Evaluarea imaginilor fotografice reprezinta o etapa la fel de importanta precum cele de pregatire a incursiunilor si de fotografiere propriu-zisa. Prin evaluare fotograful se reintalneste cu sine in fata produsului cautarilor, a evaluarilor constiente, spontane sau intuite, a reactiilor, a aflarii momentului de gratie, a consumarii prin dizolvarea emotiei in produsul final, imaginea.

Evaluare de portofoliu

Am fotografiat sau privim creatia unui alt fotograf iar acum se naste o dilema : cum identificam o imagine buna? care sunt imaginile bune dintr-o serie realizata si cum pot fi ele identificate? Cum putem fi siguri ca o anumita imagine e valoroasa si de ce? De ce o anumita imagine ne place noua dar nu si altora? Sau mai mult, de ce o imagine care noua nu se spune nimic trezeste reactii vocale din partea altcuiva? Multiple dileme pe care nu le poate ocoli absolut niciun fotograf care isi evalueaza munca sau privitor care incearca sa descifreze mesajul criptat prin imagine.
Critica nu trebuie privita cu teama prin prisma unei prejudecati negative conform careia aceasta ar avea scopul de a desfiinta obiectul vizat. Nici pe departe, critica isi pastreaza sensul constructiv printr-o buna intelegere si insusire a mecanismelor sale.
Critica imaginii presupune coroborarea a patru etape succesive reprezentand descrierea imaginii, interpretarea, evaluarea si teoretizarea informatiilor revelate. Pentru intelegerea imaginii trebuie ridicata o suma intreaga de intrebari precum: “Ce se vede in imagine?”, “Despre ce este vorba?”, “Ce reprezinta sau exprima?”, “Ce inseamna pentru autor?”, “In ce context a fost realizata?”, “Care este scopul sau?”, “Ce problematica deschide?”, “Cum ne influenetaza modul de a privi?”. Prin influenta timpului si a factorilor culturali care influenteaza critica sa, imaginea poate fi imbogatita in timp prin interpretare.
Trebuie stiut ca experienta estetica a parcurgerii si aprofundarii unei imagini presupune abordarea unor dimensiuni specifice in planul perceptiei – care aprofundeaza elemente care tin compozitie (forma, echilibru, armonie), al emotiei – care evidentiaza reactia in fata acelor trairi provocate de subiect, al provocarii intelectului – deschizand un plan al teoretizarii rationale a subiectului si o a patra instanta, aceea in planul comunicarii privitor-artist, prin nevoia primului de a se raporta la determinarile celui de-a doilea, la cultura sa, la timpul sau, la istoria sa. Cele patru instante se pot afla fie individual, fie selectiv si concomitent intr-o alchimie subtila care potenteaza ceea ce identificam prin “puterea de soc a imaginii”– acea insusire care atrage privitorul si ii canalizeaza atentia, dupa cum spune Andreas Feininger.
Asadar, ne propunem sa analizam “Ce se vede?” – prin aspecte care tin de zona “palpabila”, denotativa, explicita a imaginii fotografice, ca abordare dar si pe filon compozitional : iluminare, claritate, tonalitate, contrast, culoare, decupaj, punct de statie, spatialitate, efecte ale perspectivei. Vom analiza in egala masura “Ce se simte?” prin aspecte care tin de planul subiectiv, conotativ – precum sens, semnificatie, simboluri, emotie, atitudine.
Vom incerca sa iluminam valorile care pot fi urmaite in evaluarea imaginii dar si modul in care se poate alcatui coerent o serie de imagini dupa reguli ale discursului narativ vizual.
Gasiti aici detalii despre participare si inscriere
Va asteptam, cu drag!