Cum se vede România prin obiectivul tău?
În 2010, ziua de 11 ianuarie a fost declarată prin Hotărârea de Guvern nr. 458/5.05.2010 Ziua Artei Fotografice în România, data de 11 ianuarie reprezentând ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.
Echipa F64 s-a gândit să sărbătorească această zi alături de prietenii fotografi din întreaga țară, astfel că am întrebat un număr de 23 de fotografi și bloggeri cum se vede România prin obiectivul lor. Am vrut să aflăm ce le place să fotografieze în România, cât de ofertantă și fotogenică li se pare și dacă o văd diferit față de atunci când nu erau fotografi.
Să vedem ce ne-au răspuns:
Dorin Bofan
România este o țară cu o diversitate naturală greu de egalat în Europa. Sălbăticia ei oferă multe oportunități pentru imagini inedite. Are o pleiadă de locuri frapante, unele de-a dreptul misterioase. Se bucură de realități de tot felul care sunt saci fără fund pentru orice stil de fotografie. Însă dincolo de toate laudele justificate și acuzele, probabil la fel de justificate, România este o țară ca oricare alta. Și celelalte țări au munți, ape, cultură, tradiții, oameni frumoși, oameni urâți, bogăție, sărăcie, sălbăticie, străzi, agitație sau liniște. Totul e obișnuit și cât se poate de normal. Doar că obișnuința asta este încărcată mai mereu de subtilități care sugerează tocmai mediul și felul de a trăi ale României. Iar asta ne face fotografia cât se poate de interesantă. În fiecare imagine bună se fierbe un amestec savuros de muncă, stoicism, suferință, haz și curiozitate. Deși pare ca o vacanță (sau nebunie, în funcție de privitor), și pentru noi, fotografii de natură, e tot așa. Fiecare își pune România trăită de zi cu zi în imagini care ne-așteaptă, nu mereu cuminți, prin cețuri, vânt, frig și lumini oblice. Departe de casă, cu rucsacul în spate, pe urmele unui cadru nedescoperit, România nu doar se vede, ci e trăită pe de-a-ntregul. Frumos sperăm noi.
Andrei Baciu
Fotografia e eminamente limbajul selecției și al decupării. Decizi cum încadrezi, alegi ce lași să intre, respectiv să rămână dincolo de limitele dreptunghiului fotografic – decupezi, așadar, spațiu. Decizi când să apeși declanșatorul și cât timp să intre lumea și timpul însuși în aparat – decupezi, așadar, timp. Totul, după cum vezi, simți și trăiești tu, fotograful. Ca atare, și percepția fotografică a subsemnatului asupra României este una implicit subiectivă și selectivă.
Pe de altă parte, însă, nu e mai puțin adevărat că fotografiile mele prezintă scene, peisaje și momente care s-au întâmplat în mod efectiv și care se întâmplă mult mai des decât, încremeniți în cenușiul zilelor, am putea crede. Acestea toate – alături de, neîndoielnic, aspecte extrafotografice – mă fac să mă simt privilegiat că sunt român. Iar aceasta nu mă face naționalist, ci numai patriot.
România este țara în care Paradisul poate coborî în orice clipă. Acesta este sentimentul pe care îl încerc de multe ori, fără mi-o fi propus, când o fotografiez. Și coboară.
Cornel Pufan
Nu foarte diferit de cea privită prin lentilele lui Caragiale: “Simt enorm și văz monstruos”. În ansamblu colorată, alb/negru în detaliu. Cel mai adesea încețoșată și fără orizont, luminată difuz pentru a îmblânzi colțurile și a o face suportabilă. Rece, aproape pustie, rareori bântuită de vreo siluetă nedefinită, astenică, parca rătăcită, parcă abandonată. România mea – evoluție în disoluție, rurală, arhaică, depopulata și demotivată, agățată în timp, izolată în spațiu, și peste toate întrebarea: “De ce trag clopotele, Mitică?”
Vlad Eftenie
Sunt călător și explorator al orașului, poate cel mai viu, interesant și dinamic spațiu de acțiune fotografică în cheie liberă.
Complementar, am descoperit treptat nevoia de a schimba complet arealul vizual, de a privi linia orizontului într-un cadru natural, pur, departe de prezența oamenilor și agitației cotidiene.
Timpul și spatiul sunt percepute diferit în afara orașului și oferă o experiență aparte călătorului observator, fotograf.
Îmi place să pot privi departe, spectacolul norilor, să simt adierea vântului, să mă bucur de florile de rapiță, mac sau de floarea soarelui, să admir câmpia sub atingerea vântului care mișcă spicele unduitoare, să ascult liniștea, să adulmec aroma aerului. Îmi place să văd marea, să îmi învârt privirea și să mă aud mai clar pe mine însumi.
Îmi plac întinderile fără sfârșit. Simt că pot respira, în interior.
România oferă experiențe peisagere nelimitate, anotimpurile aduc spectacole unice. Conștientizez mult mai clar acum fiecare secundă și briză. Fotografiind îți asumi senzorial și emoțional întreaga experiență de a fi în natură, cu natura.
De când fotografiez am învățat unde este nordul cu ochii închiși, știu orele de răsărit și de apus, urmăresc starea vremii, caut locuri pentru a poza apusul, privesc cerul și mă bucur de fiecare experiență.
Spun toate astea prin ochii fotografului de oraș prin definiție, sceptic inițial la apropierea de natură, în cheie profundă. Acum știu.
Dan Dinu
Indiferent cât de mult aș călători în lumea asta mare, atunci când fotografiez acasă am un sentiment aparte. Când reușesc o imagine bună aici am o altfel de împlinire. Prin munca mea am încercat mereu să promovez locurile de la noi, iar multe din proiectele mele se axează pe natura de aici. Chiar dacă uneori este mult mai greu să fotografiezi în țară, în special dacă ne gândim la animale, satisfacțiile sunt mult mai mari. Stăteam într-o zi și mă gândeam că am în portofoliu imagini cu animale rare precum balena albastră sau rinocerul negru, însă niciuna cu un urs în sălbăticie. Iar din păcate mulți dintre fotografii români de natură sunt în aceeași situație, pozează locuri îndepărtate și mai puțin propria țară. Avem locuri incredibile aici, avem o diversitate uimitoare, avem Delta Dunării, avem Carpații, ar trebui să începem să le cunoaștem mai bine. Țara noastră deține numărul maxim pe care o țară din Europa îl poate atinge în materie de bioregiuni, cinci din nouă.
Așadar, ca să concluzionez, diversificată și surprinzătoare, așa se vede România prin obiectivul meu.
Cosmin Ionescu
Am să mă refer la acea parte a României pe care o îndrăgesc cel mai mult şi care, din fericire, este încă vie şi neatinsă de timp. Eu o numesc România atemporală.
Există o lume paralelă cu cea a civilizaţiei urbane, o lume în care existenţa se desfăşoară după alte legi şi reguli decât cele cu care suntem obişnuiţi cei mai mulţi dintre noi. Ea este compusă din spaţiul natural sălbatic, spaţiul rural şi spaţiul care le delimitează pe cele două, zona pastorală.
Acolo ciclicitatea anotimpurilor, fenomenele naturii, răsăritul şi apusul sunt lucrurile esenţiale după care se desfăşoară viaţa.
În spaţiul natural sălbatic, rotitul cocoşului, boncănitul cerbului, hibernatul ursului sunt la fel de importante ca înmugurirea copacilor, înverzitul ierbii, înfloritul rhododendronului sau îngălbenirea zadei. În spaţiul rural, aratul, semănatul, cositul sau culesul sunt reperele majore după care se organizează totul. În spaţiul pastoral, urcatul oilor, fătatul mieilor sau coborârea oilor din munte şi iernatul sunt limitele riguroase ale vieţii ciobanilor.
Toate lucrurile acestea sunt România. Mai bine spus, sunt România pe care mie îmi place să o caut, să o explorez, să o înţeleg şi să o descopăr prin intermediul aparatului foto.
Să stai iarna la o stână părăsită, să tai lemne, să faci focul, să dormi la temperaturi extreme şi dimineaţa să pleci pe zăpadă după urmele animalelor, sunt experienţe pe care nu le poţi trăi oriunde în lume.
Să întâlneşti ciobani pe munte cu oile, să suporţi ploaia sau vântul, să te bucuri de rozul rhododendronului, să cauţi ciuperci, zmeură sau afine sunt lucruri care pentru mine înseamnă mult.
Să vezi oamenii arând, cosind, culegând sau semănând, să-i întâlneşti cu oile sau cu vacile la păscut, sunt lucruri pe care încă le putem vedea.
Aşa arată România prin obiectivul meu.
Am ilustrat aceste gânduri cu o imagine surprinsă într-un sat de munte, căreia i-am dat titlul sugestiv “Grigorescu încă există”.
Laurențiu Pavel
Inevitabil şi dezirabil, prin obiectivul unui fotograf de natură orice regiune a unei ţări poate căpăta propriul univers. Un univers fotografic pe care şi-l construieşte fiecare în parte, un punct de vedere propriu al artistului în cele din urmă. Redarea în sine a realităţii nu este absolut necesară. În schimb, redarea interpretativă a realităţii s-ar putea constitui în principiul de bază necesar pentru a aduce un suflu aparte imaginii, valoare, dinamică, forţă, personalitate. În cele din urmă, va sfârşi prin a intriga privitorul şi a-l determina în a privi şi mai adânc imaginea, dându-i sensuri şi valori. Prin astfel de interpretări fotografice, prin încercari, căutări artistice, fotografia poate căpăta o dimensiune valorică sesizabilă in mediile fotografice din tara, cat si din afara. Astfel, o ţară imaginata prin fotografia de natură într-un mod cât mai subiectiv şi interpretativ devine un interes, un mister, o atracţie, o intrigă. Poate fi o Românie altfel.
Șerban Sîmbotelecan
Recunosc că nu mi-am pus deloc întrebarea cum se vede România prin imaginile mele, deși marea majoritate a imaginilor mele sunt realizate aici. Am reflectat însă adeseori la faptul că fotografiind foarte mult în România am avut oportunitatea să descopăr mai multe subiecte aici decât dacă aș fi cautat să fotografiez doar în locuri iconice și bine cunoscute fotografilor de peisaj. În plus, în alte locuri apare o presiune suplimentară din dorința de a vedea cât mai multe și nu de multe ori așteptările sunt prea mari.
În ultimul timp m-am îndepărtat de fotografia de peisaj clasică, descriptivă, deși o mare parte a portofoliului meu este constituit din astfel de imagini și acestea își au locul lor în sufletul meu. Acum prin imaginile mele încerc să îi îndemn pe cei care le privesc să lase mai mult frâu liber imaginației când le privesc. Deși este posibil ca anumite cadre să fie realizate în locuri prin care a trecut multă lume sau în locuri fotografiate des, încerc să fotografiez din perspective diferite de cele clasice, cunoscute. Inspirația îmi vine în locurile pe care le cunosc deja foarte bine, așa că încerc să le revăd în condiții diferite de vreme, lumină sau anotimp. Și nu mă plictisesc să revin acolo. Ca o concluzie, o să vă îndemn să fiți mult mai atenți in jur, din scene aparent banale puteți creea imagini puternice șideosebite. Încă putem găsi în România colțuri autentice și locuri naturale deosebite. Consider că nici nu este așa de important unde fotografiați și fiecare își poate găsi un colțișor de care să se atașeze și unde să găsească mereu inspirație.
Dragoș Asaftei
România se vede drept unul dintre cele mai frumoase locuri din lume. De fiecare dată când merg în câte un loc în care n-am mai fost la noi în țară rămân surprins de ce găsesc acolo. Și mă bucur tare mult să descopăr locuri noi chiar și în zonele extrem de familiare, în care am crescut. De curând, după ce am locuit până la 19 în Harghita, am descoperit un loc de unde am reușit să fotografiez toată partea de Nord a Carpaților Meridionali. De acolo, la 40 de kilometri de casă, am prins Bucegii, Făgărașii, Postăvaru și Piatra-Craiului într-o singură fotografie, Așa se vede România prin obiectivul meu. Un amalgam de locuri surprinzătoare, care nu ezită să te încânte, în care găsești de multe ori oameni dispuși să-ți fie alături. România e acasă. Cea mai frumoasă casă.
Ștefan Chirobocea
Lucian Blaga spunea, cu multă dulceață în glas, că veșnicia s-a născut la sat. Colindând România-n lung și-n lat pot spune cu tărie nu numai că satul românesc este izvor de nemurire, ci și că întregul tărâm românesc are fărâme de eternitate în el. România, țara mea de glorii, țara mea de dor, s-a arătat în fața obiectivului meu mai frumoasă si mai dulce decât a putut vreodată mintea mea să o plăsmuiască. Am vazut-o magică, am vazut-o sacră, am vazut-o dornică de a fi descoperită. În fața lentilelor mele s-a așternut o Românie cu nuanțe asemănătoare picturilor lui Grigorescu sau Luchian, o Românie cu dealuri și văi asemenea celor descrise în basmele românești, o Românie cum numai în poeziile lui Eminescu mi-a fost dat să privesc. Frumusețea de nedescris în cuvinte a meleagurilor românești, eternitatea existentă în fiecare fir de iarbă, noblețea, bunătatea și dărnicia oamenilor au conturat o lume neatinsă de profan, de superficial și de efemer. România văzută prin obiectivul meu m-a făcut să simt că-mi curge prin vene puțină nemurire, să privesc dincolo de ceea ce se vede, să ascult dincolo de ceea ce se aude și să nu las praful să se așterne peste frumusețea edenică a meleagurilor mele natale. Ca mulțumire nu pot decât să-i doresc: Viață în vecie, glorii, bucurie,/Arme cu tărie, suflet românesc,/Vis de vitejie, fală și mândrie.
Silviu Pal
Înainte să devin fotograf, România se vedea confuz, nu cunoșteam foarte mult din ea, nu știam să o apreciez. Când am început să cresc, lucrurile s-au schimbat și am simțit nevoia să imortalizez ce văd cu ochiul liber. Așa că mi-am cumpărat o cameră foto. Treptat, am devenit mai atent, mai dornic să călătoresc, să observ și să cunosc meleagurile de care au avut grijă stramoșii noștri.
Prin obiectivul meu, România se vede superb. O țară bogată, unică, specială, în care dăinuie tradiții de zeci de ani, în care peisajele îți taie răsuflarea.
Sunt atâtea lucruri de fotografiat. De la orașe superbe, oameni faini, femei frumoase, la câmpii, dealuri și munți. Fotograf fiind, văd România ca pe o țară plină de oportunități de fotografiere, oferind o mare varietate pentru toate tipurile de fotografie.
Atașez o fotografie făcută pe Transfagarasan, de la ieșirea din tunelul de la Bâlea Lac spre Curtea de Argeș.
Călin Stan
Cum se vede România prin ‘obiectivul’ meu? Fotogenică și … tradițională! Acesta este unul din motivele pentru care îmi place să călătoresc și să fotografiez cât mai mult România: păstrarea tradițiilor, așa cum sunt ele. Sigur, nu în orice loc din România găsești asta, dar dacă stai să cauți, găsești ceva frumos în fiecare colț al țării. Tradițional sau… adaptat. Așa cum știm noi mai bine… Noi, românii. Și, până la urmă, chiar și “adaptarea” aceasta are farmecul ei. Totul este să vrei să vezi frumosul, oriunde ar fi el!
Christina One
Fotografia, pentru mine, este o simulare imperfectă a propriei realități. Când construiesc o fotografie, sunt într-o continuă încercare de a gestiona propria relație cu realitatea. Practic, recreez momentul din perspectiva intimă a percepției mele asupra realității. Tot ce e în jurul meu devine o bază de la care plec și pe care o joc până când ceea ce obțin este de fapt oglindirea lăuntrului meu. Mediul în care mă desfășor devine un decor pe care-l compun și descompun după bunul meu plac. Înacest mod, este aproape imposibil ca mediul înconjurător să fie mai puțin decât ofertant fotografic. România este o țară cu locuri frumoase și ne putem mândri cu fotografi care relevă o Românie despre care uneori te întrebi dacă este chiar cea care se desfășoară zilnic sub ochii tăi. Ce caut eu în mod special sunt locurile dezolante, ce stârnesc nostalgie, melancolie, visare, anxietate, unde lumina răzbate prin te miri ce cotlon.
Ovidiu Stefeliga
Aș re-formula: cum se vede Bucovina românească prin obiectivul meu? Asta, fiindcă 90% din imaginile mele au ca subiect Bucovina: peisajele, oamenii, tradițiile ei. E de notorietate faptul că, fotografic vorbind, Bucovina e inepuizabilă. Dacă o văd diferit față de vremea când nu eram fotograf? Nu diferit, ci mult mai atent la detalii. Am învățat să privesc cu alți ochi frumusețile din jurul meu. Am aflat că lucruri care, încă din copilărie mi s-au părut firești, pot genera imagini unice. Nu trebuie decât să te apropii de esența acestor meleaguri. Restul, cu puțină îndemânare fotografică, vine de la sine!
Cristian Glodeanu
Vă zic sincer că întrebarea voastră m-a luat prin surprindere, nu m-am gândit până acum serios la România prin prisma ofertei fotografice. Dar orice ocazie în care putem să facem un pas în spate și să conștientizăm mai atent ceea ce ne înconjoară e la fel de bună. Cu siguranță putem face fotografii memorabile în țară, și gândul îmi fuge automat la cadrele lui Adrian Petrișor. Deși în timpul liber sunt fotograf de eveniment, recunosc că n-o să mă plictisesc vreodată să fotografiez răsăritul și apusul. Mă duce cu gândul în alte timpuri, mai simple, și îmi aduce aminte de persoane dragi.
V-am atașat un răsărit: Vama Veche, iulie 2014, surprins cu o cameră care e întotdeauna cu mine: Nokia Lumia 1520.
Raluca Antuca
România înseamnă natură în toată splendoarea ei. România înseamnă arhitectură, dar și străzi aglomerate. În România, iarna te bucuri de zăpadă, iar vara ai parte de niște apusuri superbe.
Românii sunt frumoși, iar asta se vede cel mai bine în ochii lor. Prin obiectivul meu încerc să surprind toate aceste elemente care mă fac mândră să fiu aici și acum. Uneori nici nu trebuie să cauți locuri inedite, ci pur și simplu să ieși din casă cu aparatul foto la gât. Bănuiesc că acum sunt mai atentă la norii Cummulus humilis și recunosc că am alergat prin parc să prind apusul de la ora cinci, dar sunt de părere că atunci când vine vorba de fotografie, nu contează aparatul prea tare, ci sensibilitatea.
Simona Stănescu
România se vede pur și simplu frumoasă prin obiectivul meu de om călător. Nu este o minciuna clișeul “avem una dintre cele mai frumoase țări din lume”! Munți, peisaje, tradiții. România este o țară încă “sălbatică”. Puțin explorată. Asta o face în același timp și puțin mai greu de descoperit. Plaja, petreceri, o capitală plină de istorie, o Transilvanie plină de povești și oameni muncitori și prietenoși.
Nu sunt fotograf profesionist. Pot spune însă că toate călătoriile mele nu au făcut decât să mă facă și mai mândră de frumusețile din România. Dacă ai răbdare să o descoperi o sa te uimească și cam asta spun și toți prietenii mei străini care au ajuns aici.
Sorin Onișor
Satele românești sunt probabil ce a mai rămas autentic în țara asta, atît satele, locuitorii lor cît și peisajele care înconjoară aceste sate, sînt un lucru care este propriu poporului român și României și care lipsește cu desăvîrșire în cea mai mare parte a Europei, mai ales în vestul acesteia. Așa că mulți oameni, români care au plecat prin orașe, români care au plecat prin alte țări, au început să uite treptat cît de bine era acasă, acasă acolo la țară. Iar în ultimii ani, postînd fotografii cu satele românești pe diverse medii virtuale, am observat un feedback foarte puternic din partea acelora care aproape că au uitat și văzînd fotografiile și-au adus aminte cu dor și nostalgie, și-au revăzut locurile natale, locurile copilăriei și mi-au scris de foarte, foarte multe ori și mi-au mulțumit că fac acest lucru și că postez, împărtășesc imagini frumoase, care le încîntă sufletul.
Bogdan Comănescu
Fotografiez cu mare drag în România, de fapt în România am și început să fotografiez, așa la modul serios. Asta nu datorită faptului că era mai la îndemână, ci pentru că iubesc viața și peisajul variat al României, pentru că în mediul extraurban, pe dealuri și munți, găsesc atmosfera naturală, nealterată încă în sens turistic, cum este în alte zone ale Europei; locuri unde peisajul se îmbină armonios cu elemente antropologice de multe ori însuflețite de oameni frumoși, cu povești la fel de frumoase.
Sunt fotograf jurnalist și sunt fascinat de “oamenii locului”. În România îmi plac satele, viața rurală în mod special. Acolo simt că regăsesc cel mai puternic trăsăturile neamului meu cu tradițiile lui, meșteșuguri care s-au păstrat în mii de ani, viața simplă dar frumoasă. “Viața” este cea care mă îndeamnă să fotografiez, poveștile locurilor, ale oamenilor ce încă poartă însemnele tradiției în fiecare zi.
România este foarte fotogenică, și asta o spun în comparație cu alte locuri de pe glob, exotice să le spun așa, unde am mai ajuns în anii mei fotografici.
Gina Buliga
Îmi place întrebarea … România prin obiectivul meu …
Transmit mai departe prin obiectiv ceea ce trăiesc eu în anumite locuri.De fiecare dată când sunt pe dealuri sau la hoinărit, aparatul este cu mine. Dintre toate locurile mă simt într-un fel aparate pe Transalpina, unde mă bucur că am ajuns în toate anotimpurile. Dar nu e musai să fie un loc anume, cum nu e musai să fie departe. Chiar și lângă casă poți găsi colțuri minunate, fotogenice, care te însuflețesc și îți dau energie.
Iubesc să călătoresc în România și abia aștept să îmi crească fetele, să am posibilitatea de a le lua cu mine prin țară. Natura este singura care te ajută să te deconectezi de toate stresurile și grijile. Acolo sus, pe deal, este liniște … Iar România nu încetează să mă uimească. 🙂
Mihaela Cuturela
România mea este frumoasă, chiar și în locurile unde nu se întâmplă nimic sau unde oamenii nu par să aibă ceva special. Și asta pentru că am ales să o privesc așa cum privesc un prieten. Mai întâi cu bucurie, cu dorința de a descoperi tot ce este mai bun acolo. Prefer să o vad ca pe o fata frumoasă cu ochii limpezi și inima deschisă. Dar da, are și proteste, are și supărări și oameni triști, dar are coloana infinită și Sfinxul deopotrivă. De când am început să fotografiez ochii mei văd altfel, prin lentilele aparatului foto aleg să las liber spiritul și să văd că schimbarea stă în fiecare din noi, mai ales când este vorba de alegerea unghiului de vedere și a încadrării, a culorilor și a personajelor din fața camerei foto.
Îmi place să iau la pas locuri mai puțin cunoscute și să descopăr peisaje incredibile. Și astfel să le poată vedea și cei care găsesc fotografiile mele, oriunde ar fi ei. Îmi place să văd tradiții în momente de sărbătoare și să le dau mai departe, ca mărturie a ceea ce suntem. Și îmi mai place să găsesc oamenii ca un jurnalist uneori, exact așa cum se lasă surprinși când nu știu neapărat că sunt fotografiați. Ca o radiografie a momentului. Pâna la urma viața este construită din momente…
Alex Damian
Deși am vizitat peste 25 de țări, consider că România este una dintre cele mai ofertante țări în materie de fotografie. Are o amplasare ideală (pe care foarte multe țări nu o au) cu deschidere la mare și peisaje montane demne de invidiat. Apoi mai este mixul dintre stilurile vechi tradiționale, influența perioadei comuniste și arhitectura modernă care de altfel reprezintă un deliciu pentru orice fotograf în căutare de inedit.
N-am văzut niciodată România diferit înainte de a deveni fotograf, deoarece tocmai locurile pe care le-am vizitat în România m-au împins către această pasiune. Lipsa încrederii și imaginea negativă nejustificată bine înrădăcinată în gândirea colectivă a făcut ca România să nu aibă o imagine foarte bună în lume. Dar tocmai prin fotografie cred că acest lucru se schimbă, iar oamenii descoperă uimiți că totuși trăiesc într-o țară de invidiat. Accesul la fotografie este extrem de facil și văd din ce în ce mai multă lume care oferă un interes sporit față de aparatura foto. Drept urmare, pasul următor ar fi ca din ce în ce mai multă lume să promoveze România prin imagini.
Vlad Ilaș
România văzută de mine e frumoasă, colorată, încărcată de tradiții. Încerc mereu să surprind oamenii buni, harnici şi peisajele pe lângă care nu poți să treci fără să te opreşti oleacă, să le admiri.
În plus, câțiva colegi fotografi din echipa F64 s-au implicat și ei în această sărbătoare răspunzând la aceeași întrebare și oferindu-ne pozele din România care le plac cel mai mult. Le puteți vedea pe toate în albumul de pe pagina de Facebook F64.
Dacă ai fotografii faine și vrei să ne arăți cum se vede România și prin obiectivul tău, așteptăm imaginile pe blog@f64studio.ro. Le vom publica în galeria cititorilor, în continuarea acestui articol.
Aici găsești informații despre alte evenimente organizate cu ocazia Zilei Artei Fotografice în România.
La mulți ani fotografilor români de pretutindeni și rămâneți cu ochii pe noi, urmează noi interviuri, tutoriale, review-uri și povești foto!
Galeria cititorilor:
fotografii de: Camelia Iordache, Raimondo-Mario Rupp, Simona Țîru, Dascălu Cristina, Raul Craioveanu, Petru Octavian Dobre, Mihai Raducanu, Manu Ivanciu, Andreea Cristina, Enea Danut.
5 comentarii
Frumos! 😀
???
o poza cliseu cu port din Maramures
poze, tehnic corecte, cu peisaje
lipseste Romania
Super! Lumina Excelenta si Inspiratie!