Fuji XT-1: vara asta purtăm … clasic!
Vreau să precizez de la început că sunt admirator al produselor Fuji de ani buni, atât al peliculelor de celuloid cât și al aparatelor de fotografiat fie ele point-and-shoot, bridge-uri sau d-slr-uri precum Fuji S5 Pro. Personal, dețin un Fuji S 6500 fd care se bazează pe acel Super-CCD și, printre picături, „m-am jucat” și cu celebrul S5 Pro, aparat care m-a făcut să rămân cu gura căscată în ceea ce privește capacitatea fantastică de a recupera detaliile din zonele luminoase și supra-expuse. Normal, același Super-CCD. Pur si simplu reușesc de fiecare dată!
Deși a trecut un an și jumătate de la lansarea lui Fuji XT-1, curiozitatea mea a rămas aceași în ceea ce privește noul vârf de gamă al Fuji. Cu atât mai mult cu cât caut un înlocuitor/companion actualului sistem pe care îl utilizez și a cărui greutate mă face să oftez de multe ori …
# Design
Doamnelor! Domnișoarelor! Domnilor! … este mic! Chiar este mic!! Pe probate și pe luat în mână! Speriat inițial de „bârfa” de pe internet, cum că nu ar fi așa de mic ci chiar destul de mare, acum m-am dumirit: este mic, ușor și cochet, nu atrage priviri datorită faptului că nu pare a fi din gama „profi” însă, este robust prin aliajul de magneziu din care este construită carcasa body-ului.
Un corp foarte bine gândit care se așează bine și în niște mâini destul de mari, cu butoane foarte bine așezate și suficiente ca și număr, customizabile desigur, acestea oferind un acces rapid asupra parametrilor cei mai importanți utilizați în procesul fotografic.
Aspectul retro il face și mai ușor de utilizat prin rotițele dedicate pentru ISO (cu trepte de 1/3 E.V.), rotița pentru reglarea timpului de expunere (1 E.V. și acces la 1/3 E.V. prin acționarea rotiței de comandă situată frontal) și cea pentru ajustarea compensării de expunere. Levierul pentru alegerea formei de măsurare a expunerii precum și butoanele dedicate pentru blocarea expunerii sau a focalizării împreună cu cele două butoane cărora le pot fi atribuite diferite scurtături către funcții, fac ca acest body să fie foarte ergonomic pentru stilul de lucru al unui profesionist. Un buton dedicat pentru filmare, o rotiță pentru corectarea dioptriei, altul pentru alegerea unuia dintre cele trei moduri de focalizare (S, C, M) și un altul pentru asistarea focalizării, întregesc ergonomia acestui mic body mirorless.
Meniul este foarte simplu și ușor de reținut, cu acces direct la principalii parametri prin apăsarea butonului „Q”, situat pe spatele body-ului iar faptul că, prin intermediul aplicației gratuite „FujiFilm Camera Remote”, Fuji XT-1 poate fi acționat de la distanță, poate transmite și recepționa fișiere ca și aplica etichete GPS, îi mai aduce un As în mânecă.
Viewfinder-ul electronic este nemaipomenit de maaare și arată direct expunerea setată /citită … vă las să deduceți singuri avantajul creat de acesta. La fel, display-ul LCD are o calitate și un grad de vizibilitate foarte ridicată chiar și în lumina puternică a zilei. Display-ul nu este fix ceea ce permite prin ridicarea ori coborârea sa, fotografierea ținând aparatul în mâini deasupra capului sau sub nivelul ochilor.
#Autofocus
Bunicel, rapid si foarte exact în modul AF-S atât pe lumină suficientă cât și pe lumină puțină și, nesatisfăcător (pentru nevoile mele desigur) în modul de focalizare AF-C, mod în care, dacă reușește să achiziționeze clarul de la început apucă să facă 1-2 cadre cât de cât O.K. dintr-o rafală de 6-8 cadre … și asta cu toate setările care, teoretic producătorului, ar fi trebuit să crească gradul de reușită.
Interesant și absolut senzațional este modul de focalizare manual care, prin cele două opțiuni (focus peak highlight și digital split image) în afara celei standard, aduce focalizarea manuală din era digitală la un nivel incredibil de ușurință și precizie în execuția sa. Cele două moduri, foarte comode și rapide, customizabile, fac un adevarat deliciu din focalizarea manuală și astfel, obiective vechi, legendare, putând fi folosite foarte ușor atât timp cât lipsa tratării antireflex specifice pentru senzorul digital a suprafețelor optice nu este deranjantă pentru utilizator.
# Intervalul dinamic (expunere & gamă cromatică)
În ciuda mărimii (format APS-C), senzorul X-Trans CMOS II stă suficient de bine, relevând o plajă dinamică „folosibilă” suficient de largă, mai exact, la ISO 200, între -7 E.V. și + 3 E.V. Comparativ cu senzorul SuperCCD SR II al Fuji S5 Pro, stă mai bine în umbre dar mai slab în zonele supra-expuse.
Un alt aspect, developând digital fișierele RAF (RAW proprietar Fuji) cu Adobe Lightroom 5.7, am observat următoarele:
– utilizând ca profil de culoare Adobe Standard, se pot recupera mult mai multe detalii din umbre și lumini decât utilizând profilele dedicate Fuji care sunt contrastante și au culori puternice aidoma peliculelor de celuloid produse de către aceiași Fuji;
– profilul de culoare dedicat Fuji, și anume „Camera Pro Negativ Standard” redă cel mai bine tonurile pielii, permițând editări ulterioare accentuate și de finețe;
– culorile sunt bogate și bine saturate, trecerea de la o culoare la alta apropiată în spectrul de culori făcându-se gradat și fin, cu atât mai mult în cazul culorilor specifice apusului și răsăritului.
Tehnologia de developare digitală a cadrelor din care au fost făcute cropurile, a fost extrem de simplă și minimală în sensul că, dacă un cadru a fost captat cu o valoare de – (minus) 3 E.V., în Adobe Lightroom am adăugat doar 3 trepte de expunere în plus; acolo unde cadrul inițial a fost supra-expus, am redus cu atâtea trepte expunerea, corespunzător pentru a ajunge la 0 E.V. Cropurile sunt 100% din cadrul inițial:
La fotografia pe timp de noapte am observat un aspect interesant de menționat. După cum vedeți în fotografiile următoare, în jurul surselor luminoase situate în planul îndepărtat, haloul rezultat este redat cu artefacte, zona arătând a fi ca și cum acea parte a fotografiei ar fi fost făcută utilizând un zoom digital. Partea proastă este că nu prea se vede pe monitor ce încadrezi…
# Capabilități ISO
Fuji XT-1 stă cu fruntea sus alături de jucătorii importanți de pe piața de aparatură de fotografiat. Deși zgomotul de imagine începe să-și facă simțită prezența încă de la ISO – 800, acesta crește destul de puțin către valorile superioare astfel încât un ISO de 6400 este perfect utilizabil. Mai mult nici nu este nevoie având în vedere existența superbelor obiective luminoase din gama profesională produse de către Fuji și amintesc aici, pentru început, doar pe Fujinon XF 35 mm f/1,4 R pe care l-am utilizat în 95% din fotografiile făcute în cele două zile în care aparatul mi-a fost trimis spre testare, prin bunăvoința celor de la Magazinul F 64.
Pentru necunoscători, Fuji mai are câteva obiective profesionale foarte luminoase, cum sunt: Fujinon XF 16 mm f/1,4 R WR; Fujinon XF 23 mm f/1,4 R; Fujinon XF 56 mm f/1,2 R precum și superba varianta Fujinon 56 mm f/1,2 R APD, Fujinon XF 90 mm f/2 LM WR; Fujinon XF 60 mm f/2,4 R Macro, Fujinon XF 18 mm f/2R; Fujinon XF 27 mm f/2,8, ca și trei obiective transfocatoare precum Fujinon XF 10-24 F/4 R O.I.S.; Fujinon XF 16-55 mm f/2,8 R LM WR și teleobiectivul Fujinon XF 50-140 mm f/2,8 LM O.I.S. WR.
Revenind la ISO, cadrele au fost trase cu funcția de reducere a zgomotului de imagine anulată iar RAW-urile au fost deschise în Lightroom 5.7 fără a acționa în vreun fel asupra reducerii zgomotului de imagine, fiind apoi transformate în formatul Jpeg.
# Aberații cromatice și bokeh
Am să fac referire aici doar la cadrele trase cu obiectivul Fujinon XF 35 mm f/1,4 R pe care l-am folosit în peste 95% din fotografiile făcute cu acest aparat. Un obiectiv superb din toate punctele de vedere (mic și foarte ușor, luminos, redă un bokeh de invidiat, nu denaturează culorile, focus rapid și exact și a cărui formulă optică controlează foarte bine aberațiile cromatice dar, cu o singură hibă … are un motoraș de realizare a clarului cam zgomotos)!
Concluzii despre Fuji XT-1
Pro
– jpeg-uri direct din cameră de o calitate extraordinară;
– latitudine de expunere impresionantă pentru un senzor cu factor de crop;
– calitatea foarte bună a imaginii chiar și la ISO 6400;
– mic, ușor și foarte robust, ușor customizabil și foarte ergonomic; un set de 3 obiective f/1,4 plus XT-1 încap lejer într-o geantă de purtat pe umăr;
– control Wi-Fi complet și foarte ușor de realizat;
– focalizare într-un singur punct rapidă și extrem de exactă, indiferent de calitatea luminii existente;
– realizarea cu ușurință a focalizării manuale printr-unul dintre cele două moduri: activarea focus peak highlight sau a digital split image;
– balans de alb automat foarte performant (95% din cadre, le-am tras utilizând doar balansul de alb automat);
– exponometrul integrat măsoară foarte bine lumina existentă;
– vizorul electronic (mare) ca și ecranul posterior, sunt impresionante în privința calității (se observă o mică întârziere atunci când se fotografiază în rafală);
– simularea peliculelor fotografice Fuji, un atu important pentru nostalgici;
– buffer foarte mare, util atunci cînd se fotografiază în rafală.
Contra
– acumulator care asigură captarea în jur de 300 – 350 de cadre;
– focalizare continuuă slabă chiar și pe lumină suficientă;
– aplicarea profilelor de culoare specifice XT-1 in Adobe Lightroom 5.7 duce la pierderi importante de informație în zonele de umbre și lumini.
Alte imagini realizate cu Fuji XT-1:
Un articol și fotografii de Dorin Balanescu.
Etichetă:aparat foto mirrorless, Fuji X-T1
1 comentariu
Problemele lui Lightroom 5.7 nu ar trebui sa fie o bulina neagra pentru Fujifilm.
De altfel, utilizatorii de Lightroom 6 au primit update-uri in acest sens.