Micutul Olympus E-PL5 merge la munte

Un articol de Alin Popescu

Iată că a venit timpul să vă prezentam un articol de review al aparatului Olympus E-PL5. Al patrulea aparat din seria PEN Lite produs de Olympus, aparat ce pune senzorul din vârful de gamă mirrorless OM-D EM-5 în mâinile utilizatorilor entuziaști, la un pret mai mult decât accesibil.

Specificaţii generale

Lansat în septembrie 2012, la mai puțin de jumătate de an de la lansarea vârfului de gama OM-D, prietenosul Olympus E-PL5 face parte din seria PEN Lite a aparatelor cu design retro, care aduc aminte de PEN-urile de pe vremea filmului, cu care producatorul japnoez a uimit lumea la introducerea primului model din aceasta serie in 1959 (conform Wikipedia).

 

 

Aparatul incorporeaza asa cum spuneam acelasi senzor (Live MOS de 16,1 MPx in format Four Thirds), dar si procesor de imagine TruePic VI precum fratele mai mare OM-D (un review in curand si pentru acesta), punand astfel la dispozitia utilizatorilor entuziasti puterea si viteza de lucru superioare din varful de gama, intr-un aparat compact, extrem de elegant si ergonomic, la un pret de 3.299 lei cu tot cu obiectivul de kit si flash etxern.

Pe scurt acesta este Olympus E-PL5
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=uyeHzlqo94I]

• 16,1 MPx – senzor Live MOS Four Thirds
• Ecran LCD Touch de 3″ si 460k puncte in format 16:9
• Stabilizare de imagine in-body
• ISO 200-25,600
• TruePic VI – procesor de imagine
• Pana la 8 fps in rafala
• 12 filtre Art si 23 scene de fotografiere
• Procesare fisiere Raw din camera
• Port AP2 pentru accesorii
• Video Full HD la 30fps plus efecte video
• Flash extern inclus in pachet
• Grip customizabil
• Ecran rabatabil pana la 170 de grade pe verticala
• Mod Live Time pentru expuneri de pana la 30 de minute

Sa-l punem la treaba

Testul realizat cu Olympus E-PL5 s-a desfasurat de-a lungul iesirii noastre de la Ranca, pe Transalpina, documentata foarte frumos de Razvan Anton.

Iata cu ce am plecat la noi, toate incapand fara probleme in minunatul rucsac Tamrac Expedition 7X despre care vom povesti in detaliu tot in acest articol.

 

 

 

Intregul arsenal avut la teste ne-a fost pus la dispozitie de catre prietenii de la F64 Studio carora le multumim pentru promptitudine si increderea avuta sa ne puna pe mana echipament de peste jumatate de miliard de lei vechi (64.178 ron mai precis).

Faptul ca am avut asemenea arsenal la noi a insemnat si faptul ca am avut destule obiective de incercat pe corpul aparatului, nu mai putin de 11 la numar. Am incercat insa, sa insistam pe utilizarea obiectivului de kit, Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 14-42mm 1:3.5-5.6 IIR (28-84mm echivalent in format full-frame) pentru a oferi o mai buna perspectiva asupra intregului kit ce poate fi achizitionat de la F64 Studio.

Ergonomie si constructie

Corpul lui E-PL5 este in intregime metalic iar gripul frontal, ce poate fi schimbat dupa preferinte sau eliminat complet, impreuna cu cel de pe partea din spate a aparatului ofera un suport foarte bun, mai ales pentru un aparat atat de mic. Niciodata pe parcursul turei de test nu am simtit cum ca mi-ar scapa din mana, sau sa-mi alunece catusi de putin.

 

 

Practic aparatul nu este cu mult mai mare decat un aparat din clasa compacta, nu de putine ori gasindu-si locul in buzunarul mia generos al gecii de iarna, atunci cand mainile inghetate nu mai aveau putere sa tina nici macar cele 325 de grame ale aparatului.

