Cum te-ai îndrăgostit de fotografie? Consultanții F64 ne răspund
În luna iubirii, F64 continuă proiectul „Fotografia – pasiune și meserie“ cu un subiect special: Valentine’s Day și dragostea pentru această artă.
Membrii echipei F64 au fost provocați să răspundă la întrebarea: „Cum te-ai îndrăgostit de fotografie?”. Astfel, toți iubitorii acesteia pot afla ce stă în spatele devenirii unui artist foto și ce le motivează dragostea. Fie că a fost moștenită, fie că a fost descoperită într-un anumit moment, pasiunea pentru imagine a fiecăruia dintre ei are o poveste specială.
Bogdan Popa s-a îndrăgostit de fotografie datorită opțiunilor numeroase pe care aceasta i le oferă. A început în urmă cu aproximativ 12 ani, iar de atunci nu a renunțat la a crea amintiri, așa cum spune el. Este atras de ideea că prin imagine poate transmite și celorlalți stările și sentimentele sale.
Rafi spune că a deprins secretele fotografiei de la tatăl său, care stătea ore întregi în cămara casei și developa filme.
„Era camera secretelor! Și toate erau adunate meticulos într-o Smena 8M, iar subiecții eram eu și sora mea. Aceștia au fost anii copilăriei noastre!”
declară Product Managerul. Pentru el, toată magia stă în printare.
„Posibilitatea de a ține în mână o sutime de secundă ruptă din timp, atunci când o imagine devine un obiect, acela este tot farmecul. Deții fizic o amintire pe care o poți păstra toată viața.”
Ana Măreșescu a început să fotografieze din dorința de a păstra cât mai mult unele momente și amintiri cu oamenii dragi. Treptat, această dorință s-a transformat în pasiune. S-a ambiționat să „vâneze” momentele frumoase din viața ei și și-a alimentat astfel pasiunea.
„Este, cred, unul din motoarele pentru care declanșez cu drag de fiecare dată. Și fac asta fie că este vorba de o frunză sau un eveniment, fie că e bucuria de a descoperi și de a da naștere unui moment unic.”
Andrei Badea s-a îndrăgostit de fotografie, pentru că este modul prin care reușește să aducă frumusețea naturii acasă.
„Fie că vorbim de o lumină caldă înainte de apus, pe munte, sus, departe, fie că ne gândim la ceața difuză care se ridică dintr-un lac, prin fotografie natura prinde viață și ne înfrumusețează ziua”.
Pasiunea lui s-a născut în copilărie, când a început să descopere primele aparate.
„Firește, pe atunci pelicula era scumpă, n-aveam voie să mă joc după pofta inimii, ceea ce nu a făcut decât să sporească fascinația și curiozitatea unui copil năzdrăvan”, mărturisește acesta.
Alexandru Negoiță declară că iubește fotografia pentru că, după ce s-a instalat în viața lui pas cu pas, a ajuns să fie o parte centrală în ceea ce îl reprezintă în viața de zi cu zi.
„Nu m-am îndrăgostit de fotografie imediat, ci treptat. După ce am fost la un curs de fotografie care a durat un an. Au trecut 11 ani de atunci și nu mă văd făcând altceva, deoarece m-a acaparat complet. S-a transformat dintr-un hobby, într-un mod de viață. Îmi ocupă o mare parte din existență și m-a făcut să văd lumea înconjurătoare prin alți ochi. Sunt dese momentele în care văd cadre, texturi, umbre, culoare, detalii, lumină și la o simplă plimbare prin oraș sau parc”, afirmă acesta.
Matei Moroldo a avut prima întâlnire cu fotografia în jurul vârstei de 10 ani, când și-a încercat norocul cu un aparat Minolta pe film. După 15 ani, este încă îndrăgostit de fotografie, mai ales datorită călătoriilor lungi pe care le face prin țară. În drumurile sale a început să observe natura, în special păsările mari, răpitoare. Acela a fost momentul în care curiozitatea și interesul pentru a le imortaliza i-au fost stârnite. De aici și până la a uita noțiunea timpului petrecut la pândă pentru un cadru reușit, a fost doar un pas. De-a lungul timpului a ajuns să captureze într-o mulțime de cadre, numeroase specii de păsări. A cochetat și cu fotografia comercială, dar și cu cea de eveniment sportiv.
„Iubesc fotografia pentru că am văzut ce ne poate oferi natura. Sunt lucruri pe care cu ochiul liber, chiar dacă le observi, nu le vezi în profunzime. Asta mi-a stârnit curiozitatea și mi-a transformat hobby-ul în pasiune. Vreau să surprind natura, chiar dacă asta presupune să car cu mine aparatul și într-o vizită la prieteni sau la o plimbare în parcul aflat la cinci minute de casă“, spune acesta.
Pentru Adrian Nistia, momentul cheie în descoperirea pasiunii pentru imagine a fost discuția cu un fotograf de eveniment, la nunta unchiului său. La scurt timp după această întâlnire, și-a cumpărat un DSLR, un Canon 650D, și a început să fotografieze într-unul din cluburile din Târgu Jiu, orașul său natal. Adrian povestește că prin intermediul acesteia a ajuns să cunoască oameni noi și interesanți, l-a ajutat să se dezvolte ca persoană și, cel mai important, îi dă posibilitatea de-a experimenta tot timpul ceva nou. Cu ajutorul fotografiei reușește să păstreze vie amintirea unor momente importante din viață.
Pentru Alexandra Crisbășan, fotografiatul este o metodă foarte bună de a lua o pauză de la lumea în care trăim. Ea susține că este unul dintre “leacurile” excepționale pe care le oferă arta în general, omului.
„Îi disturbă pe cei confortabili în bula lor sau îi răscolește pe cei care caută o cale de scăpare sau o metodă de a se exprima liber. Cât despre cum am început, precum mulți dintre colegii mei, am declanșat din întâmplare, având acum 6 ani la îndemână primul meu smartphone cu o cameră decentă. În acel moment întâmplător mi-am dat seama că fotografia îmi oferă oportunitatea de a transpune în realitate filtrul prin care percep concretul sau acea lume interioară și subiectivă pe care o avem fiecare.”
Mihai Paraschiv a pornit pe acest drum tot din joacă, prin a descoperi și a se îndrăgosti de fotografie pas cu pas, apoi s-a transformat în dependență.
„Prin fotografie pot exprima mai multe: trăiri, stări, idei și pot povesti lucrurile prin care am trecut, experiențele pe care le-am avut mult mai bine decât prin cuvinte. Este o senzație excepțională, să știu că am puterea de a opri timpul.“ explică acesta.
Despre fotografie, Roxana Bălan spune că e pasiune pentru un tip de artă care oprește timpul în loc. Ea a început prin a fotografia la întâmplare, fiind atrasă de frânturile de viață pe care le vedea, dorindu-și ca aceastea să rămână cât mai mult posibil cu ea.
„Îmi pot lăsa amprenta în fiecare cadru, ca și cum aș lăsa ceva în urma mea. Opresc pentru o secundă un moment și îl fur. Astfel, rămâne prezent pentru totdeauna. Atunci când vine vorba de artă, de orice fel de artă, în cazul nostru fiind fotografia, asta trebuie să transmiți. Trebuie ca privitorul să simtă că faci parte din ceea ce ai surprins și de asemenea, să vadă că felul în care ai surprins momentul respectiv este unic, fiindcă l-ai înghețat prin propria-ți amprentă.”
Tu cum te-ai îndrăgostit de fotografie? Povestește-ne în comentarii. 🙂
Sau dacă ești genul mai competitiv sigur te-ai bucura de concursul nostru de pe Facebook!
Regulamentul acestuia poate fi citit aici!
Cititorii noștri au răspuns, așa că am ales să le includem poveștile în acest articol.
