Un fotograf pe saptamana: Imogen Cunningham

Imogen Cunningham s-a nascut la data de 12 aprilie 1883 in Portland, Oregon. Tatal sau, Isaac Burns Cunningham, i-a dat numele inspirandu-se de la personajul lui Shakespeare. A incurajat-o sa citeasca inainte de a intra la scoala si a inscris-o la cursuri de arta in fiecare vara.
Ambii parinti erau din Missouri, desi ambele lor familii veneau din Virginia. Imogen era a 5-a dintre cei 10 copii ai familiei.
In 1901 si-a cumparat prima camera, un aparat de 4×5 inch; curand dupa aceea, si-a pierdut interesul si a vandut aparatul unui prieten.

A crescut in Seattle, Washington si a studiat la “Denny School” si mai apoi la “University of Washington”; si-a obtinut licenta in chimie, in 1907, dupa ce a fost sfatuita de profesorul sau, Horace Byers sa aiba un bagaj stiintific pentru a-i ajuta in cariera de fotograf; proiectul de licenta s-a numit “Modern Processes of Photography”. Pentru a se putea intretine, a lucrat ca secretara pentru profesorul sau de chimie.
In 1906, in timp ce studia in cadrul universitatii, a fost inspirata sa se reapuce de fotografie in momentul in care s-a intalnit cu lucrarile lui Gertrude Kasebier.
Dupa absolvire, in 1907, Cunningham a inceput sa lucreze pentru Edward S. Curtis, fotograful care a produs cele 20 de volume ale “The North American Indian” in studioul sau din Seattle; in perioada respectiva, a invatat despre platinotipie.
In 1909, a castigat o bursa de studii in strainatate, din partea organizatiei Pi Beta Phi din cadrul universitatii din Washington; a utilizat bursa pentrua studia in Germania, in cadrul “Technische Hochschulle” din Dresden, sub indrumarea lui Robert Luther. Lucrarea sa, publicata in Germania in mai 1910 , “About Self-Production of Platinum Papers for Brown Tones”, facea apel la utilizarea hartiei realizate manual pentru platinotipie, aceasta fiind mai usor de manevrat decat hartia comerciala.

“Everybody who does anything for the public can be criticized. There’s always someone who doesn’t like it.”

Pe drumul de intoarcere in Seattle, i-a cunoscut pe Alvin Langdon Coburn in Londra si pe Alfred Stieglitz si Gertrude Kasebier in New York. In Seattle si-a deschis un studio, devenit faimos pentru portrete si lucrari pictoriale.
Si-a expus adeseori printurile in Seattle, de obicei, imagini “soft-focus” ale unor scene romantice pe care le aranja cu ajutorul prietenilor.
In 1913 a avut prima expozitie individuala la “Brooklyn Institute of Arts and Sciences”.
In 1914, portretele sale au fost expuse in cadrul “An International Exhibition of Pictorial Photography” din New York.
In 1915, s-a casatorit cu Roi Partridge, profesor si artist; acesta a pozat pentru imogen pentru o serie de nuduri.

In 1920, familia s-a mutat in San Francisco, unde, Partridge a predat la Mills College.
In 1929, Edward Weston avea sa nominalizeze 10 fotografii ale lui Cunningham pentru a fi expuse in cadrul expozitiei “Film und Foto”.
In anul 1932, Cunningham a fondat alaturi de alti fotografi, Grupul F64.

Doi ani mai tarziu, a fost invitata sa lucreze in New York pentru “Vanity Fair”. Sotul ei si-a dorit ca aceasta sa astepte pana ce va putea sa o insoteasca, insa Imogen a refuzat. Au divortat in cursul aceluiasi an, iar ea a continuat sa lucreze pentru Vanity Fair pana in 1936, cand revista a incetat sa mai publice. In aceasta perioada a fotografiat si multi oameni faimosi, printre acestia aflandu-se si Frida Khalo.
In decursul anilor 40’, si-a indreptat atentia spre fotografia de strada.
In 1945, a fost invitata de catre Ansel Adams sa accepte un post in cadrul departamentului de fotografie al “California School of Fine Arts”.
In 1964, Cunningham a cunoscut-o pe Judy Dater, in timp ce aceasta preda un curs despre viata si opera lui Edward Weston; Dater a fost inspirata de viata lui Imogen; una dintre cele mai populare fotografii ale lui Dater, o infatiseaza pe Cunningham (Imogen and Twinka at Yosemite).
Imogen Cunningham a decedat pe 23 iunie 1976, la varsta de 93 de ani.

“The thing that’s fascinating about portraiture is that nobody is alike”

Vezi si celelalte articole din seria “Un fotograf pe saptamana”, aici.