Expoziție Andy Warhol la București

Expoziția va putea fi vizitată între 8 decembrie 2016 și 23 februarie 2017, zilnic, între orele 14,00 — 19,30, cu excepția zilelor de luni, la Teatrul Național.

Expoziția “Andy Warhol și Slovacia”, reprezintă prima dată când, în România sunt expuse 85 de lucrări (desene, printuri, facsimile pe pânză, fotografii, documente), precum și câteva obiecte personale ale artistului americano-slovac.

Ideea acestei expoziții a venit de la ambasadorul Slovaciei la București, Jan Gabor, când, în perioada mandatului său a vizitat “Andy Warhol Museum” din Pittsburgh, cel mai mare muzeu american de artă dedicat unui singur creator.

Exponatele provin de la Muzeul de Artă Modernă Andy Warhol din Medzilaborce, Slovacia, fiind primul de acest fel în lume și rămânând, până în prezent, unic în Europa.

Muzeul se ocupă cu cercetarea științifică, prezentări și expoziții din domeniul artei contemporane, punctele de actracție fiind Expoziția Andy Warhol, care include conserve de supă Campbell, părți ale portofoliului Ladies and Gentlemen (1975), Scaune Electrice (1971), Lillian Carter (1977), Kimiko (1981), precum și lucrări obținute de la colecționari privați; Expoziția despre originile lui Andy Warhol; Expoziția Paul și James Warhol.

Andy Warhol a fost descendent al unei familii sărace de emigranți slovaci din Pittsburgh Pennsylvania (părinții Ondrej și Julia Warhola, născuți la Medzilaborce, Slovacia) și a studiat la Carnegie Mellon University din Pittsburgh, după care s-a mutat la New York, ajungând să impună o abordare revoluționară a tuturor genurilor de artă pe care le-a practicat — pictură, sculptură, fotografie, muzică, film, modă, literatură.

Atunci când cineva îl întreba de unde vine, Warhol răspundea „Eu vin de nicăieri”.

Legat de expoziția în sine, părerile sunt împărțite, mulți consideră că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi avut loc la Muzeul de Artă Contemporană, lipsindu-se astfel de mocheta verde, oarecum stridentă de la TNB.

Totuși, ce se poate vedea, sunt o srie de desene în alb-negru din 1974, similare cu motivele floare de plante de apartament de la David Hockney, obiecte personale, printre care se numără și o Biblie și un veșmânt pentru copiii care cântă la cor, dar și impresia că Warhol este o “persona” întunecată a lui Matisse. Lucrările vorbesc depsre acel “nicăieri” al Americii înecate în consumerism și învăluită de plastic, singurătate și nihilism.

Ce sparge atmosfera majoritățiui lucrarilor este serigrafia Annunciation din 1984. Imaginea face p trimitere către  Piero Della Francesca / Annunciation / 1464, sau la o imagine similară din Quattrocento, pentru că în ea se regăsește semnul binecuvântării divine împreună cu o frântură din peisajul italian al epocii.

Fie că s-a ales un loc suficient de prestigios și de bine pus la punct pentru a-l expune pe Warhol sau nu, considerăm că expoziția merită văzută, mai ales având în vedere că este accesibilă, chiar în centru.

Dacă nu prezentăm interes pentru artă, pentru cultură, ci doar critici, este de la sine înțeles că nici statul nu o va face. Pentru cei care sunt pregătiți să se plângă de expoziție, îi invit să-și convingă prietenii să meargă la cât mai multe, pentru a atrage atenția asupra artiștilor și a “forța” o înțelegere asupra faptului că este important să expunem, cât mai mulți creatori, consacrați sau nu, pentru a schimba felul în care arta este privită și tratată în România.

Surse: Agerpres și Scena9.