Canon 5D III @Campionatul European de Basket U18

Cand am citit specificatiile noului Canon Mark III, mi-am frecat mainile de bucurie. Canon a scos in sfarsit o bestie impachetata intr-un corp mic (in comparatie cu seria 1), camera perfecta, mi-am zis eu. Ce-ti poti dori mai mult? Full frame, 6fps, shutter lag foarte mic si autofocusul din 1Dx. Cu siguranta calitatea imaginii este imbunatatita fata de predecesor. Asa ca am asteptat cu entuziasm sa lucram impreuna.
O buna ocazie de testare a lui a fost la Campionatul European de Baschet Feminin sub 18, facand echipa cu 2 obiective serioase: 35mm f/1.4 si 135mm f/2. Inca de cand am pus prima data mana pe el, am simtit ca am de-a face cu un aparat profi. Materialele folosite sunt de buna calitate si il poti tine cum trebuie, foarte confortabil, avand o priza buna. “Televizorul” din spate este impresionant. Dimensiunea si rezolutia ajuta enorm, desi in prima faza am fost un pic deranjat de faptul ca imaginile aratau mai bine pe el decat pe calculator. Dar am trecut repede peste, si m-am bucurat ca-mi pot da seama mult mai usor daca o fotografie este clara sau nu.
La prima vedere m-a enervat faptul ca au schimbat modalitatea de a face zoom in imagine. Mi s-a parut un pic peste mana, dar treptat m-am obisnuit, ba chiar am gasit mai utila noua metoda, care-ti permite sa maresti si sa faci pan prin imagine mult mai repede. Practic, fata de predecesor, zoomul se face folosind doua degete in loc de unul. Dupa ce apesi pe zoom cu degetul mare de la mana stanga, cu aratatorul drept invarti de rotita de sus pentru a mari imaginea, iar cu degetul mare de la mana dreapta navighezi prin ea folosindu-te de joystick. In felul asta ajungi mult mai repede in zona de imagine care te intereseaza si te poti intoarce la fotografiat dupa un timp mult mai scurt. Pot spune ca-i dau 5 stele la categoria “chimping time” (categorie pe care tocmai am inventat-o).
M-am pierdut nitel prin meniu, care-ti da senzatia ca nu se mai termina. Pana la urma este mult mai bine organizat, aratand ca biblioteca unui japonez ordonat, cu toate lucrurile puse in perfecta ordine si, o data ce ai setat camera, poti sa pleci la drum linistit. Lucru pe care l-am si facut de altfel.
Am facut ce setari am crezut ca vor functiona si i-am dat bice. Pe masura ce am fotografiat, am modificat putin parametrii AF-ului pana am armonizat raspunsul camerei cu jocul de baschet si felul meu de-a lucra. Imi place ca cei de la Canon au dichisit la niste preseturi de autofocus pentru diferite genuri de subiecte in miscare. Setari care bineinteles pot fi ajustate. Impreuna cu 135mm f2, cu diafragma deschisa la maxim, AF-ul s-a dovedit a fi un partener de incredere, lasandu-ma sa ma concentrez mai mult asupra momentului si nu a incercarii de-a pune focusul acolo unde trebuie. Este un sentiment minunat sa stii ca autofocusul te ajuta si este acolo unde trebuie de fiecare data. Cele 6fps mi s-au parut suficiente, mai ales ca vin la pachet cu un shutter lag foarte mic, de doar 59 ms si autofocusul mai sus mentionat, combinatie ce face din Mark III o mica bestie.
O mica bestie ce nu se multumeste doar cu rapiditate, ci si cu posibilitatea editarii in timp real a fotografiilor si o calitate mult imbunatatita a imaginii fata de predecesorul sau.  Dar sa incepem cu editarea: cred cu tarie ca butonul de rating trebuia inventat mult mai devreme.  Practic faci munca aia consumatoare de timp, de a selecta imaginile bune, in timp ce fotografiezi. Apesi o data, i-ai dat o steluta. Mai apesi o data, inca o steluta. Si tot asa pana la 5. Odata descarcate, stelutele sunt recunoscute de programele de editare si uite-asa poti sterge balastul de imagini care nu te intereseaza, ramanand doar cu cele bune. M-ar fi bucurat daca aparatul ar fi avut o optiune “delete unrated photos”, pentru a nu mai pierde timpul si cu descarcatul celor pe care oricum nu le doresc.
In ceea ce priveste calitatea imaginii la ISO mare, se observa cu usurinta o imbunatatire fata de Mark II, nefiind necesare prea multe teste sofisticate. Eu incerc sa nu urc peste ISO 2500, iar la valoarea asta granulatia este mult mai fina (imi cer scuze pasionatilor de comparatii de cropuri la 100%, dar  acesta nu este un review documentat, ci umila mea parere).
M-a mai bucurat faptul ca butonul de DOF preview  a fost mutat intr-un loc mai bun, de unde poate fi apasat folosind inelarul mainii drepte si ii poate fi schimbata destinatia. Eu i-am modificat din meniul aparatului destinatia si l-am setat sa faca trecerea din AI Servo in One Shot. Acest lucru s-a dovedit a fi util de fiecare data cand a trebuit sa trec de la un subiect dinamic la unul static, usurandu-mi munca.
Cam astea sunt lucrurile care m-au bucurat pe mine. Este un aparat “wow”, care face treaba treaba si fotografia fotografie. Dar mai are un lucru care-l face extraordinar: silent shooting. Feature cu care o sa ma delectez dupa ce-o sa-l cumpar.
PS: Franta a iesit campioana europeana.
Credit imagini: FIBA Europe / Cosmin Motei
Text: Cosmin Motei