Review: Sony HX300 la inaltime

Cu Sony HX300 la inaltime
137 de metri. Atat are cea mai inalta cladire din Romania cu ale sale 37 de etaje. Este vorba de Bucharest Sky Tower, un turn de birouri care te lasa cu respiratia taiata cand esti langa el si te uiti in sus.
Dar stati sa vedeti cum e cand te uiti in jos :). Pana la sfarsitul lunii septembrie, in fiecare zi de vineri turnul poate fi vizitat, etajul 34 fiind amenajat doar pentru vizitatori. Afland despre aceasta oportunitate si gandindu-ma cu ce “scule” sa ma duc in nori sa fac poze, raspunsul mi-a venit clar in minte:
Sony HX300
Aparatul mi-a servit drept subiect pentru articolul despre calibrarea obiectivelor Sigma, pe care il puteti citi aici.

 

Despre aparat stiam de ceva timp (am postat pe blog informatii la lansarea lui in Romania) insa nu apucasem sa “ma joc” cu el decat foarte putin, la un alt eveniment Sony destul de aglomerat, si atunci nu mi-am putut forma o parere clara despre acest Bridge cu zoom optic 50x. Asa ca, deja cum v-am obisnuit, am luat legatura cu minunata echipa F64 si in scurt timp, m-am trezit cu un Sony HX300 in brate.
Cat timp urcam cu liftul pana la etajul 34, este timp pentru un scurt rezumat al specificatiilor acestui ultrazoom.

• Senzor CMOS Exmor R™ de 20,4 Mpx
• Zoom optic 50x
• Clear Image Zoom 100x
• Ecran LCD de 7,5 cm (3,0″)
• Filmare Full HD
• Mod automat inteligent
• Control manual deplin

24 de secunde. Atat dureaza sa ajungi la etajul 34 al cladirii. Nu va pot spune ce senzatie am avut si cat de ametit am coborat din lift, de mai ca nu mai stiam unde sunt si ce s-a intamplat cu mine. Dupa o pocnitura zdravana in urechi, ce a echivalat cu egalizarea presiunii, mi-am revenit putin.
Asta pana am ajuns la geam si m-a luat iar ameteala.

Totul parea extrem de mic acolo jos si chiar era. Abia dupa ce am inceput sa ma obsnuiesc cu senzatia “la inaltime” am apucat sa ma bucur cu adevarat de panorama spectaculoasa asupra Bucurestiului si de aparatul cu care fotografiam.
Ce faci cand ai un zoom 50x in mana? In primul rand incerci sa iti dai seama ce inseamna cu adevarat 50x ca focala echivalenta full-frame. Inseamna mult. Foarte mult. 24 – 1200 mm. Iata mai jos cat de mult.

1200 mm – zoom maxim 50x
1940 mm – zoom aprox 35x

24mm – zoom-ul la capatul wide complet
Va provoc sa gasiti vila din prima poza, in ultima poza. Cautare placuta!
Legat de tenta verzuie a imaginilor, desi initial as fi fost tentat sa dau vina pe aparat, mi-am dat seama ca era din cauza geamurilor “fumurii” si a protectiei acestora impotriva razelor soarelui. Nu ai vrea sa lucrezi la un geam neprotejat atat de aproape de soare :).
Mi-a parut extrem de rau ca nu am avut la mine un filtru de polarizare, desi trebuia sa ma gandesc la asta. Atunci cand fotografiem prin geamuri, e bine sa folosim un filtru de polarizare pentru a elimina reflexiile din interior. Lui Sony HX300 i se poate monta orice filtru pe diametru de 55mm si ce e si mai interesant este ca elementul frontal nu se roteste, permitand folosirea fara probleme a filtrlor de polarizare.
Pur si simplu nu contenesti sa te minunezi ce inseamna un zoom atat de puternic. Cate lucruri poti vedea, poate uneori chestii pe care nu ai fi vrut sa le vezi. Eu nu m-am putut opri sa fac zoom maxim pe un subiect anume si apoi sa dau zoom out complet. Am si filmat acest experiment si privind clipurile de mai jos, veti intelege ce vreau sa zic.

Stabilizarea se comporta exemplar, desi la zoom maxim recomand cu caldura folosirea unui trepied. Cat ar fi el de bun, sistemul de stabilizare se lupta in timpul filmarii atunci cand timpul de expunere este undeva la 1/100s, mult sub ceea ce ar fi recomandat la fotografia din mana la 1200mm (teoretic ar trebui macar minim 1/1200s sa fie). Se poate observa astfel un tremurat destul de suparator pe filmare la zoom maxim.
Insa nu aceasta e problema cea mai mare, sa zicem ca o rezolvam cu trepied, ci altceva. In timpul filmarii, la zoom out de la zoom maxim, foarte aproape de 50x se observa ca si cum imaginea sare brusc stanga-dreapta, probabil se shimba ceva in interior in blocul optic, miscarea nefiind complet fluida ca pe restul intervalului de zoom. Cred ca asta as fost singura bila neagra gasita pentru acest aparat, dar avand in vedere cate alte avantaje aduce, putem trece destul de usor cu vederea.
Ceea ce unii ar putea considera o problema a aparatului, trebuie mentionat ca este de fapt o problema de fizica. La zoom atat de mare efectul de miraj (Mirages are optical phenomena in which light rays are bent due to thermal variations in the refraction index of air, producing displaced or heavily distorted images of distant objects. – ne explica Wikipedia) apare si este imposibil de contracarat. Iarna avem totusi sansa sa obtinem imagini perfecte la un zoom atat de mare daca fotografiem in frig puternic. Iata mai jos un exemplu in care efectul de miraj este foarte pronuntat.

Cat timp am mai stat pe sus, m-am jucat cu diferite efecte incluse in aparat, cel mai specaculos fiind efectul de miniatura. Desi l-am mai folosit si cu alte aparate, nu am avut niciodata ocazia sa il folosesc asa de sus. Inaltimea este un factor extrem de important atunci cand se doreste simularea miniaturilor si cum tocmai de inaltime aveam parte, efectul a fost pe masura.

Efectele ce pot fi folosite sunt in numar de 9, dar fiecare are diferite variatii (ex. la selective color putem alege culori diferite, la miniature effect putem alege zone diferite de clar etc.). De asemenea, modul creativ functioneaza si pe Intelligent Auto sau Superior Auto, interfata grafica superimpusa peste imaginea Live din LCD fiind extrem de intuitiva si usor de inteles.


Pentru ca tot m-am plans ca nu aveam un polarizator la mine ca sa pot scoate reflexiile, am gasit totusi o metoda de a le folosi in avantajul meu.

Am coborat inca buimac de la etajul 34 si am mai aruncat inca o privire in sus, la monstrul in care tocmai fusesem.

Un zgomot puternic mi-a atras atentia in santierul de langa. Un excavator incarca cu pamant un camion si pentru ca vroiam sa prind cadrul inghetat cand supraplinul incarcaturii se “revarsa” din cupa excavatorului, am trecut aparatul in rafala de 10 cadre pe secunda, moment numai bun pentru a testa si acest mod.
Neasteptat pentru mine nu a fost faptul ca nu au fost probleme cu viteza de scriere pe card, bufferul aparatului fiind suficient de mare, ci alt lucru: fisierele realizate la 10 cadre pe secunda sunt la rezolutie maxima (20.4 mpx) un lucru extrem de impresionant pentru un aparat totusi din categoria “compactelor”, mai precis CyberShot asa cum se numesc acestea la Sony. Mai mult ca sigur performantul procesor de imagine ExmorR este “vinovat” pentru astfel de performante. Am asamblat mai jos un Gif animat din imaginile obtinute in rafala.

Cadrele in rafala sunt perfect in focus, confirmand inca o data performante neasteptate pentru un aparat din clasa sa.
 

Desi in general bridge-urile au fost create pentru a atrage clientii mai putini cunoscatori in ale fotografiei dar care vor “aparat mare si negru”, adica un fel de cioara vopsita, producatorul nipon nu a facut rabat la calitate si nici la feature-uri cu acest Sony HX300. Desi nu este mic, fiind chiar mai mare decat unele DSLR-uri de pe piata, se tine extrem de bine in mana datorita gripului ce se aseaza perfect in mana oferind o ergonomie de lucru excelenta.
Aparatul poate fi folosit in moduri semi-automate dar si full manual, fiind un instrument perfect pentru cei ce sunt la inceput si vor sa evolueze. Calitatea imaginii nu se poate compara cu nici un DSLR de pe piata si asta datorita senzorului de dimensiuni mici (fizice si nu ca numar de mpx), dar pentru clasa lui, este de departe un invingator, imaginile obtinute indiferent de setarea zoom-ului fiind de o calitate foarte buna.
“Vanatoare” placuta!