Israel, un experiment… insolit

Din septembrie, TELEVIZIUNEA NAȚIONALĂ, T.V.R., va începe un serial de reconsiderare a unor trasee turistice tradiționale: TURCIA, EGIPT, ISRAEL etc. Am fost invitat să fac parte din echipa de filmare, împreună cu soția mea, Mihaela Agarici, în calitatea noastră de profesori de fotografie și “experți consultant grad I” la “ȘCOALA DE ARTĂ” – București. Am fost în ISRAEL, perioada 24 mai – 1 iunie. Împreună am făcut 9.000 de fotografii/60 G.O la care lucrăm acum.
La plecare am avut o idee “curajoasă”; am vorbit cu “F64”, care m-a sprijinit  cu o trusă pentru “începător”; am plecat cu următorul inventar foto:
• CANON 100 D; acumulatori LP – E 12 (5 buc.) parasolare; obiective: 10 mm/2,8 (Sigma); 10 – 22 mm/3,5 – 4,5 (Canon); 40 mm/2,8 (Canon); 70 – 300 mm/4 – 5,6 I.S. (Canon); filtre Hoya intensifier  și polarizare Pro 1; genți Lowepro  “reporter D 300 și 400 AW”; monopied Giotto; cartele SanDisk 16 G.O.
• În paralel am folosit și CANON 1 Ds Mark III; acumulatori LP – E 4 (4 buc.); obiective: 15/2,8 mm (Canon); 16 – 35/2,8 mm L (Canon) și
• CANON D10, compact, subacvatic și antișoc.

Trebuie să recunosc că experiența a fost… inedită; de cele mai multe ori, noi, “profesioniștii” nu folosim aparate din clasa “începător” și nici obiective ”ieftine”. Nu le băgăm în seamă și nici nu mai gândim că, celor care încep fotografia și vin la noi cu întrebări, foarte importante pentru ei, le răspundem prin experiența unor echipamente veritabile. Se rupe un dialog din care, reciproc, pierdem fiecare din noi. Să vă explic:
CANON 100 D, nou-născutul în casa Canon, este “cel mai mic aparat reflex din lume”! Un aparat de poșetă care încape ușor și într-un buzunar! Sigur că e ciudat, dar, curiozitatea aparține întotdeuna oamenilor inteligenți. Cred că, în anumite situații, 100 D poate fi mai deștept ca proprietarul…

Este un aparat extraordinar; la banii pe care îi cere și, mai ales, la ce face, cred că un profi ar putea să îl considere ca pe un al doilea aparat care să nu-i complice… greutățile! Are tot! La calități semnalez “digic 5”, absolut uluitor în culorile pe care le face, desigur, după o “programare” atentă a funcțiilor. Silențios și mic, atât cât să-l ignore și cei care “protestează” când sunt fotografiați. Ecran mare, colosal chiar, și, foarte limpede. 90 % din munca fotografului este susținută foarte bine de aparat. Dar…
Sunt câteva minusuri importante “la lucru”: un consum incredibil de mare de curent; cinci acumulatori abia mi-au ajuns. Sigur, într-o folosire profi, de circa 500 declanșări/zi. După două mici clipuri filmate, am avut bateriile terminate! Apoi, nemaipomenitul “ecran tactil” este bun doar inginerește; la lucru, extrema sa sensibilitate face ca, frecvent, să se atingă de orice, de haine etc. și să schimbe setările până la exasperare. Poate că se decuplează, dar nu am reușit să citesc tot stufosul manual. Un lucru deosebit este I.S.O.; mult timp ceream elevilor mei să nu aibă rețineri în folosirea unui I.S.O. ridicat! Acum nu mai fac asta! Deși 100 D “știe” I.S.O. mult, 24.000, ceea ce este uluitor, am devenit foarte rezervat în folosire! Rezonabil ar fi 1.600 I.S.O.; mai departe, performanța aparatului nu mai este fotografică, ci doar… inginerească. Păcat.

Ar mai fi de scris că am folosit doar JPEG. O fotografie făcută bine nu are nevoie de altceva; foarte mulți consideră RAW ca o salvare, ca o formula de reușită. Posibil; este o poveste lungă pe care nu o discut aici, mai ales când e vorba că  am făcut 9.000 de fotografii…
Mă gândesc că un bucătar serios și… modest are un cuțitul cu mâner legat cu sfoară, iar altul, nemeseriaș, are mânerul… de fildeș. Nu contează cuțitul, ci cum tai cu el…

• Obiectivul Sigma 10/2,8 mm este absolut extraordinar. Am stat în cumpănă și doream, inițial, un Samyang 8/3,5 mm. Un obiectiv bun, dar manual! La lucru, pentru reportaj “în forță”, Sigma “îl bate”; nici nu merge altfel. Imaginea este foarte bună, chiar și în contre-jour.
•  10 – 22 mm/3,5 – 4,5 Canon este veritabil! La început, am făcut “greșeala” să citesc ceva păreri autohtone despre acest obiectiv. Un cineva sfătos scria că Tokina 11 – 16 mm f/2,8 Pro DX ar fi mai tare. Posibil, dar, Canon e Canon, iar faptul că este 3,5 – 4,5 nu mi-a fost niciodată un inconvenient. Fotografia se face fără prejudecăți…
• 40/mm – 2,8, mai nou la Canon este un obiectiv absolut fascinant; la numai 1.000 lei este absolut: precis, rapid, mic de tot, silențios, clar, macro, ușor și bun pentru oricine.
• 70 -300 mm I.S./4 – 5,6  Canon este cea mai bună soluție pentru un fotograf serios, dar sărac! Ani întregi, din neatenție, l-am considerat scump; Image Stabiliser era prea pretențioasă! Dar, dragii mei, face toți banii, iar utilitatea acestei facilități este indiscutabilă! Din plictiseală, l-am probat cu 100 – 400 mm I.S. Canon, un obiectiv foarte scump și, desigur, foarte bun. Ei bine, în plaja 100 – 300, la 5,6 este imposibil de făcut vreo diferență. Am rămas mut, nu credeam. Are și un “defect”: se lungește prea mult, iar cei care nu tin prea des un aparat în mână au mari probleme de compensarea greutății.

• Am folosit filtre Hoya Intensifier și Polarizare Pro 1. Nu concep să fotografiez fără ele, niciodată! Intensifier este cea mai bună metodă de compensare/echilibrare a culorilor, iar fără polarizare, un filtru bun pe orice vreme, este de nefăcut fotografia digitală.
Mă chinui să fiu cât mai scurt și… fără metafore. Experiența va continua. Sunt încântat de gândul pe care l-am avut și de “F64” care s-a înscris în nebunia condițiilor mele de fotografiere. Poate că mai vorbim; scrieți-mi, aveți adresa pe site-ul meu, și/sau vă aștept în toamnă la “ȘCOALA DE ARTĂ”.
Fără să fac o formula de politețe, Dumneavoastră contați; sunteți copleșiți de sfaturi și păreri din toate părțile, iar majoritatea din ele sunt absolut aiurea. Câștigând experiență vă veți da seama singuri de acest lucru… Până atunci, faceți fotografii; cele mai prețioase sunt cele greșite! Cu o condiție: să găsiți pe cineva care, cu seriozitate și competență, să vă explice ce și cum…

Rămâne un singur lucru, mai important decât toate: fotografia este chiar făcută de om și niciodată nu va fi altfel… Cel mai bun aparat foto din lume este cel care are buton de declanșare!
O fotografie este proastă întotdeauna când veți simți să o explicați sau când un privitor vă va întreba “cu ce aparat ai făcut-o”. Treceți peste tot; multă baftă, dragii mei…
Nimeni nu e mai bun decât fiecare din voi. Faceți să se vadă!

Un articol de Paul Agarici
Echipament utilizat: