Destinații fotografice : Istanbul

Istanbul, un megalopolis în adevăratul sens al cuvântului, un centru de cultură, comerţ şi turism. Un loc unde fotografia de stradă este la ea acasă fie în scene de acţiune sau portrete, fie în structuri abstracte sau umor fin. Voi detalia câteva dintre lucrurile pe care consider că trebuie avute în vedere într-o astfel de călătorie foto.
Despre cazare. În funcţie de posibilităţile financiare, în Istanbul ar trebui aleasă varianta de hotel cu cele mai multe stele, cât mai central şi cât mai aproape de mijloacele de transport în comun. Există şi variante de hostel foarte convenabile dar trebuie studiat înainte cu grijă. Cu toate că pot părea nişte truisme, afirmaţiile de mai sus funcţionează foarte bine şi pentru Istanbul. Datorită valului mare de turişti trebuie ţinut cont de opiniile paginilor de booking dar şi de recomandările cunoscuţilor, fiind foarte importantă relaţia cu cei care vă vor fi gazde pe perioada călătoriei. Dacă alegeţi o cazare mai puţin cunoscută (un hotel mai mic, pensiune sau hostel) ar fi de preferat să aveţi o discuție telefonică şi pe email în prealabil – cu această ocazie puteţi avea şi un prim feedback despre gazdă, amabilitatea ei, nivelul de limba engleză.
Despre zone şi perioada excursiei foto: Plimbatul “la picior” prin Istanbul este recomandat primăvară devreme sau toamna târziu. În nici un caz vara, când se face insuportabil de cald, aproape de neieşit din casă din cauza soarelui şi zăpuşelii. Ca modalități de deplasare mijloacele de transport în comun sunt cele mai indicate, puteţi ajunge uşor şi repede în apropierea zonelor de interes.

Zona europeană, turistică, este cu precădere cea mai atractivă fotografic, nu neapărat din punct de vedere al siturilor istorice cât din punctul de vedere al zonelor mai puţin pitoreşti dar cu foarte multă personalitate şi frumuseţe. În spatele moscheilor şi atracţiilor turistice se întind multe străduţe ascunse şi colorate, pline de viaţă şi acţiune. Zona asiatică este puţin mai apropiată de lucrurile cu care suntem obişnuiţi – clădiri de blocuri, străzi mai terne, oameni grăbiţi iar exotismul numelui nu compensează.

În Istanbul puteţi găsi foarte multe spaţii deschise, simple, ample, pline de oameni. Există o foarte mare varietate şi nu veţi şti niciodată ce se va ascunde după următorul colţ, ce surpriză vă va fi înfăţişată.


V-am pregătit și o hartă a zonelor fotografice, unde cu roșu avem zonele fierbinți, numai bune de fotografiat, cu galben zonele călduțe iar cu verde zonele nu foarte atrăgătoare fotografic.

Despre culori: Istanbul este un oraş al contrastelor. Veţi găsi culori foarte elegant asortate sau spaţii monocromatice dar şi spaţii foarte bălţate care trebuie evitate. Veţi găsi locuri unde fotografia alb-negru – prin jocurile de lumini de după-amiză – este de o frumuseţe rar întâlnită. Există oraşe unde poţi aprecia ce ar merge mai bine: fotografia alb-negru sau color dar Istanbul nu este unul dintre ele, aici alegerea nu se poate face aşa de uşor ante factum.

Despre oameni. Într-un oraş cu peste 20 milioane locuitori în care turismul este la el acasă puteţi fi siguri că oamenii vor fi primitori, calzi şi deschişi. Primul contact al cuiva care a fotografiat cu precădere în Bucureşti va fi destul de zdruncinător, în sens pozitiv. Oameni care îşi înclină capul sau îşi duc mâna la inima în semn de mulţumire după ce le-a fost făcută o fotografie. Oameni care îţi zâmbesc larg după ce le-ai arătat fotografia făcută. Puţin ciudat faţă de Bucureştiul plictisit şi pasiv-agresiv.
Grupurile de două-trei persoane sunt cele mai indicate pentru a bate străzile din Istanbul. Chit că grupul este format numai din fete sau este mixt nu există pericole atât timp cât se acţionează în limita bunului simţ. În zone mai puţin turistice, mai urbane, situaţia este acceaşi, oamenii fiind foarte deschişi cu turiştii şi fără reacţii adverse la apariţia aparatului de fotografiat. Cea mai agresivă reacţie la care eu am asistat este cea a unui bătrân dintr-un cartier periferic care la apropierea unui amic fotograf a ridicat vocea şi a început să agite din mâini dorind să fie lăsat în pace. Amicul meu nu a insistat şi situaţia s-a calmat.

Pe de cealaltă parte reacţiile pozitive compensează total mica întalmplare de mai sus: veţi fi invitat la un ceai, la o cafea, la o trataţie dulce şi veţi fi întampinat ca un oaspete de seamă. Îmi aduc aminte cu plăcere de o întâmplare în care două fotografe au intrat pe o străduţă unde oamenii stăteau afară, fiecare în faţa propriei case sau magazin şi beau ceai. Un simplu zâmbet şi un gest de salut îţi pot asigura o poză frumoasă plus o ceaşcă de ceai – de altfel destul de nepoliticos de refuzat. Însă câteva zeci de poze mai târziu şi multe multe ceşti de ceai băute, cele doua fotografe căutau cu nerăbdare o cafenea cu toaletă.
Oamenii din Istanbul sunt politicoşi şi bucuroşi de oaspeţi. Motivele – fie ele altruiste sau comerciale – nu prea contează atât timp cât fotografului i se oferă libertatea de a se desfăşura în voie, fără îngrădiri. Revin însă la atenţionarea către limita de bun simt şi respectarea spaţiului personal al fiecărui subiect.



Despre hardware. Pentru că oricât ne-am dori să nu vorbim despre hardware nu putem să nu o facem, iată câteva mici recomandări, aplicabile şi pentru Istanbul cât şi pentru tipologia unei călătorii de genul celei descrise mai sus.
Puteţi opta pentru modalitatea cea mai accesibilă: fotografiere digital color apoi eventual conversie alb-negru, o soluţie într-un raport preţ calitate bun: un mirrorless cu obiectiv de kit. O altă soluţie, mai high-end, ar tinde spre un full-frame şi un obiectiv fix.
O varianta mai îndrăzneaţă ar fi fotografia pe film. Două camere, una echipată cu diapozitiv sau film color şi cealaltă camera conţinând film alb-negru.
Nu uitaţi că într-o excursie, cât ar fi ea de ţintită spre fotografie trebuie şi să va bucuraţi de cele din jur: de zborul stolului de porumbei de lângă Moscheea Albastră, de valurile Bosforului sau de cafeaua şi narghileaua de la o terasă din Taksim. O singură recomandare turistică: nu plecaţi din Istanbul fără a vizită Muzeul de Fotografie.
Un articol de Cristian Bassa.