Carpații – povești și sfaturi pentru un timelapse reușit

Timelapse a devenit pentru mine o obsesie, trecând peste stadiul de hobby. Dar sincer nici nu cred că se poate obține altfel un rezultat bun. De ce timelapse? Cred că răspunsul ar fi următorul: folosind această tehnică poți obține secvențe video profesionale, dar folosind echipamente accesibile. Îți trebuie doar multă răbdare și mult timp de investit. De exemplu, pentru proiectul “Wonders of Carpathia” am folosit echipamente în valoare de 5000 EUR, iar timpul investit a fost de 600 de ore.
Filmele timelapse adaugă o nouă dimensiune fotografiei, făcând ca totul sa fie un spectacol, de la care nu-ți mai poți desprinde privirea. Asta am simțit eu când am vizionat scurt-metraje de acest gen făcute în Yosemite, Norvegia, Elveția și alte zone celebre. Mi-am dorit să realizez și eu ceva asemănător, așa că am început să mă gândesc la o idee.
1. Ideea
Din totdeauna m-a fascinat natura, am ieșit cât de des am putut la drumeții și fotografie în natură. Am umblat ceva prin munții noștri, așa încât ideea a venit foarte repede: timelapse in munții Carpați din România. A mai fost nevoie să mă gândesc la o poveste, și anume să redau toate momentele dintr-o zi obișnuită de vară. Și le-am pus pe hârtie astfel: zori de zi, răsăritul soarelui, dimineața, amiază, înserat, apusul soarelui, crepuscul, noapte. Am trecut mai departe la faza de documentare.
2. Documentarea
Aici am scotocit prin arhiva personală de poze, dar și pe toate blogurile si galeriile de imagini pe care le-am găsit pe Internet, căutând locații și subiecte. Filmarea având loc în natură știam că totul depinde de vreme. Am pus pe hârtie scenariul ideal din punctul meu de vedere: la răsărit și apus de soare să am vizibilitate maximă și câțiva nori, pentru detalii în pădure, râuri de munte și cascade vreau cer complet acoperit, pentru panorame în timpul zilei să am neapărat nori pufoși, iar pentru cadrele de noapte vreau cer senin.
De mare ajutor mi-au fost Google Maps si The Photographer’s Ephemeris, dar și site-ul timeanddate.com. Am putut astfel să planific filmările ținând cont de direcția soarelui și a lunii, umbrele produse de munți și timpul exact al răsăritului / apusului de soare / lună. Pentru cadrele de noapte am folosit Stellarium, care mi-a arătat poziția Căii Lactee pe cer, dar și harta de poluare luminoasă de la www.lightpollutionmap.info. Prognoza meteo o urmăream săptămânal și nu mă porneam la drum decât dacă știam că vor fi condiții favorabile.
M-am pregătit foarte mult pentru secvențele de răsărit și apus ale soarelui. Știam că îmi trebuie ceva spectaculos, de preferat la altitudine mare. M-am gândit imediat la Muntii Făgăraș, doar că aici trebuia să merg după data de 1 septembrie pentru ca soarele să fie cât de cât aliniat cu direcția generală a crestei Făgărașului. Totodată, pe data de 29/30 august avea să fie lună plină, iar răsăritul soarelui coincidea cu apusul lunii si invers. Ăsta da spectacol, mai aveam nevoie doar de noroc cu vremea. Și am avut.
3. Filmarea
Cu o bună planificare, această etapă este una foarte plăcută. Trebuie doar să ajungi la locație, să ai noroc să fie vremea așa cum s-a prognozat și eventual să aștepți să apară ceva nori sau să se oprească ploaia. Chiar dacă la timelapse se fac foarte multe poze în timp scurt, calitatea lor trebuie setată la maxim, adica format RAW, 14 biți per canal si fără pierdere la comprimare. Bineînțeles că trebuie să avem bateriile încărcate și mai multe carduri de memorie încăpătoare. De exemplu, eu mă întorceam acasă după 2 zile de munte cu 30 – 50 GB de poze. Aparatul trebuie setat pe manual pentru expunere si focalizare. La fel ca în fotografie, expunem cât mai la dreapta fără a arde însă poza.
Cele mai simple secvențe sunt cele din timpul zilei când condițiile de lumină nu se modifică mult în timpul unei filmări (de obicei 30 de minute). Avem nevoie doar de camera foto si trepied în această situație. Pentru răsărit și apus trebuie neapărat însă să putem modifica parametrii de expunere în timpul filmării. Sunt mai multe soluții aici, dar cea pe care am ales-o eu presupune folosirea unui calculator de buzunar Raspberry Pi. Astfel obțineam în timp real histograma ultimei poze și puteam modifica parametrii de expunere oricând folosind o interfață simplă accesibilă de pe telefonul mobil. Am publicat codul sursă aici.

Mai complicate sunt cadrele pentru care am folosit șina. Aveam nevoie de minim 1 oră pentru instalare, filmare și dezinstalare pentru doar o secvență. Am folosit doar obiective largi (10 – 16mm format APS-C) încercând să plasez subiectul sau alte elemente atrăgătoare cât mai aproape de cameră. Focalizarea rămâne fixă pe tot parcursul filmării și se face dinainte încercând să avem elementele din prim-plan în focus la ambele capete ale șinei. Ca urmare, am fost nevoit de multe ori să folosesc diafragme mai mici (f/8 – f/11), chiar dacă asta însemna mai multă muncă in post-producție pentru eliminarea flicker-ului.
Pentru secvențele de noapte ar fi indicat să compunem cadrul din timpul zilei. La noi (în emisfera nordică) Calea Lactee este vizibilă doar vara (iunie – septembrie) în prima parte a nopții. De reținut că cerul este complet întunecat la aproximativ 2 ore de la apusul soarelui (verificăm Astro End in Photograper’s Ephemeris). Focalizarea de obicei o vrem la infinit, iar asta se poate obține doar într-un singur fel: în modul live view încercăm să identificăm o stea pe monitor și focalizăm manual până când aceasta apare foarte clar. Pentru a nu avea stele mișcate trebuie să aplicăm regula 500 care zice așa: timpul maxim de expunere (în secunde) este de 500 împărțit la focala obiectivului echivalent 35mm. De exemplu, eu am setat astfel: pentru 10mm (15mm echiv. full-frame) timpul este de 500 / 15 = 33 sec, iar pentru 35mm (50mm echiv. full-frame) este 500 / 50 = 10 sec. Recomand diafragma f/2.8 pentru 10mm, iar ISO cât mai mare (eu am avut ISO 3200).
Alte sugestii la filmare:

• e bine să avem pentru fiecare secvență cel puțin 200 de poze (adică 8 secunde de film)
  intervalul de timp dintre 2 poze consecutive trebuie să țină cont de obiectivul folosit și dinamica scenei; eu am utilizat de la 2 secunde (nori rapizi, obiectiv standard) până la 40 de secunde (mișcarea stelelor, obiectiv super angular)
• e bine să folosim un timp lung de expunere, în special la scenele cu apă curgătoare; eu am avut 1 secundă expunere folosind un filtru ND

pentru a nu avea un efect flicker mare e indicat să folosim diafragme cât mai deschise
expunerile lungi cu valori ISO ridicate vor produce pixeli morți, rezolvăm însă această problemă făcând o poză „dark frame” cu capacul montat pe obiectiv la aceleași setări de diafragmă și ISO (vezi procesare).
4. Procesarea
După descărcarea pozelor pe calculator trebuie să ne focusăm pe organizarea lor în directoare pentru că volumul de date este imens (55,000 de fișiere si 360 GB). Eu am pus datele fiecărei secvențe în propriul director denumit sugestiv (bucegi01, bucegi02, ciucas01, etc.), iar fiecare director avea la rândul lui sub-directoare: unul pentru fișierele raw, câte unul pentru fiecare versiune de jpeg, altul pentru fișierele avi rezultate.
Prelucrarea pozelor raw din aparat se face utilizând programul LRTimelapse în combinație cu Adobe Bridge și Adobe Camera Raw (sau se poate folosi Adobe Lightroom). Toată această etapă este foarte mare consumatoare de timp și de nervi așa încât trebuie să ne înarmăm cu o tonă de răbdare. Se găsesc multe tutoriale pentru LRTimelapse, dar din păcate procesul de învățare este destul de lung, iar metoda pe care o vom aplica la început este „Trial and Error”.
Mai departe, fișierele jpeg vor fi împachetate într-un format video folosind Adobe After Effects. Tot în acest pas vom stabiliza cadrele dacă este cazul sau vom aplica efectul Ken Burns (https://en.wikipedia.org/wiki/Ken_Burns_effect). Standardul de codare video în acest moment este H.264, pentru care se obțin rezultate foarte bune folosind o lățime de bandă de 20 mbiți/sec pentru o rezoluție full HD.
Iată câteva sfaturi la procesare:

• să nu facem crop sau resize la conversia raw în jpeg
• încercăm să eliminăm elementele nedorite (păsări, insecte, avioane) din Adobe Camera Raw folosind „Spot removal”; dacă nu reușim așa, atunci vom utiliza Photoshop pe fișierele jpeg rezultate, dar numai după ce ne asigurăm că varianta jpeg pe care lucrăm e cea finală
• pentru cadrele de noapte folosim utilitarul „Pixel Fixer” pentru eliminarea pixelilor morți; acest lucru se face prin extragerea pozei „dark frame” din toate fișierele raw

5. Montajul
Montajul este ca un puzzle. Avem multe piese pe care trebuie să le așezăm la locul lor. Vom identifica bineînțeles piese lipsă pe care vom încerca să le producem întorcându-ne la etapele precedente. Montajul este pasul când în sfârșit implementăm ideea pe care am tot dezvoltat-o de la început.
Muzica joacă un rol foarte important. Trebuie din timp începute căutările pentru o piesă muzicală. Eu am petrecut mult timp pe site-urile Musicbed, Audiojungle, Jamendo, Soundcloud. Îmi alcătuisem o listă scurtă cu piesele preferate, dar până la urmă am decis să colaborez cu un compozitor – Péter Nánási (http://www.peternanasi.com). Sunt mulțumit de alegerea făcută, cred că astfel am reușit să pun în valoare imaginile obținute.
Soft-ul pe care l-am utilizat la montaj a fost tot Adobe After Effects. Rețeta folosită este destul de simplă: se încearcă potrivirea imaginilor cu muzica; se lucrează pe bucăți mici (30 de secunde), după care se exportă filmul; se repetă procesul până când se obține efectul dorit.

În concluzie, sunt destul de mulțumit de rezultat. Am învățat multe lucruri noi din acest proiect: astro-fotografie, predicția vremii, mișcarea soarelui pe cer și am reușit să-mi perfecționez tehnica și uneltele pentru filmarea secvențelor timelapse. Îmi doresc să mai cresc la partea artistică, cea prin care se transmite emoție.
Nu pot să închei fără să mulțumesc soției mele, Laura, care m-a sprijinit în tot acest parcurs. Fără susținerea ei probabil că m-aș fi oprit pe la jumătatea drumului.
Un material de: Mihai Doarna