Henri Cartier-Bresson – Hyères 1932

Este fascinant sa vezi cum Henri Cartier-Bresson (1908-2004) a reușit sa surprindă in fiecare din imaginile lui ceea a denumit “Images à la sauvette”. Părinte al foto jurnalismului modern, HCB a spus că tot ce-ți trebuie în fotografie e sa ai răbdare, erudiție, umor, educație, dar mai ales răbdare, pentru ca într-un final universul se va alina pe axa optica a obiectivului tău și tot ce trebuie sa faci reprezinta o simpla formalitate: sa declanșezi. Si și-a dezvoltat atât de acut acest simt al momentului încât povestea adesea ca-l trăgea aparatul sa se întoarcă. Un geniu ca el reușea sa intuiască unde trebuie sa se uite și când sa o facă, pentru a demonstra fără echivoc, ca întodeauna fotografii talentați sunt si norocoși. Se întâmpla, în fiecare zi, lucruri fascinante pe lângă care trecem fără sa le acordam cea mai mica atenție și care merita înghețate într-un cadru memorabil ce ar putea deveni “Images à la sauvette”.

Fotografia noastră de azi a fost realizata in Hyères in anul 1932 si multi au considerat-o cea mai emblematica imagine semnata Henri Cartier-Bresson. E în definitv cea mai buna definiție a “Momentului Decisiv”. Adusă în atenția generației digitale și postată pe un grup de critica de pe Flickr de către cineva care nu a precizat autorul, imaginea a stârnit un val de critică, cu predilecție din partea celor care nu știau cine e fotograful și ce-a vrut el să spună în “propoziție”.

When everything is blurred you cannot convey the motion of the bicyclist. On the other hand, if the bicyclist is not the subject– what was?

so small, so blurry, to better show a sense of movement SOMETHING has to be in sharp focus

Fantastic composition, but the tones and the graininess keep the photo from being great.

This looks contrived, which is not a bad thing. If this is a planned shot, it just didn’t come out right. If you can round up Mario, I would do it again. This time put the camera on a tripod and use the smallest aperture possible to get the best DoF. What I would hope for is that the railings are sharp and that mario on the bike shows a blur. Must have the foreground sharp, though. Without that, the image will never fly.

Ulterior cel care a postat imaginea a adăugat și câteva cuvinte:

Note: This picture was submitted to the deleteme pool without any mention to the original author. After a dozen or so “great” comments its was revealed. This whole experience shows several things. You are welcome to take your own conclusions. After all, art is some kind of mirror.

Foarte putini au fost cei care au înțeles ca momentul decisiv e dat de biciclistului surprins în singurul loc în care nu s-ar fi suprapus cu balustrada și ca în definitiv mișcarea lui accentuează vortexul in care te arunca scările elicoidale.

Si datorita lipsei focusului, granulație în exces și a gravitației [the image will never fly] fotografia a fost vânduta la casa de licitații Christie’s pe 11 Aprilie 2008 cu modesta suma de 265.000$. 😉

“Pentru mine aparatul foto e ca un caiet de schițe, un instrument al intuiției și al spontaneității”

Henri Cartier-Bresson