Panasonic GH3 – video guilty pleasure

Intro

Urmaream de mult GH2-ul, mai ales varianta “hacked” si parea o camera interesanta. Cand a aparut GH3-ul si am vazut ca Panasonic a decis sa puna in firmware-ul oficial cam tot ce “fortase” hack-ul am zis ca este momentul sa integram si un mirrorless in trusa noastra de filmat cu DSLR-ul.

GH3-ul este asadar camera care ne-a inlocuit 60d-ul ca si camera B sau de back-up (alaturi de camera A, 5D Mark III). Usoara, portabila, practica, robusta, are o multime de functii utile pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza. Este de asemenea si un foarte scump teleconvertor, cu factorul lui de crop reusind sa dubleze plaja focala a tuturor obiectivelor noastre… Dar sa nu aruncam acum toate caracteristicile, sa le luam pe rand.

Ne vom axa mai mult pe partea video, acesta fiind motivul pentru care l-am ales. L-am folosit deja la cateva proiecte, in diverse situatii si ceea ce prezinta acest articol sunt pareri calde, urmare a unor experiente practice.

Design

GH3-ul nu este in nici un caz o camera de buzunar, dar comparabil cu un DSLR full frame este evident mult mai compacta. Comparata cu predecesorul ei, camera este mai inalta, mai lata, pare mai bine echilibrata, mai robusta si corpul din magneziu pe langa protectia impotriva umezelii si prafului ii confera o alura mai “profi”. Dimensiunea mai mare a grip-ului si stratul de cauciuc ii confera o priza sigura si confortabila si in plus le-a permis celor de la Panasonic sa foloseasca o baterie mai mare, de 1860mAh, ce rezista circa 600 de cadre (si undeva spre 90 minute filmare, din testele noastre).

Cam toate comenzile pot fi facute destul de rapid pe ecranul tactil, insa pentru cei obisnuiti cu DSLR-urile (sau pentru operarea cu manusi ca tot este iarna) GH3-ul are cele doua roti pentru controlul diafragmei si al timpului de expunere si butoane dedicate pe partea superioara usor accesibile cu degetul aratator pentru WB, ISO, Compensare Expunere. Pe spatele camerei gasim butonul de inregistrare pentru video (in modul video putem folosi si declansatorul normal pentru inregistrare), un switch pentru modurile de focus (AF-S, AF-C si MF) si inca patru butoane configurabile (unul dintre ele este configurat din fabrica pentru meniul Quick).

In mare si pana la un punct setarile sunt similare Canon, dar un pic mai putin ordonate – meniurile sunt niste liste lungi si te plictisesti pana gasesti ceva in ele.

Functii “deosebite”

Wi-fi incorporat

Nu e nevoie de nici un accesoriu suplimentar pentru a controla camera de pe orice telefon/tableta cu IOS sau Android (doar trebuie aplicatia free Lumix Link) sau pentru a trimite fisierele catre un calculator sau pe cloud. Aplicatia este foarte utila si pentru a monitoriza si regla camera de la distanta. Din testele de pana acum merge destul de  bine, singurul lucru ciudat fiind faptul ca la filmare poti da REC, dar nu poti opri, se poate seta un timp de filmare si se opreste aparatul singur; sau evident, se poate opri de la butonul fizic al camerei; probabil este ceva ce se va rezolva in versiunile urmatoare. De asemenea si mai absurd este ca dupa ce pornesti inregistrarea prin aplicatia mobila, nu mai poti monitoriza filmarea, nu mai poti face practic nimic, doar vezi o numaratoare inversa!

Touchscreen + viewfinder electronic

Ecranul tactil chiar raspunde bine la comenzi (similar cu majoritatea smartphone-urilor) si meniurile sunt gandite incat sa fie usor de navigat prin ele, atat din butoane cat si prin touch. Cand AF-ul este pornit, poti spune camerei unde sa faca focusul prin atingerea zonei respective pe ecran.

Pentru fotografie

La baza camerei sta un senzor de 16mp Live Mos – nu are mai multi megapixeli fata de GH2, dar are o sensibilitate mult mai buna (ISO standard 200-12,800 si extins 125-25,600) si capteaza un dynamic range mai larg.

Imaginile sunt curate pana la ISO 800, ceva zgomot incepe sa apara la ISO 1600, iar imaginile la ISO 3200 pot fi inca utilizate cu ceva procesare. De la ISO 6400 in sus avem mai mult zgomot decat imagine, dar in caz de urgenta e bine ca este – sunt situatii cand o imagine puricoasa e mai buna decat una lipsa…

Procesorul de imagine a fost updatat la Venus 7 VHD ceea ce aduce viteze impresionante la rafale: 20fps in modul Super High speed (doar JPEG) si 6fps pentru a trage RAW sau RAW+JPEG. Deloc rau, avand in vedere ca majoritatea aparatelor DSLR din aceeasi gama de pret nu ating viteza asta.