Dezavantajul de a fi atat de mic insa, s-a simtit atunci cand datorita frigului a trebuit sa imi pun manusile size-medium din dotare, pentru ca butoanele minuscule au devenit aproape imposibil de apasat. Sa nu mai vorbim de ecranul touch. Practic, desi te ajuta prin rapiditatea schimbarilor setarilor cu cateva atingeri, in situatii precum cea in care ne-am aflat noi, aparatul se rezuma la 2 butoane: selectorul de moduri (usor de folosit si cu manusi) si butonul declansator. Nimic altceva.

foto ©Razvan Anton cu Nikon COOLPIX P310

Dar cum nu tot timpul e ger de crapa pietrele, si in situatiile acelea cine altcineva decat nebunii de noi ar iesi la pozat, aparatul este destul de usor de utilizat si suficient de ergonomic, chiar si cu teleobiectivul Panasonic LUMIX G X VARIO 35-100mm f/2.8 POWER O.I.S montat pe el:

foto ©Razvan Anton cu Nikon COOLPIX P310

Pentru ca drumul spre Ranca trece prin Ramnicu Valcea, si pentru ca de multe ori casutele verzi de pe lac mi-au atras atentia si niciodata nu am oprit, si pentru ca acum nu urmaream decat sa fotografiem orice ocazie ni se arata, am tras pe marginea drumului si am inceput “joaca”.

Scena Landscape | 80 mm | 1/640 s | F 7.1 | Picture Mode Vivid | ISO 200

Un pic cam mov pentru gustul meu intreaga imagine rezultata, dar un simplu auto-levels rezolva aceasta tenta fara probleme.

 

 

Si un crop 100% din imaginea de mai sus

 

 

Exista o pierdere de detalii fine la zoom 100% si asta in mare parte datorita softului de reducere a zgomotului care din punctul meu de vedere este putin cam agresiv pe JPEG-urile produse de aparat. Dar cum nu ne uitam la imagini de 16 MPx la zoom 100% si in mare parte le vizualizam la rezolutia monitorului, imaginile sunt extrem de clare si cu detalii suficiente.

Pentru ca tot ne aflam cu selectorul de moduri pe SCN, l-am mutat o pozitie pe zona ART unde ai la dispozitie 12 filtre artistice care iti ofera metode de exprimare fotografica unice (uneori exagerate, dar asta este alta discutie)

Art Filter Pinhole | 55 mm | 1/800 s | F 7.1 | Picture Mode Natural | ISO 200

Pentru ca impart aceeasi montura, si anume Micro 4/3, cei doi producatori Panasonic si Olympus au facut tot posbilul ca obiectivele produse de fiecare sa fie perfect compatibile pe toate aparatele fiecarui producator in parte. Astfel, desi E-PL5-ul are stabilizare in-body, iar teleobiectivul Panasonic 35-100 f /2.8 folosit la realizarea imaginii de mai sus are stabilizare in sistemul optic pe care il incorporeaza, exista o functie setata default pe On in meniul micului Olympus: Lens I.S Priority. Asta inseamna ca atunci cand se detecteaza un obiectiv cu stabilizare optica, sistemul de stabilizare prioritar folosit este acesta optic, si nu cel in-body. Un lucru excelent si bine gandit.

Ca tot vorbim de teleobiectivul 35-100 f/2.8 (practic un 70-200 f/2.8 echivalent in full-frame), acesta ofera imagini incredibil de sharp, aproape ca te poti taia in ele. Iata un crop 100% in imaginea de mai sus, din nou cu specificatia ca functia de reducere a zgomotului mai taie din performantele obiectivului.

 

 

Revenind la modul ART, ne-am mai jucat putin

Art Filter Pale&Light Color | 72 mm | 1/1250 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | – 1.3EV

Art Filter Dramatic Tone | 100 mm | 1/800 s | F 5.6 | Picture Mode Natural | ISO 200

Pentru ca asa cum se intampla intotdeauna, una vezi din masina cand ti se pare ca ai un cadru minunat de tras, si alta se intampla cand propriu-zis te opresti si cadrul nu e chiar ce te asteptai, am lasat casutele in pace si ne-am indreptat spre masina parcata pe marginea drumului. Pe drum, am mai zarit cateva cadre interesante si am declansat.

Aperture Priority | 100 mm | 1/320 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200

M-a uimit in mod deosebit dinamica expunerii si precizia masurarii acesteia, in sensul ca au fost putine aparatele la care nu a fost nevoie sa compensez pe plus sau pe minus expunerea. La micutul Olympus E-PL5 foarte rar, si in situatii extreme a trebuit sa compensez pentru a reliza imaginea pe gustul meu. Spre exemplu, in imaginea de mai jos a trebuit sa compensez doar cu +0.3 EV expunerea, pentru a pastra detalii si in “balariile” din apa. In situatii ca acestea, cand cerul luminos se reflecta perfect in apa, altor aparate le-ar fi trebuit o compensare pe plus de cel putin 0.7-1 EV.