Ioan Popescu ne povestește cum s-a îndragosttit de fotografie:
“De mic copil – când am rămas orfan de tată, cu care puteam comunica orice – mi-am dorit să arăt și altora ceea ce vedeam/observam eu – respectiv chipuri și lucruri inedite, convins fiind că am un spirit de observație ieșit din comun. Și cum puteam face asta doar prin intermediul unui aparat de fotografiat, întâmplarea a făcut ca, în școala primară, în urma unui concurs de compuneri despre vacanța de vară, am fost premiat cu un aparat de fotografiat Smena, pe care-l păstrez și acum. Asta a fost prima mea iubire! Mergeam cu Smena de gât oriunde, inclusiv la meciurile de fotbal ale ”regretatei” echipe de fotbal din anii 60 – Petrolul Ploiesti, fiind și corespondent al ziarului central Sportul popular. Ei bine, cu acest ”amărât” aparat, fără concurență printre fotoreporterii profesioniști, am făcut o poză de copertă pentru revista Fotbal (supliment al ziarului Sportul popular). Anii au trecut, dar pasiunea pentru fotografie a ramăs, devenind fotoreporter, cu acte în regulă, în presa locală și centrală. În ultimii ani, fotografia artistică mai ales, a căpătat noi dimensiuni. Numai că, doar talentul nativ nu este suficient, mai trebuie și o ”sculă” bună cu care sa lucrezi. Cele mai bune oferte apărute pe piață, la care am apelat cu încredere, au fost la F64, de unde am și achiziționat un Nikon D5300.”
Suciu Pop Rodica a ales să ne spună cât de importantă este fotografia pentru ea:
“Fotografia este sufletul pe care ți-l pui în palma celui care o privește. Fotografia este o provocare continuă, nu există un nivel la care să te oprești și să spui: ‘Gata!’ Tot timpul va mai exista o poveste de spus. Fotografia îți dă șansa să te cunoști pe tine, să-ți lărgești orizonturile, să fii tu cu adevărat! Fotografia nu te minte, așa cum nici tu nu poți să o minți pe ea! Da, sunt îndrăgostită de fotografie, chiar dacă sunt doar amator.”
2 comentarii
Fotografia este sufletul pe care ți-l pui în palma celui care o privește…Fotografia este o provocare continuă, nu există un nivel la care să te oprești și să spui : "Gata!" Tot timpul va mai exista o poveste de spus…Fotografia îți dă șansa să te cunoști pe tine, să-ți lărgești orizonturile, să fii tu cu adevărat! Fotografia nu te minte, așa cum nici tu nu poți să o minți pe ea! Da, sunt îndrăgostită de fotografie, chiar dacă sunt doar amator!
De mic copil – cand am ramas orfan de tata, cu care puteam comunica orice – mi-am dorit sa arat si altora ceea ce vedeam/observam eu – respectiv chipuri si lucruri inedite, convins fiind că am un spirit de observatie iesit din comun. Si cum puteam face asta decat prin intermediul unui aparat de fotografiat. Intamplarea a facut ca, la scoala primara, in urma unui concurs de compuneri despre vacanta de vara, sa fiu premiat cu un aparat de fotografiat Smena, pe care-l păstrez și acum. Asta a fost prima mea iubire! Mergeam cu Smena de gat oriunde, inclusiv la meciurile de fotbal ale ”regretatei” echipe de fotbal din anii 60 – Petrolul Ploiesti, fiind si corespondent al ziarului central Sportul popular. Ei bine, cu acest ”amărât” aparat, fără concurentă printre fotoreporterii profesionisti, am reusit o poza de coperta la revista Fotbal (supliment al ziarului Sportul popular). Anii au trecut, dar pasiunea pentru fotografie a ramas, devenind fotoreporter, cu acte in regulă, in presa locală si centrala. In ultimii ani, fotografia artistica mai ales, a căpătat noi dimensiuni. Numai talentul nativ nu este de-ajuns, mai trebuie și o ”sculă” bună cu care sa lucrezi si cele mai bune oferte apărute pe piață, la care am apelat cu incredere, a fost F64, de unde am si achizitionat un Nikon D5300.