Panasonic G5 – vacanta perfecta

Vi s-a intamplat sa mergeti in vacanta super incarcati cu aparatura foto, cu rucsacurile pline de obiective si filtre si accesorii, ca nu cumva acele locuri minunate pe care ati planuit sa le vedeti sa scape ne-imortalizate in fotografia perfecta?
Eu am patit asta de multe ori si de fiecare data la intoarcere ma juram ca nu mai plec atat de incarcat, pentru ca practic nu mai ai timp sa te bucuri de ceea ce vezi, fiind mereu preocupat de obtinerea acelei fotografii perfecte. Sa nu mai spun de oboseala acumulata carand in spate atatea ore rucsacul plin.
Mereu mi-am dorit sa pot pleca mult mai lejer echipat, dar cu un aparat care “sa poata” sa imi ofere toate mijloacele de care am nevoie pentru obtinerea fotografiilor dorite, si in acelasi timp sa fie mic si lejer de plimbat ore intregi in geanta sau de gat. Am reusit de doua ori aceasta performanta, de fiecare data cu un Panasonic. Odata in 2009 cand am fost in Sicilia cu micutul aparat compact Panasonic Lumix FX150 si a doua oara acum, in mini-vacanta de Rusalii, insotit de aparatul Panasonic G5.
Despre el voi vorbi in cele ce urmeaza, dar nu asa cum v-ati astepta, adica un review clasic, cu discutii despre dotari, specificatii si teste comparative.
Vom vorbi altfel. O poveste de calatorie in imagini, presarata ici-colo cu detalii tehnice. S-au scris multe review-uri despre acest aparat pana acum, asa ca inca unul in plus nu ar mai ajuta prea mult. Insa experienta utilizarii in viata de zi cu zi este unica pentru fiecare, asa ca eu v-o prezint pe a mea.
Un mirrorless la Balcic
Mini-vacanta de Rusalii a fost un prilej perfect pentru toata lumea sa se rupa de cotidian, sa uite de aglomeratia oraselor si sa fuga care-ncotro. Eu cu sotia am decis sa prelungim si mai mult mini-vacanta si am mai luat inca doua zile libere. Am inceput-o fiind invitati (fiecare in alta parte) la o petrecere a burlacilor si a burlacitelor pe malul marii. Fetele in Mamaia, baietii in Vama Veche.
Daca va asteptati ca povestea sa inceapa de aici, va spun de la inceput ca “… what happens in Vama, stays in Vama” (citat din unul dintre participantii la petrecere) asa ca nu am imagini sa va arat. Insa dupa 3 zile nebunesti de petrecere cu foarte putine ore dormite, am refacut echipa cu sotia si am plecat amandoi sa ne relaxam si sa ne odihnim la Balcic, in Bulgaria, la numai 60 de km de Vama.
Si de aici incepe povestea
Pentru cei care nu stiu, Balcic este un loc minunat, un loc excelent pentru odihna si mai presus de orice, un loc perfect pentru cei su suflet de artist, o sursa infinita de inspiratie. De aceea, regina Maria a ales acest loc sa-si construiasca o casa de vis, care sa ii reaminteasca de copilarie. Impreuna cu arhitecti renumiti la acea vreme si cu cei mai ravniti “gradinari” de la curtile regilor, au pus bazele uneia dintre cele mai frumoase gradini botanice ce mi-a fost dat sa vad pana acum. Si tot de aceea in perioada cat Cadrilaterul ne-a apartinut, nenumarati artisti romani s-au perindat in aceasta zona, precum si “highlife”-ul din Bucuresti-ul acelor vremuri.
Si pentru ca Bulgaria este renumita pentru fermele de scoici, in drum spre destinatia noastra am facut o oprire in Kavarna stiind un loc unde de fiecare data oprim sa mancam scoici proaspete. Cat am asteptat masa, a fost un prilej foarte bun sa ma reobisnuiesc putin cu setarile si controlul aparatului.

Panasonic G5 este un aparat foarte reusit din multe puncte de vedere. Unul dintre aceste puncte, si unul destul de important, este ergonomia utilizarii si usurinta cu care poti schimba nenumarate setari si functii ale acestuia, datorita butoanelor prezente pe corpul aparatului, aproape toate configurabile, precum si datorita ecranului articulat tactil (3 inci si 920k puncte) care ofera acces si mai rapid la setari.
Ca si la Panasonic GX1 (un aparat pe care l-am testat cu ceva timp in urma si care mi-a placut extrem de mult, citeste review), in partea de sus gasim selectorul de moduri care ofera acces rapid la cele mai utilizate moduri de fotografiere, atat de profesionisti P, A, S, M, cat si de catre entuziasti si amatori – modurile SCENA (23 la numar frumos prezentate si descrise pe ecranul LCD) si Creative (14 filtre ajustabile individual).
Fara sa mai stau pe ganduri, am rotit selectorul de moduri pe scena si am ales “Appetizing Food” in momentul in care in fata mea, au aparut niste scoici mari, aburinde si apetisante.

Scena Appetizing Food | 14 mm | f/3.5 | 1/125s | ISO 160

Detaliile obtinute cu obiectivul de kit 14-42 mm f3.5-5.6 sunt mult peste asteptarile avute la un obiectiv standard inclus in cutie la vanzarea aparatului. Desi am mai avut cu mine doua obiective foarte interesante Sigma 19mm f/2.8 Art si Panasonic Lumix G Fisheye 8 mm f/3.5, utilizarea preponderenta a aparatului a fost cu obiectivul de kit, deoarece am vrut sa vad daca m-as putea baza sa plec in vacanta numai cu aceasta combinatie.
O sa trag de la inceput o concluzie legata de obiectivul de kit: da, poti pleca numai cu acesta, desi daca doriti o si mai buna portabilitate, Panasonic mai ofera un obiectiv 14-42 si mai interesant, si anume cel cu Power Zoom (vezi aici). Ambele sunt aproape la fel de sharp, cel de-al doilea oferind insa avantajul zoom-ului motorizat, perfect pentru filmare. Trebuie mentionat faptul ca pe corpul lui Panasonic G5 intalnim un mic buton, excelent pozitionat langa butonul declansator cu care ai putea realiza zoom-ul cu obiectivele motorizate (PZ) daca acestea sunt montate pe corpul aparatului. Cum eu nu am avut un power-zoom la mine, am modificat functia acestui mic buton pentru compensarea rapida a expunerii (± EV) si asa a ramas pe toata perioada petrecuta impreuna cu acest aparat.
Cu stomacul plin si cu aromele imbietoare de patrunjel, usturoi si ulei de masline inca in nas, nu puteam pleca la drum fara cei 100 de pasi obligatorii dupa masa, asa ca ne-am plimbat putin pe faleza pustie din Kavarna. Vremea nu se anunta tocmai buna dupa cum arata cerul, asa ca primii stropi de ploaie ne-au gonit catre parcarea in care lasasem masina.

Marea de nisip – Scena Monochrome | 25 mm | f/10 | 1/500s | ISO 160

Scena Distinct Scenery | 15 mm | f/9 | 1/500s | ISO 160

Creative mode Dynamic Monochrome | 20 mm | f/8 | 1/320s | ISO 160

Creative mode Dynamic Monochrome | 22 mm | f/8 | 1/320s | ISO 160

In Balcic am ajuns undeva dupa ora 15, asa ca patul imbietor al hotelului aflat chiar pe faleza (Mistral) a tentat-o mai mult pe Oana (sotia mea) decat o plimbare cu mine prin Marina (port mic destinat barcilor si yacht-urilor de agrement). Asa ca mi-am luat mini-trusa foto formata din

• Panasonic G5 kit cu 14-42 mm
• Panasonic Lumix G Fisheye 8 mm
• Sigma 19 mm f/2.8 Art
• Filtru polarizare circulara Hoya Pro1 Digital pe 52 mm
• Trepied Slik Sprint Pro II
• Geanta Matin M 9848 (o geanta superba, vintage, din piele)
• plus inca un acumulator original

Toate, mai putin trepiedul care avea husa lui cu suport de umar, au incaput fara probleme in gentuta avuta la dispozitie si nu cantareau mai mult de 1,2 kg impreuna (aproximare proprie, nu am cantarit).
Iata ca imi gasisem trusa ideala si parca imi venea sa topai si sa zburd de colo-colo cat de usor ma miscam. Astfel echipat am iesit din hotel si cat ai zice peste (sau mai bine scoica) deja aveam suficient material video cat sa realizez clipul de mai jos. Am folosit tot “arsenalul” de obiective si am tras atat de pe trepied cat si din mana, stabilizarea in-body a aparatului facandu-si foarte bine treaba.

Lumina nu foarte puternica a amiezii, combinata cu efectele filtrului de polarizare si cu varietatea culorilor din port, au scos ce e mai bun din aparat, imaginile obtinute fiind din punctul meu de vedere vesele si placute privirii, amintiri perfecte de vacanta.

Aperture Priority | 34 mm | f/6.3 | 1/500s | ISO 160 | Profil de culoare Scenery modificat la +1 Contrast si +1 Sharpness

Pe parcurs m-a lovit inspiratia si am inceput sa caut tot felul de detalii in te miri ce lucruri. Ca sa mearga cu starea mea de exprimare artistica, am montat pe aparat obiectivul Sigma de 19mm f/2.8 Art. Si asta am facut:

Aperture Priority | Sigma 19 mm | f/2.8 | 1/800s | ISO 160 | Profil de culoare Scenery modificat la +1 Contrast si +1 Sharpness

Mai in gluma, mai in serios, obiectivul chiar zici ca este o piesa de arta, avand un design superb si o finisare de senzatie. Dar nu numai de aici ii vine numele, ci este clasa de la Sigma (dupa noua clasificare a obiectivelor) de obiective dezvoltate pentru o exprimare artistica cat mai pronuntata.

Noua clasa Art de la Sigma (mai multe detalii aici) – 60 mm f/2.8 | 30 mm f/2.8 | 19 mm f/2.8
Pentru ca tot “am umblat” la obiective, am scos si fisheye-ul din geanta si am facut acelasi cadru folosind mai multe filtre din pozitia Creative Mode a selectorului de pe aparat. Ce mi-a placut e ca ai la indemana nu numai setarea standard aleasa de aparat ci poti interveni si tu in 3 feluri: expunere, profunzime de camp si saturatie. Astfel, posibilitatile creative sunt nenumarate.

Obiectiv Panasomic Lumix Fisheye 8mm | ISO 160 | expunere automata

Am facut ce am facut si timpul a trecut, soarele deja coborase mult pe cer si culorile deveneau din ce in ce mai calde si mai interesante. M-am asezat la o terasa sa ma racoresc putin, si in timpul asta am mai “butonat” putin aparatul. Mi-a atras atentia in meniu cuvantul Electronic Shutter si l-am trecut de pe OFF pe ON. Ei bine dragilor, din acest moment aparatul a devenit o alta “bestie”, o unealta buna si pentru un Ninja, pentru ca, oprind si sunetul de confirmare a focusului, a devenit complet silentioasa.
Cand spun silentioasa nu inseamna ca se aude ceva foarte incet. Inseamna ca nu se mai aude absolut nimic cand declansezi, totul se face prin alimentarea si oprirea alimenterii cu curent a senzorului, pe durata expunerii.
Cu ecranul rabatat spre sus, cu aparatul de gat si focalizarea setata pe AFF (Autofocus Flexible) si Face Detection pe ON m-am apucat sa periez stradutele din Balcic. Mergeam si nimeni nu stia ca fac poze, nici macar daca declansam de la 1 metru de ei. Pana acum, mi se pare cel mai “stealth” aparat pe care l-am folosit vreodata. Ideal pentru fotografia de strada.

Aperture Priority | Sigma19 mm | f/2.8 | 1/3200s | ISO 160

Aperture Priority | Sigma19 mm | f/3.2 | 1/2000s | ISO 160

Pentru ca apusul se apropia cu pasi repezi, am trecut aparatul pe scena Vivid Sunset Glow pentru a accentua si mai mult culoarea rosie si aurie si am mai declansat de cateva ori.

Scena Vivid Sunset Glow | Sigma19 mm | f/5.6 | 1/640s | ISO 160

Scena Vivid Sunset Glow | Sigma19 mm | f/5.6 | 1/500s | ISO 160

Scena Vivid Sunset Glow | 14 mm | f/5.6 | 1/160s | ISO 160

Avand filtru de polarizare inca montat pe obiectivul de kit (singurul pentru care aveam polarizator) am zis sa realizez o mica demonstratie a cat de important este un asemenea filtru in anumite situatii. Pe langa contrastul excelent obtinut pe cer la un unghi de 90 de grade fata de soare, o alta situatie in care filtrul de polarizare este util este atunci cand dorim sa reducem anumite reflexii, sau din contra, sa le accentuam.
Iata mai jos aceeasi fotografie realizata cu filtrul de polarizare in diferite unghiuri

Aperture Priority | 14 mm | f/3.5 | 1/100s – 1/125s | ISO 160

Ca tot am vorbit de scena de apus, pe langa Vivid Sunset Glow se regaseste inca o scena dedicata apusului si anume Romantic Sunset Glow. Dupa gustul meu, e prea exagerata, imaginea devenind mov de-a dreptul. Iata mai jos aceeasi imagine fotografiata cu ambele scene.

Scena Vivid Sunset Glow | 14 mm | f/4.5 | 1/200s | ISO 160

Scena Romantic Sunset Glow | 14 mm | f/5.0 | 1/200s | ISO 160

Din frumusetea peisajului m-a trezit doar sunetul telefonului. Oana se trezise dupa cateva ore bune de somn si vroia sa o iau de la hotel. Normal ca am profitat de putina lumina care mai era si i-am facut cateva poze cu scenele dedicate pentru portret, nu mai putin de 6 la numar: Clear Portrait, Silky Skin, Backlit Softness, Clear in Backlight, Relaxing Tone si Sweet Child’s Face. Nu mai stiu care a fost care, mai ales ca in EXIF-ul fisierelor nu pot citi exact ce scena am folosit.

Poate ca deja va intrebati, bine-bine, dar tu tragi numai pe Scene si moduri automate? Ei bine, nu, insa de cate ori am ocazia, si un aparat ma imbie si tenteaza cu acestea, le folosesc. Si o fac mai ales pentru a incuraja pe cei care sunt aflati la inceput sa le foloseasca, mai presus de modul complet AUTO. Spunadu-i aparatului situatia in care te afli, ii indici mai mult directia in care sa duca o imagine si astfel rezultatele sunt pe masura asteptarilor.
Fac o scurta paranteza pentru a mentiona un lucru extrem de interesant, pe care nu l-am vazut la alti producatori. Practic, aparatul nu are un mod Auto pe selectorul de moduri. Ci, oriunde te afli, fie si pe modul complet manual, ai un mic buton iA la dispozitie care se aprinde frumos in albastru si te scoate din incurcatura ori de cate ori il apesi. Practic, in orice setare esti cu aparatul, trece direct pe auto la o simpla apasare, si revine acolo unde erai la inca un click pe buton. Smart!
Revenind la scene, mai aveam de testat si cum se comporta in lumina de dupa apus, cand luminitele orasului se aprinsesera si cerul era inca albastru. Si aici, ai la dispozitie mai multe scene: Clear Nightscape, Cool Night Sky, Warm Glowing Nightscape, Artistic Nightscape (dare de lumina), Glittering Illuminations si Clear Night Portrait.

Scena Clear Nightscape | 22 mm | f/4.4 | 1/3 s | ISO 1600

Desi la 1/3s inca mai poti trage din mana daca obiectivul este suficient de wide si daca iti tii un pic respiratia, am decis totusi ca e momentul sa folosesc trepiedul din dotare. Micutul SLIK Sprin Pro II nu este nici un trepied scump si nici foarte greu, dar acompaniaza perfect un sistem mirrorless de calibrul lui Panasonic G5 si ofera functii demne de cele mai scumpe trepiede.
Se ridica pana la 1,65m insa nu recomand extinderea completa, deoarece stabilitatea acestuia are putin de suferit. Regula mea de baza este sa nu extind ultimul segment al picioarelor, cel mai subtire, decat daca este imperios necesar, si niciodata la maxim. Astfel, rezultatele obtinute la timpi lungi de expunere nu vor avea de suferit de la o briza mai puternica.
Ce este insa si mai interesant la acest trepied (lucru descoperit de mine abia acasa, de, nu mi-am facut temele complet inainte sa plec) este ca inaltimea minima de lucru este de numai 17 cm. Cand l-am folosit am observat ca picioarele se pot deschide la un unghi impresionant, apropiind foarte mult capul trepiedului de sol. Problema a fost coloana centrala care trebuia ridicata, deci practic nu castigam nimic. Mi-am zis atunci ca probabil se vinde separat o coloana scurta, care sa nu atinga solul in acea pozitie, fara sa vad sistemul ingenios incorporat la acest trepied, si anume faptul ca o bucata mare din coloana centrala se poate desuruba si astfel ramai cu o coloana minuscula, ce nu atinge solul. SLIK – fotograf 1:0
Dupa o zi plina, o masa bine-meritata pe terasa hotelului ne-a umplut stomacele iar si somnul a venit ca prin minune, suficient cat sa ma trezesc …
A doua zi
Rasaritul de a doua zi nu a fost nici pe departe ce am prins in Vama Veche (dar cum spuneam, nu am imagini pentru ca “What happens in Vama …”), insa asta nu m-a descurajat sa ma trezesc si sa imi incerc norocul. Am facut o singura imagine de pe balconul hotelului pentru ca cerusem expres la rezervare camera cu vedere la mare. Ma stiu puturos si desi ma trezesc sa vad rasaritul, prefer sa fotografiez comod de la balcon, mai ales ca aveam si micul port in prim plan.

Scena Romantic Sunset Glow | 42 mm | f/5.6 | 1/80 s | ISO 500

Ca tot am vorbit la inceput de Castelul din Balcic al reginei Maria si de ale sale gradini, si pentru ca ultima oara cand am ajuns in Balcic nu apucasem sa le vizitam si tot pentru ca o zi intreaga aproape nu iti este de ajuns sa vizitezi fiecare ungher si sa admiri toate frumusetile de acolo, ziua a doua am dedicat-o in intregime acestei vizite.
Este greu de povestit in cuvinte frumusetea acestui loc si nu pot decat sa va invit sa vizitati personal acest loc, sperand ca imaginile realizate in acea zi sa va dea un imbold in plus.

Am folosit atat setari manuale cat si efectele creative, SCENE precum si modul “Stealth” de care va povesteam mai devreme, in locuri unde fotografiatul nu era permis. Doar 2 locatii au necesitat acest mod, probabil din cauza ca lumina blitului ce sare automat multor persoane ar fi afectat pictura din micuta capela in care Regina Maria si-a dorit depozitata inima dupa moartea sa, iar in cea de-a doua situatie, tot lumina blitului ar fi afectat calitatile vinului vechi din 1902 si care costa numai 12k de euro.
Nu va spun cat de obositi am fost dupa plimbarea de peste 6 ore, asa ca de aceasta data nu am mai rezistat nici eu tentatiei patului de la hotel si am tras pe dreapta pana aproape de ora apusului. Balconul camerei a fost iar rampa de lansare in aventura fotografica a serii.

Scena Vivid Sunset Glow | 42 mm | f/5.6 | 1/80 s | ISO 500

Am pornit din nou pe faleza cu un singur gand, sa realizez si cateva cadre cu valori diferite de ISO la amurg. Eram si eu curios si probabil si voi sunteti cum se descurca aparatul la valori ISO mai mari. Iata mai jos o galerie cu acelasi cadru (tras de pe trepied datorita timpilor de expunere si pentru consistenta). Fotografiile sunt JPEG direct din aparat

Un lucru de mentionat: cand functia Electronic Shutter este pornita, exista anumite limitari in ceea ce priveste ISO: se poate trage doar pana la ISO 1600 ceea ce ma duce cu gandul ca restul valorilor nu sunt native senzorului, ci un fel de valori HI, amplificate din softul aparatului. Acest lucru nu este mentionat nicaieri, sau cel putin eu nu l-am gasit, ci doar dedus. Alte limitari cu shutteul electronic sunt: imposibilitatea folosirii flash-ului (oarecum logic) precum si modul super high pe burst mode, declansari ultrarapide (dar despre asta mai tarziu).