Aperture Priority | 35 mm | 1/250 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | +0.3 EV

Intamplator (sau nu) in buzunarul gecii am “gasit” si obiectivul M.ZUIKO DIGITAL 17mm 1:1.8, o bijuterie superba, cu o constructie fascinanta si design excelent. Recunosc ca nu mi-am facut toate lectiile (era si greu la cata aparatura am avut la teste) si am crezut ca acest obiectiv este manual focus (inelul de focalizare auto/manual este de tip push-pull si se mutase pe manual focus la manevrarea obiectivului in geanta). Asa ca m-am chinuit sa prind in focus spicele de pe malul lacului, insa si cand le-am prins, am obtinut imagini de te tai din ele cat de clare sunt, chiar si la diafragma maxim deschisa.

Aperture Priority | 17 mm | 1/4000 s | F 1.8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Manual Focus

Incercand focalizarea manuala, am avut ocazia sa mai descopar o functie interesanta pe care aparatul o ofera. In secunda unu dupa ce manevrezi inelul de focus, aparatul intra automat in manual focus assist, facand zoom 1:1 in imagine, lasandu-te astfel sa focalizezi pe subiectul de interes (aceasta functie poate fi setata on/off din meniul Custom>AF/MF> MF Assist). Insa tot acum am avut ocazia sa descopar si doua aspecte mai putin placute si anume: ecranul extrem de slab in lumina puternica, in sensul ca nu-mi dadeam seama nici cu imaginea marita la maxim daca am subiectul in focus, pentru ca abia distingeam ceva pe ecranul LCD avand soarele in spate, si doi, tot legat de lumina puternica si obiectivul folosit cu diafragma luminoasa f/1.8, din pacate timpul cel mai scurt de expunere este 1/4000s. Combinat cu ISO minim de 200 si cu diafragma 1.8, asta inseamna de multe ori imagini arse in lumina puternica, fiind necesar un filtru ND pentru a mai taia din lumina.

Ne-am continuat drumul spre destinatia finala si, putin inainte de a intra in Horezu, am oprit in satul Costesti (da, va suna cunoscut de la ultima tura a minerilor spre capitala, si ei tot acolo s-au oprit), undeva pe marginea drumului. Colegul meu de drum, Razvan, m-a intrebat mirat ce facem acolo, ca nu parea a fi nimic interesant. Ei bine, fix in acea curba se afla Muzeul Trovantilor, formatiuni geologice extrem de interesante. Din pacate, acest Muzeu nu este deloc semnalizat si pentru ca se afla cumva intr-o vale, nici nu e prea vizibil din drum. Pentru ca ne place sa promovam destinatii frumoase din Romania, si pentru ca drumul de la Bucuresti spre Transalpina trece inevitabil pe langa muzeu, va invitam sa-l vizitati, nu veti regreta! Iata unde este:

[googlemaps https://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=en&geocode=&q=Coste%C5%9Fti,+V%C3%A2lcea,+Romania&aq=1&oq=costesti,+va&sll=37.0625,-95.677068&sspn=59.119059,130.341797&t=h&ie=UTF8&hq=&hnear=Coste%C5%9Fti,+V%C3%A2lcea,+Romania&ll=45.142336,24.062462&spn=0.024519,0.061712&z=14&iwloc=lyrftr:h,9013378485551369978,45.13772,24.068695&output=embed&w=720&h=405]

La intrarea in muzeu ne astepta paznicul acestuia care nu ne-a lasat sa intram pana nu am platit biletul: jumatate de baton cu miere, ultimul maruntis gasit prin masina. Ce a fost si mai haios a fost faptul ca pe aparat isi avea locul minunatul fisheye de la Panasonic: Lumix G 8mm f/3.5 fisheye, asa ca am ras putin de moaca domnului paznic.

Aperture Priority | 8 mm | 1/400 s | F 3.5 | Picture Mode Natural | ISO 200

O surpriza placuta focalizarea direct pe ochii subiectului, nu de alta, da ne reflectam noi in ei. 🙂

crop 100% din imaginea de mai sus

Scenariul apocaliptic, din afara acestei lumi, m-a determinat sa mai trec inca odata in modul Art si apoi pe Dramatic Tone (un fel de HDR extrem) si am declansat.

Art Filter Dramatic Tone | 8 mm | 1/320 s | F 9 | Picture Mode Natural | ISO 200

Curios cum sunt din fire m-am apucat de “scormonit” prin meniul aparatului si am vazut ca pe modul Art pe langa cele 12 filtre diferite, mai exista o setare, si anume ART BKT (adica braket). Nu stiam la ce se refera, am trecut pe acest mod si am declansat inca odata. Spre surprinderea mea, aparatul a declansat normal, iar apoi la scrierea pe card s-a apucat sa inregistreze fiecare efect in parte, intr-o poza noua. Genial, mai ales in situatia cand vrei sa aplici un filtru, dar nu stii ce s-ar potrivi cel mai bine scenei fotografiate. Astfel, declansezi o singura data si aparatul aplica toate efectele: pop art, soft focus, pale&light color, light tone, grainy film, pin hole, diorama, cross process, gentle sepia, dramatic tone, key line, watercolor.

 

 

 

 

Ca o scurta paranteza, poti face acelasi lucru tragand RAW, iar apoi, revenit in fata calculatorului, cu softul de la Olympus, pe numele sau Olympus Viewer 2, poti aplica pe acel RAW toate filtrele ART si sa vezi cum va arata imaginea.

Va spun sincer ca nu am vazut pana acum un aparat destinat utilizatorilor entuziasti care sa ofere o customizare atat de avansata si meniuri atat de detaliate precum cele oferite de micul E-PL5. De ce spun asta? Pentru ca am descoperit ca pe langa filtrele ART, fiecare in parte poate fi editat si customizat dupa propriul gust. Sau, faptul ca poti schimba proportiile imaginilor salvate: 4:3, 3:2, 16:9, 1:1, sau ca poti schimba sensul inelului de focalizare dupa bunul plac, sau functiile tuturor butoanelor prezente pe corpul aparatului, sau, sau, sau … nu cred ca in aproape 2 saptamani cat am avut la dispozitie aparatul am reusit sa acopar absolut fiecare chichita si setare in parte. Practic, de fiecare data cand il operam, descopeream lucruri noi. Excelent!

Urmatoarea oprire a fost direct sus in varful Transalpinei pentru ca pierdusem mult timp pe drum si am ajuns acolo foarte aproape de apus. Lumina deja incepuse sa devina aurie-rosiatica, insa abia perceptibil. Pe modul Landscape aparatul nu a descoperit aceasta lumina, insa altfel au stat lucrurile trecand pe scena Sunset.

Scena Landscape | 8 mm | 1/500 s | F 11 | Picture Mode Vivid | ISO 200

Scena Sunset | 8 mm | 1/400 s | F 10 | Picture Mode Vivid | ISO 200 | Saturation +2 | -0.7EV

Cum altfel decat in zapada sa iti lasi trepiedul si rucsacul bine protejat impotriva itemperiilor si sa te bucuri linistit de un apus incredibil?

Aperture Priority | 8 mm | 1/500 s | F 5 | Picture Mode Vivid | ISO 200 | +0.3 EV | White balance 6000K

Intotdeauna la apus, si de fapt in orice situatie fotografica, e bine sa privim si in alta directie, din alte unghiuri, decat subiectul ce ne atrage atentia cel mai mult. Spre exemplu, culorile apusului erau minunate si ochii ne erau atintiti intr-acolo, insa in spatele nostru se petreceau chestii uluitoare. Cei mai frumosi nori pe care i-am vazut vreodata s-au adunat ca niste caciuli deasupra varfurilor culmilor muntoase, fix deasupra statiunii Ranca.

Aperture Priority | 25 mm | 1/100 s | F 11 | Picture Mode Natural | ISO 200 | +0.3 EV

Am vrut sa vad si cum se comporta aparatul de unul singur in modul complet automat, denumit la E-PL5 iAUTO. A accentuat si mai frumos culoarea apusului datorita modului de tratare a culorilor i-Enhance.

i-AUTO | 35 mm | 1/400 s | F 6.3 | Picture Mode i-Enhance:Standard | ISO 200

Ca tot vorbeam mai devreme despre procesarea JPEG-ului direct in aparat si modul un pic agresiv de reducere a zgomotului, am facut un test utilizand fotografierea RAW+JPEG Fine (fisierele raw la Olympus au extensia .ORF). Am comparat astfel jpeg-ul din aparat, cu un jpeg generat din RAW si cu Noise Reduction setat complet pe OFF, precum si cu Noise Reduction pe High. Imaginea originala a fost aceasta.

Aperture Priority | 7 mm | 1/500 s | F 8 | Picture Mode i-Enhance:High | ISO 200 | -0.3 EV

Iata si crop 100% din cele 3 imagini generate pentru comparatie:

Concluzia este ca nu e chiar atat de agresiv noise-reduction-ul, ci probabil algoritmul de compresie jpeg sa fie cel de vina pentru artefactele care apar in anumite zone ale imaginii precum si pierderea detaliilor fine cand imaginea este privita 1:1.

Urmatorul pas a fost sa verific dinamica senzorului si “elasticitatea” acestuia in ceea ce priveste expunerea. Astfel, pe un fisier RAW tras in modul Manual si voit subexpus, am inceput experimentul sa vad ce mai pot recupera:

Manual Exposure | 13 mm | 1/4000 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Expunerea din aparat

Manual Exposure | 13 mm | 1/4000 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Expunerea +1.4 EV din RAW

Manual Exposure | 13 mm | 1/4000 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Expunerea +2.0 EV din RAW

Excelent, cu suficiente detalii recuperate din zonele complet subexpuse initial. Ne-am mai jucat putin sub ultimele raze de soare, si inghetati bocna pentru ca nu ne echipasem de munte, ci ne oprisem direct de pe drum sa fotografiem apusul, ne-am retras la hotel sa ne incalzim cu o ciorba calda.

Scena Sunset| 8 mm | 1/320 s | F 8 | Picture Mode i-Enhance:Standard | ISO 200 | Saturation +1 | Contrast +1 | -0.7EV

Scena Sunset| 8 mm | 1/320 s | F 8 | Picture Mode Vivid | ISO 200 | Saturation + 2 | -0.7EV | Convertit din RAW la efect Pop Art

Si pentru a vedea care sunt culorile cu adevarat si a asculta “linistea” zonei, nu am plecat pana nu am realizat si un mic clip video. Din pacate o problema care s-a perpetuat si am observat-o si in testele urmatoare pe partea de video a fost sistemul de focus continuu de pe partea de filmare. Cum sistemul de focalizare este unul bazat pe contrast si nu pe detectie de faza, exact in lumina aceea de apus are cele mai mari probleme si intra in “modul” hunt-for-focus. De remarcat insa silentiozitatea sistemelor interioare: focalizare, stabilizare, zoom. Singurele pacaneli care se aud sunt cele imprimate aparatului de catre utilizator, prin diferitele atingeri de butoane, miscare a mainilor sau mai stiu eu ce-am facut atunci :).

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=epHOtsH5TKQ?rel=0]

Cu bateriile incarcate (din pacate doar ale noastre, nu si ale aparatului) dupa o ciorba ca la mama acasa, echipati bine contra frigului de afara, am iesit la o noua tura, de data aceasta pentru fotografie de noapte. Am descoperit cat stateam sa ne incalzim si asteptand masa, ca in modul manual timpul de expunere merge pana la 60 de secunde si apoi ai la dispozitie modul BULB, mod imposibil de folosit fara o telecomanda, pentru ca presupune sa tii apasat butonul declansator pe intreaga durata a expunerii. Automat vei induce miscari aparatului asa ca iti trebuie clar o telecomanda pentru acest mod. Insa, spre bucuria mea, am gasit mai departe de modul BULB si modul LIVE TIME. Am cautat instant in manualul aparatului (aveam toate manualele aparatelor si obiectivelor ce ne insoteau salvate in format PDF pe tableta din dotare) si am descoperit o functie pe care o visez de mult la un aparat foto. Poate ca Olympus o are implementata de mult, insa recunosc ca aceasta a fost primul contact mai indelungat cu un aparat de la acest producator, si anume o functie similara BULB, insa in care nu e nevoie sa tii continuu declansatorul apasat, ci doar initial sa pornesti expunerea si inca odata sa o opresti. Am putut astfel sa realizam ceva fotografii cu astrele.

