării. Mai este încă un comutator cu două setări care pot fi programate cu Sigma USB Dock, pe care nu am avut ocazia să le încerc.
9. Experiența în utilizare
Sigma 150-600mm f/5-6.3 DG OS HSM este un mare obiectiv – și la propriu și la figurat. Cântărește două kilograme, pentru mine nu e mult și l-am folosit exclusiv din mână. Este rapid în utilizare (cu o menționare a inelului de zoom care, cel puțin la exemplarul pe care l-am avut, opune o rezistență un pic prea mare pentru gustul meu). Plaja focală este IMENSĂ, e o bucurie de nedescris să poți ajunge într-o fracțiune de secundă de la 150 la 600mm doar cu o scădere minoră a calității imaginii. Acest obiectiv dă dependență.
Concluzie:
Pentru oricine dorește să fotografieze sport, animale, landscape comprimat de la mare distanță, copii jucându-se sau orice subiect care se află la zeci de metri sau mai departe – și fără să își vândă un rinichi, acest obiectiv ar trebui să fie primul luat în considerare. Nu este foarte greu, este rezonabil ca preț, iar calitatea imaginii este foarte bună.
Un articol și fotografii de Cătălin PETOLEA.