Prezentare gratuită la F64: Călătorie în Annapurna, cu Costin Miu

Suntem cu toții pasionați de călătorii și, pentru că orice călătorie merge mână-n mână cu fotografia, pe 31 martie 2016, începând cu ora 19, te așteptăm la sala expozițională F64 pentru a asculta povești din Annapurna, însoțite de fotografii faine și informații utile.

Costin Miu ne va purta pe cărări de munte nepaleze, ne va povesti despre acele locuri minunate și de turele de trekking interesante pe care le organizează.
Până la final de martie însă, haide să-l cunoaștem mai bine pe Costin, din interviul de mai jos:
#1 Cine este Costin Miu și de unde pasiunea pentru munte?
Sunt Costin Miu, sunt consultant în comunicare și ghid montan. Am condus oameni, printre altele,  pe Kilimanjaro (5895m), Aconcagua (6972m), Everest Base Camp (5380m). Din 2013, în fiecare vară am ghidat iubitori ai muntelui pe Mont Blanc (4810m), cel mai înalt vârf al Alpilor. În toamna trecută, am condus un grup în Nepal, pe Annapurna Circuit Trek și am lansat Mont Blanc Challenge, singurul program de dezvoltare personală din România bazat pe alpinismul de altitudine.
Începuturile mele pe munte s-au petrecut când aveam doar 12 ani, în clasa a VI-a. Făceam atletism. Eram la antrenament și a venit profesorul de română, care mi-era și diriginte, și a întrebat: «Bă, atleților, care vrea să meargă la vară pe munte într-o expediție?». «Cum adică? » «Mergem cu corturile, așezăm corturile într-un loc și de acolo facem trasee». «Gata, mă bag!», am spus atunci. Era una dintre chestiile insolite de pe vremea comunismului. Era o competiție între școli și licee care dădea premii celui mai interesant jurnal de expediție. Premiile erau pentru școala pe care o reprezentai, nu pentru tine, personal. Era echipament de munte, făcut la Camping Urziceni, căram doi inși de un cort. Acela a fost începutul”, afirmă Costin.
#2 De ce Annapurna și Nepal?
Acum cinci ani, când m-am apucat de mers pe munți înalți, mi-am propus să urc un vârf de 8000 de metri. La un moment dat, David Neacșu mi-a zis „dacă vrei să urci un optmiar, întâi du-te și fă Everest Base Camp Trek, să „miroși” muntele și oamenii de-acolo”. Am povestit că am să merg acolo, prietenii pe care îi ghidasem pe Kilimanjaro au zis că vor și ei, așa că am plecat 10 inși. A fost atât de frumos și de impresionant, că mi-am promis că mă întorc cât de curând posibil. Așa s-a născut aventura pe Annapurna Circuit Trek, al doilea cel mai spectaculos treking din Himalaya. Nepalul este una dintre cele mai sărace țări din lume, dar, pentru mine, este a doua casă. Așa îl simt, foarte aproape de inima mea, cu peisajele, energiile și oamenii lui extraordinari.”

#3 Ce îi atrage pe oameni către astfel de ture? Cine au fost până acum însoțitorii tăi?
Îmi place să cred că merg pentru că poveștile mele îi conving și să știți că, în mare parte, chiar așa e. E adevărat, nu le povestesc celor care merg în Antalia, la all inclusive, ne-am pierde timpul reciproc. Sunt oameni activi, majoritatea cu job-uri în corporații sau în legătură cu corporațiile și care refuză să-și trăiască și viața privată după aceleași reguli. Sunt oameni care vor ca vacanțele să nu le aducă doar 3 kile în plus și ceva mai mult de muncă pentru ficat, ci caută acele locuri și activități care să-i îmbogățească spiritual și care să-i ajute să-și descopere propriul eu.
#4 Poate urca oricine pe Annapurna Circuit Trek? Sau e nevoie de o condiție fizică specială?
Însuși termenul trek presupune o aventură pe munte din care lipsesc provocările tehnice, nu trebuie să fii alpinist ca să parcurci aceste trasee. Îmi place să le spun oamenilor care merg cu mine că Annapurna Circuit sau Everest Base Camp Trek sunt cam pentru orice persoană cu o condiție fizică decentă, dar e bine să te și antrenezi puțin înainte. Locurile sunt atât de frumoase încât e păcat să fii tot timpul la capătul puterilor și să nu te poți bucura pe deplin de lumea unică a Himalayei.
#5 Pe 31 martie, ne vedem la F64, la sala expozițională, să povestim despre aceasta minunată călătorie. Ce vor afla participanții? Despre ce ne vorbești și, mai ales, ce ne arăți?
Abia aștept, mai ales că în sală vor fi și oameni care au fost cu mine în Annapurna și nu numai. Vom povesti despre frumusețea locurilor, despre incredibil de expresivii copii nepalezi, despre cum e să te trezești dimineața, la o săptămână după ce te-ai întors din Nepal și să refuzi să deschizi ochii, pentru că tu trăiești încă acolo…
#6 Ai un motto sau o serie de principii după care te ghidezi în astfel de călătorii?
Filosofia mea de ghid este “Safety. Fun. Summit” și este inspirată de Ed Viesturs, unul dintre cei mai mari alpiniști și ghizi ai lumii. În viziunea mea, siguranța este cel mai important lucru pe munte. Menirea unui ghid montan este să aducă oamenii înapoi acasă sănătoși și într-o bucată, nu să-i ducă pe vârf cu orice preț. Cred că este foarte important să te întorci cu amintiri frumoase dintr-o expediție.
Apoi, atingerea vârfului conține o mare doză de improbabilitate, în schimb, timpul petrecut pe munte trebuie să fie îndeajuns de plăcut încât să-ți amintești acea experiență cu plăcere, chiar dacă nu ai ajuns pe vârf.
La final, vine vârful, pe care îl consider mai puțin important decât călătoria. De cele mai multe ori, depăsirea limitelor și ieșirea din zona de confort încep și se petrec cu mult înainte de expediția în sine, de aceea văd vârful ca fiind încununarea unui proces, nu doar un efort de o săptămână sau de o noapte. Consider că antrenamentul trebuie să fie mai greu decât expediția în sine, pentru că o pregătire fizică optimă lasă la alegerea sorții doar doi factori incontrolabili: vremea și, în cazul munților înalți, aclimatizarea.

#6 Iar fotografia? De unde pasiunea pentru ea?
Fotografia? Când umbli prin locurile pe unde am umblat eu, nu poți să nu devii pasionat de fotografie. Nu sunt un mare fotograf, dar m-au ajutat aparatele de la F64.
#7 Ce provocări noi urmează?
Mi-am propus să ajung în Nepal în fiecare an, așa că în mai refac Everest Base Camp Trek, varianta îmbunătățită, de data asta, în sensul că cei care vor merge cu mine vor avea ocazia să facă un lucru cu care puțini trekkeri se pot lăuda: să petreacă o zi și o noapte chiar în interiorul taberei de bază a Everestului. În mod normal, în EBC intri doar cu permis de urcat Everest sau Lhotse, dar pentru că am o relație bună cu oamenii de acolo am obținut dreptul de a intra în tabără fără acel permis.
Altfel, iulie și august voi fi în Mont Blanc, unde ghidez oamenii care s-au înscris în programul meu #MontBlancChallenge, iar în octombrie sper să mă întorc în Himalaya, ca să urc Ama Dablam.
*** Pe 31 martie, te așteptăm alături de Costin, povești și fotografii. Nu rata prezentarea!