14 mm | f/5 | 1/200 s | ISO 160

16 mm | f/8 | 1/400 s | ISO 160

14 mm | f/3.5 | 1/80 s | ISO 160

Cu forte proaspete am pornit inca o data spre Castelul Reginei Maria deoarece se vedea de departe foarte frumos iluminat si am zis sa merg sa fac cateva cadre si pe seara.

Aperture Priority | 16 mm | f/20 | 30 s | ISO 160

Drumul de aproximativ 10 minute pe faleza a fost suficient de lung cat sa ajung prea tarziu, cand albastrul cerului aproape disparuse complet, lasand locul noptii. Dar din cauza ca am tras si RAW, am putut sa recuperez mai mult din imaginea care altfel nu ar mai fi spus nimic. Insa, acest proces amplifica si mai mult zgomotul in imagine.  As fi putut sa trec fotografia printr-un filtru de noise-reduction, insa pentru acest test am lasat-o asa.

Scena Clear Nightscape | 28 mm | f/4.8 | 1,3 s | ISO 640

Am realizat si cateva expuneri cu maximul timp permis de aparat si anume 60 de secunde. Am lasat activata si functia long exposure noise reduction care mai realizeaza astfel inca o expunere de aceeasi durata, cu shutterul inchis, pentru a putea extrage zgomotul. Astfel ca ajungi sa realizezi o imaginea in 2 minute, timp suficient cat sa prapadesti bateria din cateva cadre si sa iti pui la incercare rabdarea (dar mai ales a sotiei )

Manual Exposure | 14 mm | f/8 | 60 s | ISO 160

Am ajuns in cateva minute la o bezna totala pe cer, zonele ne-iluminate ale falezei fiind destul de intunecate asa ca ne-am propus sa ne intoarcem spre hotel. Bezna totala este inamicul numarul unu al aparatelor mirrorless. De fapt, al viewfinder-elor electronice, pentru ca iti este imposibil sa mai vezi ceva pe ele. Ochiul uman se adapteaza pana si la cea mai slaba lumina, si tot mai vezi cate ceva. EVF-ul nu mai vede nimic. La fel si sistemul de focalizare, asa ca daca vrei sa treci pe manual focus, sa faci o incadrare cat de cat si sa declansezi cu timpi lungi de expunere, mult succes!
Mie mi-a fost imposibil, de fiecare data cand m-am aflat in astfel de situatii cu un aparat mirrorless. Insa pana acum, acesta a fost singurul dezavantaj al trusei avute cu mine, fata de un rucsac plin de echipament DSLR.
Ziua a treia
Daca cineva a ajuns pana aici, probabil in acest moment isi spune: “bai, da asta nu mai termina?”. Voi incerca sa fiu scurt, pentru ca si aceasta zi a fost scurta. Practic ne-am trezit, am luat micul dejun si ne-am suit in masina, directia ‘napoi acasa. Insa nu puteam sa vin asa glont din vacanta, asa ca am lalait-o pe ici pe colo, parasind drumul principal de numai 60 km in diverse locuri si luand directia spre mare. Asta e o metoda ideala sa descoperi locatii noi, abandonate sau chiar si atractii turistice de care nu stiai sau pe care vroiai sa le revezi.
Asa ca asa am facut. Am ajuns iar la Cap Kaliakra, locatie pe care cred ca o stiu pe de rost, insa de fiecare data gasesc chestii noi de facut. De aceasta data spre exemplu m-am aventurat pe o stanca de i-am dat palpitatii Oanei, dar de! “arta cere sacrificii”. Nu ca ar fi cine stie ce arta poza de mai jos, dar e o alta perspectiva asupra unui subiect stiut.

Scena Distinct Scenery | Fisheye 8 mm | f/8 | 1/500 s | ISO 160

Desi nu consideram ca mai am functii ne-acoperite cu aparatul, acesta nu contenea sa ma surprinda. O algomeratie de oameni care aratau de sus spre mare m-a facut curios si m-am apropiat. Jos de tot, la baza stancilor, o gasca vesela de delfini amageau niste pesti. Instant m-am gandit ca singura sansa sa ii surprind atunci cand ies pentru putin la suprafata, este sa trag in rafala, asa ca am trecut aparatul in acest mod (asa am descoperit ca shutterul electronic nu merge la rafala maxima). E uimitor sa poti trage cu 20 de cadre pe secunda, chiar daca imaginile inregistrate nu mai sunt la rezolutia maxima de 16 Mpx, ci doar la 4. Suficient insa pentru a obtine imaginea dorita.
Ce mi-a lipsit insa a fost un obiectiv mai tele, asa ca, desi urasc zoom-ul digital, m-am vazut nevoit sa il activez, doar pentru a prinde putin mai de aproape un delfin.

Aperture Priority | 42 mm + 4x zoom optic | f/9 | 1/50s | ISO 160

Din pacate, asa cum ma asteptam, imaginile astfel obtinute sufera foarte mult la calitate, fiind aproape imposibil de folosit.
Daca as fi fost mai aproape de actiune, as fi obtinut ceva mult mai interesant decat atat, pentru ca din rafala de 20 cps poti obtine foarte usor un film. De ce nu am filma direct? Pentru ca avem rezolutie mai buna asa: 4K. Iata mai jos un clip realizat din rafala la 20 cps.

Am lasat delfinii si Kaliakra in urma.

Aperture Priority | 42 mm | f/11 | 1/125s | ISO 160

Am mers de la Kaliakra la stancile de la Tyulenovo si apoi am descoperit un buncar si un far pe o plaja aproape de Romania. Am gasit chiar urme de pete de petrol, probabil ramase de la poluarea din 2010.

Aperture Priority | 14 mm | f/8 | 1/200s | ISO 160

Am privit un ultim val cum se sparge furios de stanci si apoi am pus punct micii noastre vacante.

Aperture Priority | 23 mm | f/8 | 1/200 s | ISO 160

La final
De obicei la finalul review-urilor de aparatura apar concluziile cu parti bune si parti rele ale experientei utilizarii. Eu le-am acoperit pe toate de-a lungul “povestii” de mai sus, insa tot voi trage o concluzie: Panasonic G5 mi-a depasit cu mult asteptarile, din toate punctele de vedere.
Si mai presus de toate, oferta de nerefuzat ce se desfasoara acum in campania F64: reducere 46% la acest aparat, facandu-l din punctul meu de vedere un must-have  (atat cat mai este disponibil si in stoc) daca va tenteaza sa faceti pasul spre Mirrorless.
 
Si daca vreti o oferta si mai buna, cel putin din punctul meu de vedere, este acelasi aparat dar in kit cu obiectivul Power Zoom de care v-am povestit mai sus. Practic, daca tinem cont de pretul de lista al obiectivului (1.799 lei) aparatul ramane la numai 200 ron. Asta da afacere!

Pret promotional:

Bonus
Stiu ca printre voi sunt si persoane interesate de “ce se afla in cutie?” asa ca, nu puteam lasa aceasta intrebare fara raspuns. Va prezint un mic un-boxing Panasonic G5.

Pentru realizarea acestui unboxing am folosit 2 surse de lumina continua, bazate pe LED. A fost prima experienta cu acest tip de lumina si desi lumina este un pic prea albastra pentru gustul meu, o masurare si corectie a white ballance-ului inainte de a incepe filmarea rezolva problema.
Luminile au fost 2 KAST KLSL-197R, adica acestea.
 

Sunt bazate pe 197 de leduri puternice si puterea poate fi reglata cu ajutorul potentiometrului inclus, sau directionata cu ajutorul voletilor, de asemenea inclusi. Constructia este foarte solida, desi greutatea acestora este foarte mica. Mi-au placut si mi-ar placea sa mai ma joc cu ele si cu alta ocazie. Voi reveni cu detaliile experientelor viitoare.
Pana atunci, va doresc …
Vacanta placuta!
Echipament utilizat:

Un articol de Alin Popescu