Manual Exposure | 8 mm | 99.7 s | F 3.5 | Picture Mode Natural | ISO 1600 | Manual Focus

Acum am simtit nevoia mai mult ca oricand pentru functia de time-lapse sau interval, sau cum vreti sa ii spuneti, functie ce lipseste atat din E-PL5 cat si din fratele mai mare OM-D. De ce? Pentru ca cele mai bune “star-trails” se obtin din imagini succesive captate la intervale de timp si combinate apoi intr-o singura imagine. Ne-avand asta la dispozitie, am hotarat ca voi face o expunere extrem de lunga, pentru a obtine cateva cerculete interesante pe cer. Am coborat ISO la minim, la 200, am focalizat manual spre infinit, am cautat steaua nordului (cu ajutorul unei aplicatii de pe telefon) si am indreptat fix intr-acolo aparatul cu fisheye-ul montat pe el. Expunerea trebuie calculata, sunt functii si grile ajutatoare, eu insa am expus dupa ureche, aproximativ 12 minute.

Cireasa de pe tort a functiei Live Time este si faptul ca desi nu vezi nimic pe LCD la inceputul expunerii, aparatul incepe sa iti construiasca aditiv expunerea, dupa cum este setat in meniul Custom> E. EXP> Live TIME. Practic, la ISO 200 iti face 24 de refresh-uri la intervalul specificat, de pana la 60 de secunde. Ai astfel un control cat de cat al expunerii si cat de mult sa mai lasi aparatul sa expuna.

Manual Exposure | 8 mm | 693.7 s | F 8 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Manual Focus

Eu nu m-am prins la acel moment de aceasta functie utila, si cele 24 de stagii ale imaginii mi-au fost aratate la interval de 2 secunde, deci s-au terminat imediat la inceputul expunerii de 12 minute. Asa ca am oprit aparatul cand am considerat eu necesar si imaginea a iesit un pic prea sub-expusa, asa ca am hotarat sa mai expun inca odata. O greseala fatala pe care am facut-o a fost sa uit ca am tras toata ziua cu aparatul fara sa ii reincarc bateria, care inca arata plin la acea ora, asta pe de o parte, si pe de alta, sa uit sa dezactivez functia Long Exposure Noise Reduction.

Ce face aceasta functie? Ei bine, scoate zgomotul care apare datorita expunerilor lungi, mai precis acei hot-pixels dar si tentele de culoare aparute in zonele de pe senzor aflate in proximitatea componentelor interioare care se incing atunci cand sunt expuse indelung la curent electric. Practic, se mai realizeaza inca odata expunerea, dar cu shutterul inchis, se obtine o imagine neagra si doar cu informatii despre acest zgomot, zgomot care ulterior este extras din imaginea initial expusa. Complicat, nu? Pe scurt, daca expui 10 minute, aparatul mai expune inca 10 minute fara sa deschida shutterul, deci producerea imaginii de 10 minute dureaza 20.

Am expus 25 de minute (din maximul de 30 de minute cat iti permite functia Live Time) si, cand s-a terminat expunerea propriu-zisa si s-a apucat de a 2-a expunere, bateria a inceput sa clipeasca, semn ca era pe terminate. A mai rezistat doar 10 minute din cele 25 necesare si dezastrul s-a produs: aparatul s-a oprit, iar imaginea nu a fost inregistrata pe card. Asa ca nu va pot arata cel mai frumos Star-Trails pe care l-as fi facut vreodata 🙂

ISO?

Zilele urmatoare erau dedicate testelor celorlalte aparate si obiective cu care am plecat la drum, insa nu am trecut la altul pana nu am facut si 2-3 teste de ISO inalt cu micutul E-PL5. Am gasit o stana parasita si la interior am declansat rapid la un ISO 3200 urmat de un 6400.

Aperture Priority | 14 mm | 1/15s | F 3.5 | Picture Mode Vivid | ISO 3200 | +0.3EV

crop 100% din imaginea de mai sus

Aperture Priority | 14 mm | 1/30s | F 3.5 | Picture Mode Natural | ISO 6400

crop 100% din imaginea de mai sus

Imagini excelente si la ISO mare, perfect utilizabile chiar si la ISO 6400.

In maini noi si ne-initiate

Pentru ca altfel ar fi stat in rucsac (despre care o sa vorbim imediat), i-am dat lui Razvan micutul E-PL5 sa traga cu el in decursul zilei. Doar aparatul si obiectivul de kit. Razvan este din punctul meu de vedere in targetul acestui aparat: nu e fotograf profesionist, dar e pasionat de fotografie, este curios si cauta sa invete si sa descopere exprimarea creativa prin imagine. Va arat mai jos cateva dintre fotografiile realizate de el cu aparatul, despre care la finalul zilei mi-a spus doar atat: este genial!

P (Program) | 14 mm | 1/500s | F 9 | Picture Mode Natural | ISO 200 – subsemnatul cu OM-D-ul la joaca

Scena Landscape | 17 mm | 1/800s | F 11 | Picture Mode i-Enhance: Standard | ISO 200 | White balance 5300K | Contrast +1 | Sharpness +1

Aperture Priority | 14 mm | 1/1000s | F 14 | Picture Mode Vivid | Art Filter Pop Art | ISO 200 | Contrast +1 | Saturation +1

Art Filter Dramatic Tone | 14 mm | 1/500s | F 11 | Picture Mode Natural | ISO 200 | Contrast +1

Scena High Key | 19 mm | 1/160s | F 6.3 | Picture Mode Vivid | Gradation High Key | ISO 200

Concluzii Olympus E-PL5

width=”665″ height=”443″

Un aparat minunat, la care Olympus nu a facut concesii si nu a taiat functii esentiale, disponibile si pe fratele mai mare OM-D, ba chiar a adaugat suficiente la care nu m-as fi asteptat de la un aparat de clasa medium-entry.

Bile albe

• Calitatea imaginii oferita de senzorul Live MOS atat la valori ISO normale cat si mari
• Dinamica expunerii aceluias senzor
• Filtrele creative si posibilitatea customizarii acestora dupa bunul plac
• Obiectivul de kit foarte sharp si silentios in operare
• Functia LIVE TIME extrem de utila pentru expunerile lungi si atunci cand lipseste o telecomanda
• Posibilitatea configurarii functiei oricarui buton de pe corpul aparatului
• Performanta bateriei (in ciuda problemei avute cu oprirea aparatului in timpu expunerii lungi, autonomia acesteia a fost peste asteptari)
• Culori saturate si scene perfect echilibrate in functie de subiectul fotografiat
• Gripul foarte bun in ciuda dimensiunilor reduse

Bile negre

• Ecranul LCD foarte slab vizibil in lumina puternica
• Butoane mici si greu de apasat pentru cei cu maini mai mari sau cu manusi (in conditii extreme)
• Butonul declansator prea inalt, lucru ce a determinat nenumarate declansari involuntare (multe poze cu picioare si pamant)
• Focalizarea continua pe filmare care vaneaza in continuu focusul
• Lipsa functiei de TimeLapse

Despre Tamrac Expedition 7x

Poze cu rucsacul Tamrac Expedition 7x pe care l-am primit pentru aceasta tura ati tot vazut, ba in zapada, ba in spinare, ba inchis, ba deschis. O placere sa lucrez cu el si pe deasupra o surpriza placuta vazand cate au incaput in el. Va arat si voua, ca poate nu credeati ca a intrat toata aparatura din poza de la inceputul articolului.

 

 

Bile albe

• extrem de incapator
• perfect customizabil dupa necesitati datorita separatorilor cu arici
• material de foarte buna calitate atat la interior cat si la exterior
• suficient de adanc si pentru corpuri pro cu grip
• buretii de pe spate si de pe curele de umar foarte confortabili, oferind un suport excelent si o portabilitate excelenta, indiferent de greutate
• fermoare exterioare sigilate impotriva vremii
• pastrarea temperaturii interioare pentru mult timp, lucru extrem de util pentru durata de viata a bateriilor care stau la cald.
• multe buzunare interioare pentru carduri si diferite accesorii
• suport perfect pentru trepied (nu s-a balanganit nici o secunda)
• usor ca si greutate proprie
• reglarea pe verticala cu ajutorul curelelor de pe bretelele de umar

Bile negre

• clemele de plastic de la prinderea trepiedului au intepenit la frig, facand aproape imposibila deschiderea
• husa de protectie a fermoarului principal (care din pacate nu e weather-sealed) si care s-a tot prins la inchiderea-deschiderea rucsacului atunci cand umblam la aparatura
• cam atat 🙂

Fotografii mai mari

O colectie cu toate fotografiile din acest articol, si in plus, la o rezolutie mai mare (2048px) puteti gasi in albumul dedicat lui E-PL5 de pe Google+, aici.

Echipament utilizat: