Destinații fotografice: Bruges din două perspective

Gina Buliga și Bogdan Comănescu ne prezintă Bruges-ul prin ochii lor:
ianuarie 2015, Gina Buliga:
„I love Bruges”… Acestea sunt cuvintele care mi-au venit în minte când am ajuns acasă și am început să prelucrez fotografiile de acolo…Bucuria e atât de puternică când totul se întâmplă într-un mod natural și cu entuziasm.
Bruges este ca o căsuță mare de poveste, este exact așa cum visezi un loc sau un moment și în realitate este ca în vis… plin de iubire și de vibrație pozitivă.
Îmi doream foarte tare să ajung în Bruges și lucrurile s-au aranjat în direcția asta, realizând o tură foto cu Bo ( Bogdan Comanescu ). Am mers în acea direcție 9 oameni ( majoritatea locuiesc în Bruxelles ), eu fiind singura care nu mai văzusesm Bruges-ul. Am ajuns acolo și am zis exact ca în deșert : este un loc în care mă voi întoarce…este un loc incredibil…e o poveste pe care vreau să o trăiesc la maxim.
Nu am vazut soarele în Bruges, dar și așa mi s-a părut o experiență minunată și recomand tuturor să trăiască această poveste minunată de a vedea Bruges-ul.

Este un loc plin de liniște dacă reușești măcar câteva minute să îl asculți…toate căsuțele aranjate, toate podurile și vântul care învăluie locul într-o minunată poveste. Unul dintre părculeţele frumoase şi ascunse din centrul Bruges-ului este Minnewaterpark.

De fapt, dacă nu ai nici cea mai vagă idee ce este interesant de vizitat este suficient să te orientezi după străduţele pe unde merg trăsurile. Sigur duc turiştii să vadă ceva interesant…

Aici , foarte aproape de parc, găsești și așa-numitul „The Lake of Love”, locul unde lebedele stau în liniște si totul este într-o armonie perfectă…de asta se mai spune că este un orășel al iubirii..ar fi imposibil să ajungi acolo și să te cerți cu cineva sau sa fii trist, locul te ridica și în acelasi timp și noi facem asta…

Nu am apucat să găsesc lăcățele, dar nu e în întâmplător, probabil mă voi întoarce acolo. Poate chiar la primăvară sau vară, cine știe…nu de alta, dar să mă cunoască soarele din Bruges, încă nu am făcut cunoștintă cu el…
Chiar și așa am căutat să găsesc cadre, să văd cât mai mult într-un timp foarte scurt. Ca de fiecare dată, am tras și cu telefonul, acum fiind însă prima călătorie în care aveam și kitul de lentile Muvit primit cadou de la F64 cu 4 obiective faine de tot…

Am avut o experiență de neuitat în Bruxelles,Bruges și Cap de Griz ( Franța ), alături de oameni minunați. Chiar dacă nu ai lumină, chiar de bate vântul și plouă…experiența pe care o trăiești spune mai mult și prin asta poți transmite mai departe într-o fotografie. Important e să simți și să trăiești la maxim momentul în care ești…fără să pici în plasă…„nu am lumină , nu mai trag nimic…” E important „să te simți sub rază”, vorba unui prieten (Gabriel Filipoaie) : „am fost sub rază, continuăm să fim sub rază”. Chiar și când soarele nu mai era, raza farului a apărut și ne-a învăluit într-o bucurie de nedescris.

Iar în final, îndemnul meu rămâne mereu același: Let the beauty of what you love be what you do.
ianuarie 2015, Bogdan Comănescu:
În Bruges am ajuns prima dată anul trecut în februarie, călăuzit de câțiva prieteni fotografi din Bruxelles. Ideea a pornit de la o întâlnire cu fotografii români din Bruxelles, cărora le propusesem să organizăm o scurtă ieșire cât timp mă aflam acolo. Ieșirea a fost minunată, ne-am simțit foarte bine în Bruges și mai apoi în Franta la Cap Gri Nez.
Anul acesta, un an mai târziu, știind că voi vizita Belgia din nou, am organizat împreună cu Gina (Buliga) o scurtă tură foto de o zi, asemănătoare cu prima ieșire, pentru a retrăi șarmul micului și cochetului orășel Bruges, dar și pentru a transmite celorlalți pasionați de fotografie care ne-au însoțit acel sentiment de a umbla pe străzile unei „machete la scală foarte mare” de oraș medieval.
Am descris așa senzația pe care o trăiam pe străzi pentru că Bruges-ul l-am simțit ca pe un orășel miniatură. Plinbându-mă pe străduțele lui m-am simțit ca un omuleț ce se pierde prin orășelul unui glob de sticlă, mic și totuși cu reliefuri și detalii foarte bine trasate. Doar fulgii de zăpadă care să cadă încet pe străzi mai lipseau, păcat că nu a nins…

M-a fascinat arhitectura gotică influențată prin stilul caracteristic flămând de construcții din cărămidă. Stilul flamand de străzi și căsuțe îl cunoșteam din Olanda, cu structuri grafice formate din dreptunghiurile roșiatice ale cărămizilor, ce dau aerul unor căsuțe de poveste. Dar aici aceste fațade, aceste structuri grafice, apar ca un veșmânt al construcților în stil gotic.
Impresionante sunt străduțele pavate, canalele și podurile care împânzesc Brugge-ul. Cele două mini-excursii ale mele în Bruges le-am dedicat acestor străduțe, canale, căsuțe și celor câteva ipostaze stradale a oamenilor ce trăiesc sau doar vizitează Bruges-ul. Îmi pare rău că nu am avut timpul necesar să intru în „inima” acestui orășel pentru a-i simți bătaia încărcată de istorie și povești. Dar sigur va rămâne pentru data viitoare. „Și mâine e o zi…” (Scarlett O’hara).
Text și fotografii de Gina Buliga și Bogdan Comănescu.