Ca moduri de expunere avem clasicele Program, Aperture-priority, Shutter-priority si Manual (PASM), la care se adauga modernul mod Auto Inteligent (iA) si trei Custom settings care permit salvarea setarilor si accesarea lor rapida.

Pentru pasionatii de time-lapse, camera are intervalometru inclus ce poate fi setat la intervale cuprinse intre 1 secunda si 10 minute, si poate face de la 1 pana la 9999 de cadre. Camera poata fi setata sa inceapa sa traga la o ora anume si intra in stand by intre cadre pentru a salva bateria. Si este de punctat ca nu trebuie schimbat shutterul, deci e o camera foarte buna pentru declansari multiple.

Panasonic GH3 stie sa faca si HDR: camera face trei imagini expuse diferit pe care le coleaza singura. Diferenta de expunere dintre cele trei imagini poate fi setata si manual.

Din putinele teste care le-am facut, calitatea fisierelor RAW este foarte buna si in sfarsit pare ca mirrorless-urile devin camere bune de folosit si la altceva decat excursii.

Fiind mirrorless, GH3-ul poate folosi shutter-ul electronic, aspect ce elimina toate vibratiile si zgomotele produse la declansarea camerei. Cand modul de electronic shutter este activat, camera este 100% silentioasa. Singurele zgomote pot proveni de la obiective, dar cu un obiectiv cu diafragma manuala nu se aude niciun sunet.

Exista situatii cand a avea o camera atat de discreta poate fi un mare avantaj: de exemplu pe un platou de filmare pentru a face poze de making off, la tribunal, la un spectacol sau in situatii cand nu dorim sa distragem atentia cuiva sau sa atragem atentia asupra noastra.

Pe de alta parte, shutter-ul electronic are rolling shutter: in conditii de miscare rapida a camerei sau a subiectului, apare efectul de “jeleu” si/sau de “palpaire”. Flicker-ul se poate rezolva in unele cazuri din schimbarea timpului de expunere, dar “jeleul” ramane.

De asemenea, e de mentionat ca in modul electronic shutter iso este limitat la 1600. 

Pentru filmare

Asa cum spuneam in introducere, fabricantul a incercat sa includa in GH3 cat mai multe din functiile pe care fanii au reusit sa le forteze in GH2 prin firmware hacked. Camera stie sa traga Full HD 1920 x 1080 la 50p (da, slow motion la 1080p!), 50i, 25p si 24p in format MP4, MOV sau AVCHD. Indiferent de mod, camera suporta timecode. Pe langa posibilitatea de slow motion, camera poate face si fast-motion, putand accelera pana la 300% materialul filmat. Bit rate-ul maxim ajunge la All-i 72Mbps in 1080p 30fps.

La iso sta destul de bine pentru un aparat cu senzor mic, dupa cum spuneam si la capitolul foto. Iata mai jos un clip cu testul si pe filmare (pe video plaja este iso 200-6400 ). Tot in acest clip exista si o exemplificare a modului video tele crop, care permite folosirea mijlocului senzorului, rezultand o marire de 2.6 ori – spre exemplu un 35mm full frame devine un 182mm!!

Pentru sunet, pe langa microfonul stereo intern, sunt prezente doua jack-uri 3.5 mm, unul pentru microfon si unul pentru monitorizare in casti. Sunetul poate fi reglat doar “manual” (cu ghilimele pentru ca de fapt este un fel de compensare, camera ajustand singura volumul daca sunetul este prea tare sau prea incet) si doar pe ecranul tactil, lucru bun in general, dar in unele situatii ar fi util si un auto gain (de exemplu daca sunetul de baza este captat intr-un recorder extern sau in alta camera si nu vrei sa mai porti grija volumului si pe camera asta). Mufa pentru microfon este plasata separat de restul si la indemana – lucru bine gandit avand in vedere ca este cea mai des folosita la filmare si restul mufelor pot ramane protejate; din pacate mufa blocheza vizibilitatea ecranului cand este rabatat.

Iesirea HDMI poate transmite toate informatiile catre un monitor secundar sau poate transmite doar imaginea “curata” pentru a fi captatata de un recorder extern.

Ecranul rabatabil, care poate fi scos in laterala camerei si invartit 270 de grade, face filmarea din unghiuri mai ciudate (foarte joase, de exemplu) mult mai confortabila. Din pacate ecranul este extrem de lucios (greu de vazut in lumina zilei ceva pe el) si vireaza culorile daca nu este privit perpendicular,  ambele fiind aspecte extrem de derutante si de deranjante.

