Interviu cu Gabriel Botezatu, câştigător la Concursul de Idei Inspired

Gabriel Botezatu a spus povestea anilor de după Revoluţie într-un mod ingenios, aparent inofensiv, care i-a permis însă să articuleze nenumărate adevăruri: a fotografiat figurine în miniatură, în diferite ipostaze ale libertăţii noi găsite după decembrie 89. Cu proiectul său, a câştigat premiul  la Concursul de Idei Inspired 2014, la secţiunea de fotografie.
Aflaţi mai multe despre acest fotograf cu viziune, Gabriel Botezatu, într-un interviu pentru F64.
Cum de te-ai hotărât să te dedici total fotografiei şi te-ai mutat la Constanţa?
Timp de 10 ani am fost jurnalist în presa scrisă din Bucureşti, iar prin 2007 am scris o “reclamă ascunsă” despre un producător de spray-uri de ţânţari, companie care m-a “uns” cu un camera foto compactă Samsung. Fotografiam tot ce mi se părea interesant şi începusem să fiu mulţumit de rezultate. Într-un final am decis să investesc într-un DSLR, iar restul se poate ghici. Pasul următor a fost să-mi vând maşina să îmi fac upgrade la echipament. Am făcut presă şi fotografie în paralel până la finalul anului trecut, când am decis să părăsesc atât presa, cât şi Bucureştiul în favoarea fotografiei şi a Constanţei, unde m-am mutat din motive de amor:). Bine, încă văd Bucureştiul că pe “acasă”, mai ales că fac naveta foarte des pentru că am multe lucrări în Capitală
Care e locul tău favorit din Constanţa? Ai vreun loc unde evadezi?
Sunt multe locuri în Constanţa care îmi plac. Malul mării îţi oferă liniştea pe care nu poţi să o găseşti în oraşele ca Bucureşti. Locul în care mă retrag cel mai des, indiferent de perioada anului este Micul Golf din 2 Mai, care din păcate începe să se urbanizeze şi el.
De unde ideea asta de a spune povestea anilor post ’90 cu omuleţi?
Ideea mi-a venit după ce am văzut tema unui concurs care viza România anilor de după Revoluţie. Restul este destul de uşor dacă ai ceva imaginaţie şi amintiri.


Care sunt amintirile tale favorite din anii ’90? Descoperirile mişto pe care le-ai făcut atunci.
Îmi amintesc că eram dezinvolt, dar cam pămpălău. Făceam numai prostii demne de povestirile lui Creangă.
 
Cum percepea un puştan anii aia de după Revoluţie?
La vărsată aia toate schimbările ţi se par fireşti.



ŢI-e uşor să fii fotograf în 2014, să trăieşti din asta?
În 2014 sunt extrem de mulţi fotografi în România, iar mare parte dintre ei, talentaţi. Din păcate, mulţi se apucă de fotografie pentru că spun că se fac “easy money”. Abordarea este greşită din două motive – 1: nu se câştigă bani uşor din fotografie, şi 2: n-o să ajungi niciodată să faci fotografie dacă nu începi din pasiune.
Eu pun pasiune în egală măsură atât în proiectele personale, cât şi în fotografia de eveniment, precum nunţi, botezuri, conferinţe. Nu este o meserie bănoasă pentru că investiţiile pe care trebuie să le faci sunt permanente, iar timpul alocat post fotografiei este imens. De exemplu, în cazul meu, o nuntă presupune 3 săptămâni de muncă.

Ce îţi mai place în afară de fotografie? Ce îţi face inima să bată mai tare?
În afară de fotografie îmi place natură, iar pădurea este locul în care simt că nu totul se explică fizic şi chimic. Când văd cum dispare pădurea, cum sunt tăiaţi copacii, plâng de frustrare şi neputinţă.

Am citit că vrei să fotografiezi Dobrogea. Te-ai gândit cum vrei să spui povestea?
Dobrogea este cel mai puţin exploatat teritoriu din România, deşi are sute, mii de locuri şi obiective cu potenţial extraordinar. Am în plan un proiect de promovare a Dobrogei în imagini în extrasezon.

Te-ai plictisit vreodată de fotografie? Dacă se mai întâmplă, cum te resetezi?
Nu am simţit niciodată că mă plictisesc de fotografie. Şi sunt sigur că nu o să se întâmple asta. Când nu fotografiez sau prelucrez, mă gândesc cum să fotografiez şi să prelucrez. E un virus, ce vrei?!

 
Care e sensul vieţii? (Asta e glumă, dar dacă vrei, poţi să răspunzi.) 🙂
Pot să-ţi spun care nu este sensul vieţii. Acesta în care mergem acum, spre distrugerea naturii şi tradiţiilor.