Examen de admitere: fotografia… ca elev…

Între 3 și 30 septembrie vă puteți înscrie la EXAMENUL DE ADMITERE LA “ȘCOALA DE ARTĂ”, (www.sarta.ro), “CLASA DE TEHNICĂ ȘI ARTĂ FOTOGRAFICĂ”, str.Cuza Vodă nr. 100, sediul Școlii.

•  Profesorii Mihaela și Paul AGARICI (www.paul-agarici.ro și scoalafotopaulagarici@groups.facebook.com.), “experți consultanți grad I”, ȘCOALA DE ARTĂ, vă invită la examenul de admitere care va avea loc pe data de 07 octombrie 2013, orele 16 – 21, la sala nr. 26, sediul Școlii. Comisia de examinare este compusă din: Gina GHERASE, Gigi BĂNUȚOIU, Marius GOSPODIN și Nicu MIHAI.

•  Fiecare candidat va prezenta un plic cu 3 (trei) fotografii, suport-hârtie, preferabil 10 x 15 cm., semnate pe spate, telefon și e-mail. Fotografiile vor fi personale și realizate numai de candidat. A doua parte a examenului constă în completarea unui chestionar-test despre opinia și/sau experiența personală în fotografie. Criteriul de selecție este preferința, atitudinea și aptitudinea candidatului. Se va nota spiritul creativ și simțul de observație. Se acceptă orice condiții tehnice ale fotografiilor, iar acestea nu vor influența departajarea! Lista cu cei admiși se va afișa pe 8 oct. la sediul ȘCOLII DE ARTA. Cursul, cu durata de 1 an școlar, începe din 14 octombrie, ora 18, 30, sala nr. 26. Teoria cursului se predă în fiecare zi de luni, de la ora 18, 30, la sala nr. 26, et. 1, str. Cuza Vodă nr. 100. În rest se țin lecții practice, în grup, studio și/sau ieșiri pe teren, organizate, inclusiv sâmbătă sau duminică, în București sau în provincie. Vacanțe școlare și de studiu incluse. Cursul  abordează absolut toate temele posibile ale fotografiei moderne: aparatul foto, obiective, diafragma, distanța focală, filtre, viteza de expunere, memorii electronice, exponometrie, temperatură de culoare etc. Permanent se vor face proiecții și analize foto. Activitatea principală o constituie compoziția fotografică și analiza genurilor: eseu, fotoreportaj, macrofotografie, portret, peisaj, publicitate, studio, eveniment. Veți afla informații despre surse şi moduri de iluminare, sensibilitate generala I.S.O., accesorii, prelucrări Adobe Photoshop etc. ȘCOALA DE ARTĂ se absolvă  în urma unui examen de diplomă. Diploma ȘCOLII DE ARTĂ este emisă de o instituție de stat și recunoscută național și internațional (prin traducere și autentificată la notariat).  

•  TAXA DE ȘCOLARIZARE ESTE DE 900 LEI.

PĂRERI:

•  Nu ma asteptam sa gasesc stilul acesta undeva, se apropie mult de stilul scolii din occident si ma refer la munca in echipa, proiecte si experienta personala pe langa nelipsita teorie, toate imbinate cum numai cum Paul Agarici stie. Scoala asta mi-a schimbat perceptia despre fotografie si modul de a gandi o “poza” pentru a deveni fotografie. EREMIA ADRIAN.

•  Am fost la o lectie deschisa si sincer am fost impresionată. Niciodata nu mi-a fost mai usor sa inteleg arta fotografica in esenta ei. Si asta doar cu putinul pe care l-am gustat in acele ore!! Toata experienta mea cu persoane mai mult sau mai putin experimentate in domeniu, mi se pare acum foarte rece, ca un copac fara podoaba sa verde. O sa incerc sa particip la un curs pe viitor. CĂTĂLINA GEORGESCU.

•  Maestrul Paul Agarici ramane o referinta in fotografia romaneasca! Nu numai ca este un profesionist in

lumea fotografiei, dar este un excelent profesor de la care poti invata si fotografia, dar si scoala vietii! Experienta sa de viata, ca ziarist si nu numai este unica si inegalabila. Iar marele sau dar este altruismul cu care impartaseste altora experienta sa, calitate rar intalnita in ziua de azi. Impreuna cu sotia sa, Mihaela, inzestrata cu calitati similare, ei fac o echipa imbatabila. Cine il va avea ca profesor pe Paul Agarici nu va regreta niciodata si nu-l va putea uita. V-o spune unul care stie ce spune! RAZVAN SAVALIUC. 

•  Unde educatie nu e, nimic nu e. Eu, din clasa a 7-a nu am mai simtit ca fac scoala pana azi la Scoala de Arta. Ceilalti 10 ani de studii parca nu au fost. Din pacate, multi nu-l cunosc pe domnul Paul Agarici si il vorbesc de rau. Ii invit la Scoala de Arta sa-l cunoasca. Dar, poate, unii (cei multi si inculti-fotografic) trebuiesc lasati in pace, poate nu merita un astfel de privilegiu. Bine spus: “…ati avut sansa sa intalniti nu numai un mare om al fotografiei….ci si UN MARE OM…” Daca vei cauta pe net despre scoli de fotografie de la noi, vei gasi dughenele ridicate la rang de universitati foto. Intr-un final, dupa lungi cautari vei gasi “Scoala de Arta” dar din discutii de pe forumuri. Dupa care vezi ca domnul profesor se numeste Paul Agarici, in mod normal cauti pe net sa vezi cine este si gasesti ca unii il injura etc, si ce vei crede despre domnia sa ? Pai te vei intoarce la acele universitati foto de doi lei. Ele sunt de doi lei ca tu vei plati de doua mii de ori mai mult. Ce este cu adevărat trist este că atunci când cauţi pe internet găseşti toate “şcolile foto” din România, mai puţin Şcoala de Artă ! Nu vorbesc din auzite, vorbesc din păţite. Aveţi grijă pe unde aruncaţi banii, e adevărat, sunt banii voştrii dar sa învăţaţi ceva. Un lucru este cert, dupa absolvirea Şcolii de Artă văd cu alţi ochi fotografia şi mă bucur enorm că am cunoscut un om atât de onest si bun ca domnul profesor şi doamna profesor. De-a lungul celor mai bine de 23 de ani de la revolutie, aproximativ 80% dintre actualii fotoreporteri si nu numai l-au avut profesor pe domnul Paul Agarici. O fi mult, putin ? Informatia o gasiti in presa. NICU MIHAI.

• Domnule Profesor,
 Va multumesc din suflet pentru lectia de luni!! Luni am inteles ce inseamna fotografie. Si daca de aproape 3 ani sunt alaturi de dvs, aceasta lectie este dovada ca am facut una dintre cele mai bune alegere din viata mea. Domnule Profesor, dumneavoastra iubiti lumea nu doar prin fotografie! Cu stima,
 Stefania Irescu.

•  “Acu` fo 20 de ani, darimarea statuii lu` Leninica a fost un mare eveniment. Au fost si multi fotografi. S-au facut si poze. Printre pozele facute de mine la circu` ala sunt si cativa colegi de suferinta; majoritatea au disparut. Printre cei care mai sunt, e si domnul Paul Agarici. Tin minte ca s-a urcat pe o scara nenorocita de santier care se zgaltaia de parca era de la circ, numai ca sa faca un unghi asa cum il visa. Ma uitam la el si imi ziceam ca e nebun. Cind a zgaltait practic fotografia de presa de la Romanela din anii aia grei cind totul era impietrit si daca nu faceai poze cu Rollei-ul nu erai sanatos la cap, si le-a dat pe la nas cu grandangulare prin Flacara si cu fishaiuri, iar am zis ca e nebun. Dar a adus un curent de altfel de aer intr-o grota cu stalactite, cum eram pe atunci. Este ceva in omul asta care ma face sa ma gindesc la soldatii din cartile lui Maria Remarque. Sigur…….. se simte atacat si ataca si el mereu cu grenade in replici….. Dar a trecut prin multe, a facut un razboi, practic, a publicat atunci cind nu se putea gindi asta poate mii de articole si zeci de mii de fotografii, a trecut prin incercari de viata pe care nu le-as dori nici dusmanilor celor mai inversunati, si il simt ca un talentat autor – cele scrise pe aici arata asta – dar si ca un lup care se simte atacat de noi toti si de aceea reactioneaza asa cum vedem pe la postari. Poate cu timpul toate cele se vor aranja cumva. Maria Remarque a scris despre front, despre soldati, despre viata din transee, despre o Germanie nenorocita dar distractiva. Un soldat care vine de pe front trebuie altfel vazut decit celelalte fiinte care au avut asternut, pe care nu le-a luat dracu de frig prin deplasari, si care nu au infruntat grozavia. Ei, ar fi multe de zis. Sigur ca nu imi convine tonul folosit de el la raspunsurile celorlalti, dar scara aia se balanganea al dracu si viatza a fost ca o scara care se balanganea si din cauza asta nu pot sa-i spun nimic”. DINU LAZĂR (text din arhivă).

•  ……”si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Aurel Mihailopol si Edmund Hoffer la Paul Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal. DINU LAZĂR (cafeneaua.com.webloc)