Review Olympus Pen Mini – dimensiune compacta, calitate de aparat profesional
Intr-un timp in care tot mai multe persoane renunta la aparatul foto in favoarea unui smartphone, Olympus vine cu o oferta atragatoare: un aparat mic si usor, stabil, intuitiv si inovator din punct de vedere al capacitatilor sale de efecte instante: filtre, editare in camera si mai ales, un card wi-fi prin intermediul caruia poti trimite instant fotografia. Calitatea este evident net superioara unui smartphone, si este impresionanta chiar in comparatie cu alte aparate din categoria sa. Totusi, pentru majoritatea oamenilor, calitatea este un aspect dispensabil in favoarea rapiditatii informatiei. Se prefera o fotografie de calitate scazuta, dar care se poate posta instant pe Facebook, sau alta platforma de socializare. Olympus este in pas cu vremurile si acum, cu noul Pen Mini, E-PM2, nu mai trebuie sa sacrifici calitatea. Poti crea fotografia, poti post-procesa si utiliza filtre din interiorul aparatului, apoi prin intermediul cardului wi-fi poti prelua fotografia direct pe smartphone, tablet sau PC.
Tehnologia mirorless ii permite o marime redusa, dar nu confundati noul Olympus Pen mini cu un compact traditional; cei 16 megapixeli sunt de o calitate exceptionala.
Pentru mine aceasta a fost prima testare de aparat si pot spune doar ca regret ca nu am avut mai mult timp de experimentare. Nu o sa intru in tehnicalitati, o sa las in mare parte fotografiile sa vorbeasca despre experienta Olympus.
Pentru testare am organizat doua sedinte foto de portret. La prima sedinta am mers pe mana aparatului si am tras pe mod automat, lasand aparatul sa imi aleaga toate setarile. A fost intuitiv si facil, iar setarile recomandate au fost corecte pentru o decurgere lina a sedintei. Sedinta a avut loc afara, cu Ana Maria, intr-un mediu combinat de urban si natura. Am folosit lumina naturala si o blenda pentru a lumina fata, ochii si a estompa umbrele. Am tras destul de aproape de ora inserarii, si aparatul a sugerat diafragme deschise. Am fost sceptica asupra capacitatii focusului, mai ales la F1.8 si pe automat, dar fotografiile au fost focusate corect, pe fata si ochi.
75 mm. F1.8 1/400. ISO 200
60 mm. F2.8 1/125. ISO 500
75 mm. F1.8 1/160. ISO 320
75 mm. F1.8 1/160. ISO 320
75 mm. F1.8 1/200. ISO 320
75 mm. F1.8 1/160. ISO 640
Retrospectiv, in unele cazuri, timpul de expunere ar fi putut fi scazut, iar ISO-ul ridicat pentru a schimba diafragma, dar rezultatele au fost optime si cu setarile recomandate de aparat. Desi diafragma este la 1.8, pielea retine informatie, la close-up fiind vizibili si pistruii.
75 mm. F2.8 1/125. ISO 3200
In a doua zi am fotografiat cu Evelyn, in interiorul casei mele, in conditii de lumina slaba, o combinatie intre o sursa de bec cu lumina calda si lumina de fereastra. Am folosit si de data aceasta o blenda pentru a estompa umbrele. Am tras pe mod manual si am setat la F2.8 si ISO 3200 ca sa compensez lipsa de lumina. Eu in general nu cobor expunerea sub 1/125 pentru ca nu am mana foarte stabila. Calitatea mi s-a parut impresionanta pentru un ISO atat de ridicat, si cu o scadere insignifianta a calitatii. Nu am sesizat deloc aparitia noise-ului, pot spune cel mult ca nu s-a mai inregistrat la fel de mult detaliu in piele si ca sharpness-ul general s-a diminuat usor.
45 mm. F2.8 1/125. ISO 3200
45 mm. F2.8 1/125. ISO 3200
45 mm. F2.8 1/125. ISO 3200
Una din optiunile mele preferate a fost suprapunerea a doua imagini, chiar din interiorul aparatului. Pentru aceasta optiune trebuie sa tragi in format raw, sa selectezi imaginea dorita din meniu, apoi pur si simplu tragi unde doresti sa imprimi imaginea (pe care o vezi constant pe ecran pentru o pozitionare mai buna).
Suprapunere pe imprimeu floral
Suprapunere pe blenda
Suprapunere pe pisica
Suprapunere pe asfalt si frunze
Filtre si Post-editare
E-PM2 vine cu 12 filtre de editare, fiecare cu 2-3 variatii. Acestea pot fi aplicate direct pe fotografie, din aparat, dar pot fi gasite si in programul de vizionare/editare Olympus Viewer 2, asa ca daca nu sunteti siguri ce efect sa folositi, puteti fotografia in mod normal si sa aplicati filtrul ulterior.
Filtrul meu preferat a fost Pinhole: intensifica contrastul si da culoare, fara insa a supraexpune fotografia, cum au tendinta majoritatea filtrelor.
Un lucru care mi s-a parut util: daca trageti RAW + Jpeg, filtrul se va aplica doar asupra imaginii jpeg, pe cand raw-ul va ramane intact.
Aparatul vine cu o optiune de editare interna. Cand selectezi fotografiile in View, poti alege sa editezi fotografia, avand optiunea de a edita fie raw-ul, fie jpegul. Poti schimba white balance-ul, reduce noise-ul, scoate ochii rosii si chiar aplica filtre, sau schimba un filtru folosit anterior.
Se pot crea si set-uri default pentru editare, care pot fi aplicate in mod standard la o fotografie noua. Inaintea aplicarii fiecarui pre-set exista optiunea de a adauga sau sustrage o setare.
No Filter
Pinhole – Filter
Grainy Film – Filter
Cross Process – Filter
Gentle Sepia – Filter
Diorama – Filter
Pale and light colour – Filter
Structura
E-PM2 este un aparat usor si suficient de mic incat incape in palma, prin urmare si usor de manevrat. Aparatul prezinta un grip incorporat in partea stanga, care ofera mult mai multa siguranta si stabilitate decat alte aparate de aceeasi talie. Nu are viewfinder, dar aceasta este o schimbare pe care probabil o vom vedea mai des la noile aparate. Butoanele sunt plasate intr-un design aerisit care face usoara schimbarea functiilor. Functiile pot fi schimbate prin uzul butoanelor, iar cateva pot fi schimbate direct prin atingerea ecranului touch.
12 mm. F2.0 1/20. ISO 1600. Compensatie +0.7
60 mm. F4.0 1/250. ISO 200
Focus
Aparatul prezinta 35 de puncte de focus, iar butonul care permite schimbarea punctelor de focus este accesibil, el fiind chiar in rotita. Punctele de focus pot fi selectate prin functiunea de touch a ecranului. Exista mai multe optiuni de focus, iar cea care mi s-a parut foarte utila, identifica atat fata, cat si ochii.
12 mm. F2.8 1/125. ISO 200. Compensatie +1.
45 mm. F2.2 1/160. ISO 200. Compensatie +1.
Rapiditate
E-PM2 este rapid pentru categoria sa, poate trage pana la 8 cadre pe secunda, cu cea mai rapida declansare la 1/4000sec, iar cea mai lunga la 60 de secunde.
12 mm. F2.8 1/160. ISO 200. Compensatie +1.
Cromatica
Culorile sunt reprezentate natural si la doar un mic adaos de contrast in post-editare, cromatica devine intensa si vivida.
45 mm. F2.5 1/200. ISO 200. Compensatie +1. Filtru Pinhole.
12 mm. F2.0 1/40. ISO 1600.
60 mm. F2.8 1/125. ISO 320.
Live Feed
Unul din punctele forte ale aparatului este in mod clar, functia de live feed. Cand schimbi o setare, fie ca e vorba de setarile de baza (diafragma, ISO, timp de expunere), white balance, compensatie de lumina, etc, toate schimbarile se vad live pe ecran si nu mai este nevoie de teste pentru a verifica setarea.
75 mm. F2.0 1/200. ISO 200
12mm. F4.0 1/320. ISO 200. Filtru – Diorama
Obiective
Obiectivele pe care le-am folosit au fost:
12 mm : F2.0,
14-42 mm : F4.0-5.6,
45 mm : F1.8,
60 mm : F2.8
si 75 mm : F1.8.
In mod special, am fost placut impresionata de capacitatile obiectivului macro de 60 de mm.
In primele patru exemple de mai jos am testat in amanunt obiectivul la cele 3 puncte de zoom intern.
60mm. F3.5 1/125. ISO 3200. 0.19-0.4m
60mm. F3.5 1/125. ISO 3200. 0.19m-infinit
60mm. F3.5 1/125. ISO 3200. 0.4-infinit Nota – pentru zoom 0.4 – infinit trebuie tinut apasat continuu butonul, de recomandat un timp de expunere mai rapid pentru a evita cadrele miscate.
60mm. F3.5 1/125. ISO 3200. 0.4-infinit Nota – pt zoom 0.4 – infinit trebuie tinut apasat continuu butonul, de recomandat un timp de expunere mai rapid pentru a evita cadrele miscate
60 mm. F2.8 1/125. ISO 320. Compensatie +1.
60 mm. F2.8 1/125. ISO 640. Compensatie +1. Filtru – Pinhole
Concluzie
Ca fotograf de moda, daca la o sedinta nu as avea acces la DSLR-ul meu, nu as ezita sa trag cu un Olympus Pen Mini deoarece calitatea este excelenta. Ca fotograf pur si simplu, acest aparat m-a inspirat sa experimentez lucruri noi. Il recomand cu caldura 🙂
45 mm. F2.5 1/200. ISO 200. Compensatie +1. Filtru Pinhole.
Un articol de Andreea Retinschi
Echipament utilizat:
Etichetă:E-PM2, mirrorless, Olympus, Review
Alte recomandări pentru tine
Cum sunt vacanțele alături de un fotograf
Ce faci când un fotograf se îndrăgostește de tine
16 comentarii
Excelent review-ul. Mie mi-a facut pofta de joaca fotografica. Imagini frumoase, text personal, lipsit de stilul ala academic obisnuit al review-urilor de echipamente. Intr-un cuvant bravo Andreea.
Multumesc mult, Daniel. 🙂
Felicitari, Andreea.
A inceput ofensiva Olympus. Sper sa tina.
🙂
Si eu 🙂
Da. Iata o prezentare cu adevarat profesionista a unui aparat foto! Cu imagini deosebite si cu o analiza de bun simt. Felicitari!
Multumesc frumos 🙂
foarte interesanta lectura,dar trebuie sa mentionez ca intr-un review ar trebui folosite imagini neprocesate,in acest mod se poate exemplifica calitatea noului olympus..stim cu totii calitatile Andreei in procesarea imaginilor si tocmai de aceea nu cred ca ar fi fost cazul ca imaginile sa fie procesate..intr-un review se exemplifica calitatie/lipsurile unui aparat nicidecum talentul la procesare a celui care face testul.Imi cer scuze daca am fost incisiv in randurile de mai sus,tot respectul pt ce face Andreea dar dupa cum ziceam mai sus,procesarea este inutila intr-un asemenea test..
AS fi interesat sa aflu cata postprocesare ai folosit la fotografiile pe care ni le-ai prezentat. Ar fi interesant sa vedem la un review fotografii "straight from camera" ca sa ne dam mai bine seama de ce poate aparatul .
Salut!
Aparatul poate ce poate posesorul. Imaginile asa cum le scoate aparatul sunt deja procesate de softul intern (mai bun sau mai prost). Cele raw sunt brute, conteaza asadar softul cu care se lucreaza si priceperea omului. Pentru cei care inca nu stiu: daca fisierul brut este slab (implicit senzorul aparatului), prelucrarea/"developarea" lasa de dorit. Lucrul acesta se vede cel mai bine la raw-urile de compacte sau bridge. Aceasta prezentare nu este una tehnica. Ca sa fac o paranteza, la autoturisme degeaba masina accelereaza in 3 secunde de la 0 la 100 km/h daca ala de la volan nu este in stare sa demareze cum trebuie. Asa si la aparatele foto. Degeaba sunt performante daca nu te pricepi. Personal cred ca orice posesor de aparat foto digital care se respecta ar trebui sa invete cum sa foloseasca la maxim aparatul pe care il detine, compozitie etc. (chiar si pentru pozele de concediu).
Probabil ca testarea mea a fost mai mult despre ceea ce poate face un fotograf cu E-PM2, decat ceea ce poate face E-PM2 pentru fotograf. Ma indoiesc de faptul ca apasarea pe contrast in Camera Raw sau adaugarea de Colour Balance la cateva portrete unde nu am mai stat sa reglez temperatura de culoare din aparat, va va induce in eroare. Mie mi se pare ca cel mai relevant lucru din acest test este calitatea pixelului, iar aceasta nu aveam cum sa o modific. In afara de portrete unde am folosit Colour Balance si in unele cazuri un pic de dodge and burn, toate celalalte fotografii nu au decat contrast, unele doar din filtrul din aparat fara nimic ulterior. De altfel, fotografiile cu suprapunere nu sunt editate.
Redarea culorilor este, din pacate, mediocra. Si pentru a fi totul corect, ma refer la fotografiile vizualizate la dimensiunea maxima deoarece au culorile mai corecte decat variantele strecurate printre liniile de text (probabil compresia si/sau spatiul de culoare e de vina).
Din primele 8 fotografii realizate afara in mod auto tonurile pielii parca lipsesc sau, in cel mai bun caz sunt redate partial si artificial. Nu poate fi vorba de machiaj deoarece se disting pistruii si la fel se prezinta pielea pe decolteu si pe maini. Urmatoarele fotografii de portret, realizate in interior si cu setari manuale, par sa provina de la alt aparat, atat de mare este diferenta in bine.
Dupa care iar se manifesta o problema izbitoare la redarea culorii: fotografia cu pisica ce se vrea neagra dar apare maro. Nu stiu ce setari s-au folosit la aceasta, dar exclud prezentarea unei fotografii denaturate de o eroare de balans de alb a fotografului. Prin urmare inclin sa dau vina tot pe o redare artificiala a culorilor.
In rest pare un aparat ce se descurca bine pentru clasa lui, chiar si la ISO 3200, doar pretul ar mai trebui dezumflat. Iar modul in care este realizat review-ul poate constitui un exemplu bun si pentru altele urmatoare.
Ma bucur pentru observatia ta, ar fi trebuit probabil sa fac si eu o specificatie dupa aparitia articolului, anume faptul ca fotografiile si-au pierdut din saturatie dupa postare pe blog, de fapt culorile sunt mult mai vivide decat apar in articol, mai ales primele.
Poti vedea aici care ar trebui sa fie culoarea, diferenta este intr-adevar substantiala :
1) http://www.facebook.com/photo.php?fbid=1015227458…
2) http://www.facebook.com/photo.php?fbid=1015227704…
3) http://www.facebook.com/photo.php?fbid=1015227737…
Multumesc frumos 🙂
frumos..inca cenzurati cometariile..chiar si cele care sunt fix la subiect 🙂
Ai scris in perioada in care a F64 se pregatea de Black Friday si a durat pana au fost vizionate si aprobate comentariile 🙂 chiar si cele fix la subiect.
super articol,felicitari celui care la facut