Panasonic Lumix DMC-TZ30 – locomotiva camerelor cu touch-screen si GPS

Panasonic Lumix DMC-TZ30 | Locomotiva camerelor cu touch-screen și GPS.
Primele impresii
Îl strângi în mână cât vrei… nu se aude nici un scârțâit. Carcasa de metal este construită exemplar și mi-a plăcut din primul moment. O altă notă bună este dată de greutatea ei: are doar 184g! Însă, tot la prima vedere, nu mi-a plăcut că în cutie nu găsești nici un încărcător pentru baterie. Și nici manual de utilizare. Doar cablu micro-USB.
Teoria înainte de toate
Față de predecesoare (TZ-20), camera are extinsă plaja focală până la 480mm (un adaos de aproape 25%). Panasonic susține că a îmbunătățit senzorul din punctul de vedere al reducerii zgomotului din poze, a îmbunătățit focalizarea automată (preluand modulul de autofocus de la mai scumpa serie G) și a îmbunătățit stabilizarea imaginii. Cum se traduc toate acestea în utilitatea aparatului de zi cu zi, vom vedea imediat.
La drum

Handheld Night Shot | 170mm | ISO 400 | f/5.4 | 1/13s

Are o multitudine de preseturi pentru scene. 16 mai precis, dintre care unul pentru filmare de mare viteză (220 de cadre pe secundă). Este bine să te acomodezi cu ele pentru că, cel puțin pentru mine, sunt extraordinar de folositoare. E drept că fără manualul de utilizare, descrierea unora dintre ele nu este de nici un ajutor. Și mă refer aici la Baby1 și Baby2.
De departe, cel mai folosit mod a fost Scenery. Cuplat cu stabilizarea imaginii (care mi s-apărut perfect implementată) și accentuarea contrastului îți permit să faci poze din mană, la capătul tele al zoom-ului, cat se poate de clare — mai ales dacă nu ai trepied.

Scenery | 409mm | ISO 100 | f/6 | 1/125s

Dacă vă este mai comod și nu vreți să setați de fiecare dată modul de pozat, camera are și o opțiune de auto-setare inteligentă a scenei, denumită iA (inteligent-auto) care de cele mai multe ori recunoaște corect scena (peisaje, portrete, scene de noapte sau macro). Au fost și cazuri însă (puține, ce-i drept) cand iA nu a selectat programul care credeam eu că este cel mai indicat, trebuind să îl selectez manual.

i-Macro (i-Auto) | ISO100 | 129mm | f/5.4 | 1/1600s

Pe modul portret, implicit camera activează blițul indiferent de lumina de afară. De exemplu, poza următoare a fost făcută într-o lumină difuză, fiind înnorat. E adevărat că au apărut luminițe în ochii subiectului care dau viață pozei, dar pe față nu existau nici un fel de umbre ce m-ar fi determinat să folosesc o lumină de umplere.

Portrait | ISO250 | 259mm | f/5.7 | 1/80s

Dacă este necesar, blițul poate fi dezactivat complet, următorul portret fiind făcut cu blițul oprit:

i-Portrait (i-Auto, Face detection) | ISO100 | 456mm | f/6.3 | 1/250s

Că tot am vorbit despre portrete, merită amintit că atat camera cat și programul cu care vine la pachet (PhotoFun Studio 8.1PE), au implementată funcția de recunoaștere a fețelor. Din păcate există anumite situații cand recunoașterea nu funcționează corect și anume: cand persoana fotografiată poartă ochelari sau cand este pozată din semi-profil.Am întalnit această problemă de mai multe ori și sper ca ea să fie corectată în viitoarele update-uri de la Panasonic. Poza ce urmează este un exemplu în care nici camera nici software-ul nu au reușit să își dea seama că este vorba de o persoană fotografiată.

Intelligent Auto | ISO 200 | 336mm | f/5.9 | 1/400s

Stabilizarea optică

Am mai lucrat cu cateva obiective stabilizate (de exemplu 18-55, 18-200 sau 70-200 —toate de la Nikon) însă ce a realizat Panasonic în această cameră de mici dimensiuni mi se pare de-a dreptul spectaculos! La capatul lung al plajei focale, cu camera ținută în palmă, vezi cum îți tremură mana și în același timp imaginea este înghețată pe ecran. Nu pot descrie senzația, dar pot să vă sfătuiesc să mergeți personal în showroom la f64 și să vedeți singuri despre ce este vorba.

Scenery | ISO 100 | 456mm | f/6.3 | 1/1300s

Plaja focală
De cand am pus mana pe un 18-200 arareori l-am dat jos de pe aparatul meu personal, așa că plaja focală ce se găsește în Lumix mi-a mers la suflet. De la wide moderat pană la super tele (24-480mm), obiectivul construit sub licență Leica te ajută cam în orice situație poți întalni într-o vacanță. Este drept că nu e prea luminos însă nici nu își propune asta. E un obiectiv decent care oferă rezultate bune aproape fără efort.

HDR | ISO200 | f/3.3 | 1/320s | 25mm, 60mm, 120mm și 500mm

Obiectivul este un Vario-Elmar 1:3.3–6.4/28–490mm și are nano-coating pentru reducerea reflexiilor nedorite. De asemenea, sunt reduse și aberațiile cromatice prin folosirea de lentile asferice. Deși diminuate, aberațiile cromatice sunt prezente dar pot fi corectate extrem de ușor la editare:

Scenery | ISO200 | 161mm | f/5.4 | 1/80s

HDR

În modul HDR aparatul face aceeași poză de mai multe ori, modificand de fiecare dată în mod automat expunerea și salvand rezultatul direct pe card. Sau mai bine spus „și salvând DOAR rezultatul direct pe card“ pentru că nu există nici o modalitate de a avea acces la pozele intermediare. Uneori acest fapt înseamnă poză ratată, după cum se vede în imaginea ce urmează. Așa că mare atenție la elemente dinamice în cadru atunci când pozați HDR.

HDR | ISO400 | 53mm | f/4.4 | 1/100s

Chestiuni mai serioase
Deși grupul țintă al camerei pare a fi familia cu doi copii ce merg în vacanțe, eventual cu tot cu animalul de companie, Lumix-ul reușește să surprindă chiar și pe cineva mai pretențios: oferă prioritate de diafragmă, prioritate pe timpul de expunere ba chiar și expunere manuală. Nu numai atât, pe rotiță există nu unul ci două moduri Custom —facilitate pe care până acum nu am văzut-o decât la camerele foto profesionale.
Din păcate, camera nu poate fi setată să salveze fișierele RAW și acest fapt mă deranjează foarte mult.
Chestiuni mai puțin serioase
Setată pe modul Panorama, camera lipește automat pozele, fie că este ținută în mod landscape sau portrait, fie că este plimbată de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Dacă însă nu este mișcată în același plan orizontal (în anumite limite predefinite,destul de generoase) anulează realizarea panoramei solicitând utilizatorului repetarea procedurii. În acest mod nu se pot realiza panorame decât spre capătul wide al obiectivului. Dacă se dorește altă focală va trebui ca pozele să fie lipite ulterior, la editare.

Panorama (Sunset) | ISO100 | 77mm | f/4.9 | 1/80s

Un alt mod care mi-a plăcut, cel puțin datorită laturii ludice, este High Speed Video. Cele 220 de cadre pe secundă au însă un preț: în acest mod camera nu mai filmează full HD ci doar QVGA (320×240px).

Tot din categoria Let there be fun!, merită menționat că există posibilitatea realizării de fotografii 3D în mod automat, din cameră. Formatul acestora este .mpo, compatibil cu display-urile 3D. Pentru că nu am un astfel de televizor, am folosit un serviciu online gratuit ce convertește fișierele mpo în anaglife. Dacă aveți ochelari colorați roșu/albastru vă invit să vă bucurați de următoarea poză:

3D Rec | ISO100 | 29mm | f/3.3 | 1/100s

Referitor la culori, camera poate fi setată să folosească următoarele moduri: Normal, Happy (culori saturate), B&W sau Sepia. Separat de această funcție, după realizarea pozei găsim în meniul aparatului Creative Retouch ce cuprinde șase preseturi: Soft Focus, ToyEffect, Dynamic Monochrome, High Key, Retro, Expressive:

Geolocația
Pentru final am păstrat ceea ce mie mi-a plăcut cel mai mult. În cameră se găsește și un receptor GPS care scrie în mod automat coordonatele geografice în metadatele pozelor. Mai mult decât atât, odată conectată la un calculator legat la Internet, acuratețea coordonatelor se îmbunătățește considerabil, ajungând la o rezoluție de 1—1.5m. Odată scrisă locația în poze, acestea pot fi afișate pe hărți (fie prin intermediul programului ce vine cu aparatul foto, fie utilizând o aplicație externă).

GPS activat. Pozele pe hartă | ]n Google Maps, în Adobe Lightroom și în Picasa

Până în acest moment mă chinuiam cu înregistrarea traseului parcurs prin intermediul GPS-ului din telefon, exportarea traseului într-un fișier extern și sincronizarea datelor din acest fișier cu exif-ul pozelor pe care făcea pe parcursul traseului. Acest procedeu este complicat și susceptibil de erori. Ușurința cu care aparatul de la Panasonic scrie geolocația în metadatele pozei îmi redefinește părerea despre amalgamul cameră foto +GPS.

Recapitulare și concluzii
Ce mi-a plăcut:

• e ușoară și robustă
• are plajă focală uriașă
• stabilizarea optică este exemplară
• focus/declanșare direct pe ecranul tactil
• setarea manuală a multor funcții (expunere, bliț, balans pe alb etc.)
• GPS-ul asistat cu hărți locale gratis

Ce nu mi-a plăcut în mod special:

• lipsa încărcătorului separat pentru acumulator și capacitatea foarte mică a acestuia (recomand insistent achiziționarea unui al doilea acumulator pentru cameră)
• GPS-ul rămâne pornit chiar dacă aparatul foto este oprit, consumând aiurea baterie
• lipsa înregistrării pozei în format RAW
• comprimarea deranjant de puternică a fișierelor jpeg, indiferent de setări

Per total însă, Panasonic Lumix DMC-TZ30 reprezintă una dintre primele opțiuni pe acest segment de preț.
Mulțumesc F64 pentru amabilitatea cu care mi-a pus la dispoziție camera pentru teste.
Un articol realizat de Popescu Mario-Cezar
Echipament utilizat: