Cum mi-am inceput viata de DSLR-ist: episodul 2

“O-mbratisare, o sarutare, un loc sub soare, vreau/ In care nici măcar un singur gand nu doare” se revarsa din boxe, dar in mod surprinzator, nimeni din cafenea nu fredoneaza. Radu si Sorin, colegul sau de munca, se opresc din cand in cand din conversatie si arunca un ochi la meciul de la televizor. Au iesit de la munca si s-au oprit la o bere. Cu o ora inainte de terminarea programului, Radu a trecut pe la biroul lui Sorin si i-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva neaparat. Poate sa il insoteasca la o bere? Normal ca poate, a confirmat Sorin, putin ingrijorat de ce se intampla cu prietenul sau.

Radu mai ia o inghititura, pune sticla pe masa si isi face curaj. “Nu se mai poate asa. Ma distrug de viu. Sunt prea multe confilicte si nemultumiri.” Sorin il priveste in ochi, putin temator sa nu ii dea un sfat gresit si il intreaba daca au incercat sa ia o pauza, convins fiind ca e vorba de colega lor de la marketing, Ana, cu care Radu s-a cuplat in teambuilding. “Stii, uneori cand petreceti prea mult timp impreuna, apar tensiuni. Si e bine sa iei distanta.”

“Simt ca povestea asta ma seaca de orice energie. Ma uit in toate partile si toate par mai frumoase,” adauga Radu.

“Pai Radu, poate ca ar trebui sa cunosti pe altcineva…Nu trebuie sa te simti vinovat. Se mai intampla lucrurile astea. Tii la cineva, va intelegeti si apoi se duce vraja aia. Asa e viata. ”

“Crezi?….”

La radio incepe piesa lui Don McClean “So, bye bye Miss American Pie/ Drove my Chevy to the levee, but the levee was dry”. Inima lui Radu incepe sa bata mai tare. Simte ca piesa e un semn. Trebuie sa incheie un capitol din viata lui si sa treaca mai departe.

Il priveste pe Sorin emotionat si ii spune, “Sorine, m-am hotarat. E momentul sa incep ceva nou. Imi cumpar un DSLR!”

Usa cafenelei se deschide chiar atunci si doua fete pe la 25 de ani intra in cafenea. Cand ii zaresc pe cei doi, isi zambesc cu complicitate. Ceva in aer se schimba. Roxette striga din boxe, “Listen to your heart there’s nothing else you can do.” Radu si Sorin simt cum se dezmortesc, de parca s-ar fi trezit dintr-un somn ciudat.

 “Un DSLR!!! Bai, esti culmea, credeam ca e vorba de Ana!,” spune Sorin intr-o dispozitie excelenta. “Las-o pe Ana. Ana apartine trecutului,” raspunde Radu, suficient de tare incat sa il auda cele doua fete care nu s-au asezat foarte departe de ei. “Mai bagam o bere?” “Haide!!”.

 “Bai, Sorine, zi tu, cum aleg un DSLR, vreau ceva cu adevarat bun!”

 “Bai, Radu, sa stii ca e de cercetat asta. Ai putea sa iti iei un Canon 1100D, sau ceva din seria G. Oricum nu-i lucru simplu.  Multi se arunca din prima la aparate care le atarna greu la gat si gata, ce mare alegere au facut. Nu e chiar asa, te duci si iti alegi o cravata. E vorba de gusturi, de rabdare. E aproape ca si cu femeile. Cand alegi pe cineva, nu faci un sondaj in care intrebi care e cea mai frumoasa femeie. E de cautat.”

 Fetele se foiesc pe scaun, putin plictisite. Si-au comandat doua Cosmopolitan, doreau sa se relaxeze dupa o zi la birou, sa cunoasca oameni noi. Dar nu sunt semne ca tipii astia isi vor termina prea curand conversatia fascinanta despre…aparate foto. “Terminam tigara si ne caram?” intreaba una din ele.

 “Vezi si tu, la obiective e ca la masini,” continua Sorin. “Daca ai nevoie sa cari, iti iei un camion, daca vrei sa agati poti sa iti iei un cabrio; cand o sa ai familie, sigur o sa iti alegi una cu consum mic. Exact asa e si la obiective. Exista obiective de portrete, macro, peisaj, wildlife.”

Fetele se ridica, platesc la bar si dispar, dar Radu si Sorin nu observa. “Ba Sorine, daca imi iau aparatul asta nou, mergem in Delta, facem poze acolo la stufaris, la cormorani, la pescari!”

La radio a inceput Wind of Change de la Scorpions.