Viewfinder-ul electronic compenseaza lipsa de fidelitate a ecranului mare, fiind clar si precis. Avand in vedere ca discutam de un mirrorless, viewfinder-ul arata fix ce capteaza senzorul asadar poate fi folosit in timpul filmarii. Daca soarele incomodeaza – sau daca este nevoie de un punct de sprijin in plus – poti duce oricand camera la ochi si lucra mai departe fara sa fie nevoie sa cari dupa tine un viewfinder.

Autofocus-ul functioneaza extraodinar de bine si pe foto si pe filmare, este in acest moment unul din cele mai bune motoare de focalizare de pe piata. Evident, merge bine doar cu obiective 4/3. Din ce am testat noi pana in prezent, GH3-ul cu obiectivele bune de la Panasonic este primul aparat foto utilizabil cu AF pe filmare; desi evident, pentru treburi serioase, focusul manual ramane la putere.

Test pe teren GH3 + 5D3

Am scos ambele camere la o plimbare placuta in parc la -10 grade. Principala curiozitate era nu care e mai buna neaparat, ci cum pot lucra impreuna, cum putem construi secvente cu ele fara sa se simta o diferenta de calitate.

Am setat ambele camere pe neutru, am filmat, le-am corectat un pic pe fiecare si am facut un scurt clip. Ca o provocare, va invitam sa ghiciti cu ce este filmat fiecare plan. Pentru confirmare, activati captions (CC – English Camera) din partea dreapta a ferestrei de YouTube, iar subtitrarea va indica aparatul in partea de jos a imaginilor.

Film parc

Scurt metraj – { loop }

Cu un aparat asa de mic, dar cu specificatii asa de interesante, am zis ca este un soi de indie-dream-camera si ne-am hotarat sa facem un scurt-metraj. Cum altfel sa ne dam seama daca e sau nu o unealta buna de facut filme 🙂

Premizele au fost: buget cat mai mic, echipa si echipament minim, dar sa ne concentram cat mai mult pe poveste.

Asadar:  un actor, 3 locatii, un GH3 si un operator, un trepied, o sina, un monopied, 2 asistenti, cateva obiective (Panasonic 14 2.5 si cu un adaptor ieftin de tabla: Sigma 20 1.8, Samyang 35 & 85 1.4, Sigma 50 1.4, Canon 100 2.8 L IS macro), ceva lumina, ceva de sunet si haine groase…

Buget: niste benzina, 2 sticle de vin, ingredientele pentru sangele fals si o pizza mare la pranz.

Synopsis:

Oare stim cand simturile ne joaca feste? Ne imaginam, visam sau chiar se intampla? 
{ loop } – o bucla senzoriala, o experienta ciudata, cand gandurile iti sar dintr-o parte in alta si parca nu-ti apartin… si nu mai stii de unde vii, unde esti si incotro te indrepti…

Film (cu optiunea loop activata)

In rolul principal: Bogdan Zaharia

camera & color grading:  Alex Serban

editare & sound design: Alex Serban, Cosmin Serban

editare sunet: Cosmin Serban

asistenti: Cosmin Serban, Sergiu Zavragiu

scenariu: Alex Serban, Cosmin Serban, Bogdan Zaharia, Andreea Nedelea

muzica:  Vaho So – Pinophyta, Bryophyta, Oda;  CC from http://jamendo.com 

GH3-ul a rezistat eroic frigului (intre -2 si -10 grade), am filmat o zi intreaga cu o singura baterie (incarcata partial in pauza de masa). Am fost foarte multumiti de cum ne-am descurcat cu ea in cei 2 metri patrati din baraca, foarte clare si faine imaginile la iso mic si lumina buna, cam zgomotoase insa in zonele de umbra sau in cele subexpuse la iso peste 500. Cam greu de lucrat cu ea cu manusi si am tot apasat din greseala butoanele, pentru ca unele sunt pozitionate exact pe zonele de prindere a camerei, iar butonul de REC nu “se simte” – e un plastic tare si infundat care nu iti confirma mecanic daca ai apasat sau nu.

