Fujifilm X-E1… e bun

Din ce în ce mai mulți fotografi înțeleg prin cameră fotografică un DSLR. N-ai DSLR, nu exiști. De parcă alea patru litere ar fi responsabile pentru calitatea fotografiilor. Am fotografiat folosind cutii de chibrituri, cutii de bere, aparate din plastic ș.a.m.d. În fotografia mea comercială, lucrez cu DSLR-uri, de cele mai multe ori. Iată că am găsit o cameră care nu e DSLR, dar cu care aș lucra fără probleme în majoritatea ședințelor mele foto pentru diverși clienți. Fujifilm X-E1 se cheamă.

X-E1 e o cameră mirrorless. Bine, denumirile astea sunt doar pentru a organiza într-un fel speciile de camere. Și la stele e la fel. Unele sunt gigante roșii, unele sunt pitice albe, altele stele neutronice etc. Nume diferite, dar fiecare are caracteristici interesante și niciuna nu e steaua supremă. La fel, nici când vorbim despre camere foto, nu vorbim despre o cameră supremă. DSLR-urile nu sunt mai presus ca mirrorless-urile, nici mirrorless-urile mai presus față de compacte. Fiecare are nișa ei și fiecare poate fi folosită cu maxim succes.

E a doua mea experiență cu o cameră din categoria mirrorless, după ce m-am jucat puțin cu Fujifilm X-Pro1. Fiind promovată ca o versiune mai ieftină a lui X-Pro1, mă așteptam ca X-E1 să fie cumva inferioară. Dar, nu mi s-a părut absolut deloc așa.

De la prima întâlnire cu camera, mi-a plăcut cum arată și cum stă în mână. Nu știu câți dintre cititorii acestui articol au lucrat cu rangefindere pe film. Ei bine, când trăgeam cu un aparat cu telemetru, îmi plăcea la nebunie cum se simțea metalul rece din partea superioară a camerei. Când am văzut-o prima oară pe X-E1, fix sentimentul ăla l-am retrăit. Am luat-o în mână și am realizat că partea argintie și, de fapt, tot învelișul exterior al camerei, e din plastic. (Later edit. Fiind tras de mânecă, am corectat. Placa superioară precum și placa frontală sunt fabricate din aliaj de magneziu. Recunosc, poate trebuia să mă informez citind alte review-uri. Tot ce am scris aici, am scris prin prisma interacțiunii mele directe cu camera. Pur și simplu mă așteptam să simt altfel materialul din care e făcută camera.) Placa din spate este fabricată din plastic. Ce mi-ar fi plăcut să fie metal rece. Tot. Plasticul, însă, o face să fie mai ușoară. Plus de asta, e un plastic plăcut finisat.

Deși are dimensiuni reduse, camera stă foarte bine în mână. De asemenea, toate butoanele sunt amplasate foarte ergonomic. Lângă butonul declanșator avem un buton configurabil pe care eu l-am definit să fie folosit pentru schimbarea sensibilității ISO. Apăsând butonul Q, optim plasat în partea dreaptă, pe spatele camerei, și folosind cele patru taste direcționale și o rotiță de selectare, putem modifica mulți parametri ai imaginii. Timpul de expunere se alege de la un selector asemănător celui de la aparatele pe film, iar compensarea de expunere, asemenea.

Poate singura problemă de ergonomie am găsit-o la obiectiv. Am primit camera cu obiectivul de kit FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS. Inelul diafragmei se mișcă mult prea ușor și poate fi rotit, din greșeală, în timp ce acționăm inelul de zoom. În rest, un obiectiv excelent, cu o deschidere maximă a diafragmei de 2,8, ceea ce ne permite o joacă mai facilă cu câmpul de profunzime precum și posibilitatea de a fotografia în lumină redusă.

Nu o să trecem acum în revistă toate caracteristicile tehnice ale camerei pentru că le găsiți, pâna în cele mai mici detalii, pe pagina produsului din magazinul online F64. Pe scurt, e o cameră foto cu senzor X-Trans CMOS APS-C de 16,3 MPx și are vizor electronic. Restul caracteristicilor tehnice vă las să le citiți singuri.

Aflând că are vizor exclusiv electronic, am fost puțin dezamagit. Asta până am pus camera la ochi. Cu siguranță e cel mai luminos vizor electronic pe care l-am văzut vreodată. Dacă e să fac o comparație cu vizorul lui X-Pro1, cel de la X-E1 e mai comod de utilizat și permite o focalizare mai precisă.

Dacă tot suntem la partea tehnică, merită să vorbim puțin despre senzorul ce se află în interiorul camerei. Marea majoritate a senzorilor fotosensibili din interiorul camerelor digitale au fotositurile așezate deosebit de ordonat, într-o matrice Bayer, ca în partea stângă a imaginii de mai jos.

 Fuji vine cu o inovație și aranjează fotositurile, aparent, întâmplător. Asta face ca pe orice linie să existe fotosituri sensibile atât la roșu și verde, dar și la albastru. Dacă ne uităm la matricea Bayer, vom regăsi numai două culori distincte pe o linie. Așezarea propusă de Fuji în senzorul X-Trans permite eliminarea filtrului low-pass din fața unui cip normal, ceea ce duce la fotografii mai clare. Un lucru pe care am vrut să-l testez. În lumină controlată.

Așa că am mers cu X-E1 în studio. Camera ne permite să fotografiem atât în format 2/3, cât și 1/1. M-am jucat cu ambele variante de cadru și am folosit presetările camerei pentru imagini alb-negru. Putem alege între alb-negru nefiltrat, dar și alb-negru cu filtru roșu, galben, respectiv, verde. Dacă vreți să păreți artiști, puteți opta și pentru modul Sepia.

Combinația de X-E1 și obiectivul de kit oferă fotografii foarte clare cu detalii extrem de fine. Mai ales pentru un obiectiv de kit. Cu siguranță e cel mai bun obiectiv de kit pe care îl primiți în momentul de față alături de un corp de cameră. Se mișcă foarte fluid, nu scoate zgomote ciudate când ajunge la capăt de cursă și e foarte sharp. În ultima fotografie, vedem un crop 100% din imaginea originală, fără nicio postprocesare ulterioară. De fapt, toate imaginile din articol sunt publicate “direct din cameră”.

Cu siguranță, aceastava fi o cameră foarte apreciată de fotografii de stradă.

Aș fi vrut să am mai mult timp să alerg pe străzi și să o folosesc la întreaga capacitate. M-am jucat puțin cu un mic proiect, căruia i-am spus DRAPEL. Am observat o creștere bruscă a mândriei naționale, în preajma zilei de 1 Decembrie. M-am lovit de steaguri tricolore la tot pasul, așa că am început să le colecționez pe card.

Fuji X-E1 oferă o plajă de sensibilități ISO între 200 și 6400, ce se pot extinde la 100 – 25600. Cu mâna pe inimă spun că putem printa, lejer, la dimensiuni mari, fotografii făcute la ISO 6400. Dacă, acum câțiva ani, mi-ar fi spus cineva că voi obține imagini așa de curate dintr-o cameră cu senzor APS-C, probabil că nu l-aș fi luat în serios. Într-adevăr, la ISO mai mare de 6400, algoritmul de reducere a zgomotului din cipul de procesare a imaginii intervine destul de agresiv, mai ales, în umbre. Cu toate astea, imaginile sunt utilizabile.

Un alt aspect de luat în seamă la camera asta e latitudinea dinamică (dynamic range). Pentru prima oară în viața mea, am fotografiat într-o biserică. Lăcașul m-a suportat pentru un singur cadru. Însă, un cadru suficient de elocvent pentru capacitățile camerei. Avem detalii atât în umbrele din interiorul bisericii (și era întuneric bine), cât și pe clădirea care se vede pe geam (care era luminată puternic).

X-E1 permite un nivel de procesare a imaginilor în cameră. Astfel, permite simularea aspectului câtorva diapozitive celebre fabricate de Fuji: Provia, Velvia și Astia. De asemenea, simulează aspectul unui film color negativ în două versiuni de saturație. Imaginile arată foarte plăcut în oricare dintre setări. Depinde de utilizator când și ce vrea să obțină. Orice presetare ați alege, vor rezulta niște imagini JPG foarte bune din punct de vedere cromatic.

Presetarea Provia

Presetarea Velvia

Presetarea Astia

Presetarea NEGh

Presetarea NEGs

Mi-a atras atenția opțiunea de a fotografia în mod panoramic. Doar selectăm modul panoramic, alegem dimensiunea panoramei (avem normal și wide) și direcția în care vom mișca aparatul foto. Apoi apăsăm butonul și ne rotim în direcția aleasă. Camera asamblează fotografiile individuale într-o panoramă foarte bine făcută. Am rămas impresionat de precizia cu care e realizată panorama.

X-E1 oferă și posibilitatea de a face două expuneri pe același cadru, totul derulându-se foarte intuitiv. După ce facem prima declanșare, imaginea obținută este afișată pe display și e folosită ca fundal pentru următoarea fotografie. Practic, vedem în timp real, cum se vor combina cele două imagini, lucru de mare ajutor în compoziția fotografiei finale. Totul e să vă jucați.

Evident, am folosit Fuji X-E1 și la fotografiat stele. Am fotografiat celebra conjuncție între Saturn, Venus și Mercur, care pe mulți i-a făcut să se întrebe (degeaba) dacă egiptenii și-au aliniat piramidele după configurația asta. Aș folosi oricând camera asta la fotografierea conjuncțiilor. E ușoară, poate fi așezată pe un trepied de mici dimensiuni și oferă o imagine foarte frumoasă la ISO ridicat.

Deși n-am folosit-o la capacitate maximă, am rămas foarte plăcut impresionat de X-E1. De ce?

Pentru că obiectivul de kit e mai luminos și mai bine construit ca alte obiective din aceeași categorie.

Pentru că oferă imagini cu zgomot extrem de redus până la ISO 6400 (cred că e cel mai bun senzor APS-C văzut de mine până acum).

Pentru că are latitudine dinamică excelentă.

Pentru că are un vizor electronic excepțional.

Pentru că reproduce culorile cu o acuratețe foarte mare.

Pentru că e foarte solid și ergonomic construită.

Pentru felul în care asamblează panoramele.

Pentru că îmi aduce aminte de un rangefinder pe film.

Evident, Fujifilm X-E1 are și câteva puncte care ar putea fi îmbunătățite. Aș prefera un autofocus mai rapid, precum și o durată de viață mai mare a bateriei. Dar, nu pot să spun că sunt două neajunsuri majore. După ce utilizezi camera o vreme, înveți felul în care focalizează și îți dai seama cum o poți ajuta.

Concluzia e că Fujifilm X-E1 e camera pe care aș ține-o mereu în buzunar.

Un articol de Alex Conu

Echipament utilizat: