Frumusețea Indiei

Am păşit curios într-un tărâm al misticului… iar sentimente amestecate m-au cuprins. Poate că oboseala acumulată în cele 23 de ore de călătorie şi toate gândurile care le aveam pregatite pentru a lua existență în mintea mea au ajutat în momentul când am calcat pentru prima dată pe pământ indian. Nu voi uita niciodată primii paşi făcuți şi simțirile trăite. Imi ard perfect în minte zgomotul murdar şi mirosul necunoscut pe care l-am simțit când am păsit afară din aeroport in Delhi. Am sperat că e doar vis şi imi voi reveni dar era realitate.

India este un loc al tristeții sufletului, un loc unde cauți mereu ceva şi nu găseşti. Este un loc unde mereu speri că vei deveni ceva mai bun într-o altă viață viitoare dar din cenuşa dizolvată în poluarea Gangelui nu mai revine nimic înapoi. Dacă gresesc, îmi cer iertare miliardului de fiinte. Mintea îmi va fi pentru totdeauna amprentată de simțirile trăite în primele ore după sosirea in Patna. Aş putea spune că sărăcia şi condițiile cumplit de grele, în care aşa mulți locuitori ai Indiei trăiesc, au făcut ca acele simțiri să ia viață, însă in spatele lor este durerea faptului ca toți acesti oameni caută salvarea sufletului în locul nepotrivit. Cu cât mai greu de înțeles acest lucru pentru cineva care provine dintr-o țară cu o cultură crestină atât de răspândită. Până la urmă, “culorile aprinse creează un echilibru al vieții” cu care aş putea trăi.

Gândurile despre India sunt multe. Pentru moment sunt tentat să cred că dacă te îndepărtezi mai tare de casă totul devine mai interesant. Cel puțin experienta aceasta a dovedit acest lucru pentru mine. India a fost cel mai îndepărtat loc de pe Planetă unde am ajuns şi cel mai diferit din punct de vedere cultural iar acest lucru îl face special.

Trăim digital şi din păcate cei mai multi dintre noi ne-am legat de un scaun, experimentăm vârfurile lumii şi înotăm în cele mai exotice locuri prin experiente second-hand, urmărind pe cei care filmează visele lor realizate. Ne mintim mintea cu videoclipuri de o calitatea uimitoare, dar dacă inchidem ochii nu putem să simtim nimic! India este primul pas înspre a trăi viata afară din “cutie” şi a nu rezuma existenta la un gust plăcut dat din plin de claritatea milioanelor de pixeli. Am invățat că nu trebuie să fiu trist pentru faptul că toate lucrurile sunt deja fotografiate în lumea aceasta, pentru ca lucrurile pot fi “refotografiate” şi după cum bine se vede, cel mai frumos este să surprinzi.

Omul şi povestea lui care întodeauna va fi interesantă. Am mai învățat în India că, noi romanii, târâm dupa noi un lant greu al nemulțumirii care ne robeşte, purtăm un jug al invidiei şi cel mai mult ne macină gândul nevoilor noastre în loc să ne pese de cei care nu au nimic. Dacă îi auzi glasul şi înțelegi mesajul, te vindeci de toată această “ciumă a sinelui”. Mă opresc aici deocamdată. Opreşte-te şi tu un minut şi întreabă-ți inima pentru ce se luptă? Pentru ce vrei să fi recunoscut la sfârşitul vieții? Pentru ce ai făcut pentru tine sau pentru ce ai făcut pentru altcineva? Inimii nu-i plac întrebările grele!

Floto, India 2013