Ca de obicei cu o camera, una e sa te bucuri de tabelul tehnic de pe cutie, alta e cand o pui la lucru in conditii reale. Un test greu si pentru noi si pentru camera in conditii nu tocmai favorabile, dar una peste alta am dus la capat proiectul. Cele mai mari neajunsuri ale camerei le-am descoperit la filmarea acestui scurt-metraj:

– ecranul are un unghi de redare corecta a culorilor foarte ingust; o miscare un pic in sus sau in jos a ecranului aduce o pronuntata tenta de verde;
– luminozitatea este ciudat de reglat: desi are 3 moduri A* or 1* or 2* pare auto tot timpul si nu se vede mare diferenta intre ele; ar trebui sa aiba un mod automat si un mod full manual, cu trepte – sa spunem similar cu cel canon
– in lumina slaba, chiar daca iso este scazut (200, 400), totul se vede extrem de zgomotos, gen ca la iso 6400… fisierul arata bine pe calculator dar pe LCD este murdar si neclar si din cauza asta e foarte greu si obositor sa faci focus-ul;
– setezi balans de alb, expunere pana totul arata bine, dar cand apesi rec aspectul de schimba fara nici un motiv… diferenta nu e majora, dar exista;
– EVF-ul si LCD-ul arata doua povesti diferite, atat pe inregistrare cat si pe redare;
– si mai rau este ca in lumina slaba LCD-ul are probleme mari in a afisa negrul – culorile se rup din negru mat in verde si apoi in gri deschis, in loc sa fie doar gradatii de gri. De asemenea sunt probleme si cu redarea tonurilor pielii. Din fericire pe filmarea finala imaginile arata ok, dar problema e ca aparatul nu iti da siguranta ca faci bine ce faci.
– viewfinderul se vede bine, are insa si un defect: spre magini pierde mult din claritate. Mai ales daca nu lipesti foarte bine capul de vizor, ceea ce nu prea poti daca porti ochelari!
– si da, stim ca se poate folosi un monitor extern, am folosit si noi, merge foarte bine… dar sfideaza tocmai scopul de a fi compact si discret.

Sa rezumam:

Bile albe

– mica si usoara
– burst foto la 20 fps (jpeg) si 6 fps (raw)
– motor autofocus foarte bun
– sensor 16mp cu rezolutie foarte buna
– functie timelapse si HDR
– corp din magneziu: dust & splash proof
– ecran touchscreen rotativ
– viewfinder electronic de calitate (un pic moale la margini pentru cei cu ochelari)
– baterie de capacitate mare
– butoanele se pot customiza in multe feluri
– intrare 3.5 jack pentru microfon si iesire de casti
– mufe remote si pc-sync foarte bine pozitionate si protejate
– filmare 1080p la 72 mbps in 30 fps si 52 mbps in 50fps (slow mo!)
– afiseaza zonele arse in timpul filmarii (un soi de zebra)
– wi-fi incorporat, control de pe android si iOS, desi cu limitari multiple
– mod video tele crop – desi calitatea este indoielnica
– shutter electronic: 100% silentios – desi cu folosire limitata si rolling shutter

Bile negre

– pretul destul de mare
– ecranul afiseaza prost iso si gradatii in  lumina slaba
– ecranul: vireaza culorile cand nu e privit perpendicular + prea lucios
– nu poti vedea bateria in procente
– rolling shutter destul de deranjant
– butonul de video-rec greu de folosit, iar alte butoane se apasa din greseala
– garnitura care acopera mufele laterale este prea dura si nu se pot introduce cabluri folosind o singura mana
– daca se introduce orice mufa in aparat,  acestea blocheaza miscarea lateral sus-jos sau vizibilitatea LCD-ului
– usita de la card se deschide involuntar la desprinderea mainii de pe grip (dar din fericire nu afecteaza scrierea sau citirea SD-ului).
– wireless control momentan prost si inutilizabil pe video – asteptam update!

Concluzie

Panasonic a reusit sa duca deja populara serie GHx multi pasi inainte atat din punct de vedere al calitatii imaginii cat si a functionalitatii. Dotata cu senzor si procesor de ultima generatie, touchscreen, wi-fi si baterie mai mare, Panasonic GH3 bate cam toate mirrorless-urile si se poate intrece cu incredere cu multe DSLR-uri…

Desi nu ofera increderea pe care o inspira un aparat pro precum 5D3-ul si nu pare sa te ajute in toate situatiile extreme, GH3-ul este un aparat cu puncte forte, care ofera intr-un corp mic o calitate a imaginii buna. Asteptam asadar firmware nou care sa rezolve din hibe, iar ce sunt probleme de design sau fabricatie, nu avem decat sa gasim solutii “romanesti” sa le rezolvam.

Ne place GH3-ul? Si da si nu!

In perioada urmatoare, pe masura ce ii vom sti punctele slabe si punctele tari va dovedi cat de util si productiv este de fapt. Pana atunci, ramane un soi de “guilty pleasure”.

Un material de Alex si Cosmin Serban

Echipament utilizat: