Prezentarea proiectului "OINA", cu Sorin Vidis si Bogdan Boghitoi, pe 13 ianuarie!
Avem bucuria de a va invita la o noua prezentare de proiect inedita, de aceasta data in compania lui Sorin Vidis si Bogdan Boghitoi. Probabil ati mai auzit de ei, vizionand diverse expozitii de fotografie sau citind anumite articole si publicatii in care au aparut. La F64, ne vor povesti despre OINA, un proiect care a luat nastere cu ceva timp in urma si care urmeaza sa se concretizeze intr-o carte tiparita.
Te asteptam asadar pe 13 ianuarie, la sala expozitionala F64, incepand cu ora 19:00, pentru a afla cum s-a nascut aceasta idee, ce povesti despre oina si despre practicantii acestui sport au sa ne spuna Sorin si Bogdan, si, ce inseamna sa finalizezi un proiect fotografic printr-un album.
Pentru inscrieri, te rugam sa completezi formularul de AICI.
Inainte de a-i intalni insa in carne si oase, haide totusi sa aflam cateva lucruri din interviul de mai jos, acordat pentru blogul F64:
De ce OINA? Cum s-a nascut ideea acestui proiect?
SV: Pai am pus pe masa mai multe subiecte initial si Oina despre care nu stiam mai nimic ne-a starnit amandurora interesul, tocmai pentru ca se intrevedea o perioada lunga de explorare. A fost un act de credinta bine tintit pana la urma. Pe de alta parte, oina are valente profund identitare romanesti si, ne mai gandeam si ca asa cum noi aveam o sumedenie de intrebari despre oina, era foarte posibil ca multi sa le aiba, iar noi puteam astfel sa le raspundem la final de proiect.
Cat a durat documentarea? V-ati facut un plan inainte sau lucrurile s-au desfasurat in mod intuitiv?
BB: Nu am facut planuri detaliate. Desigur, am cautat unde sunt echipele de oina, sa stim unde ne indreptam, am intrebat cand exista meciuri ori antrenamente, si ne-am interesat de anumite lucruri, cum ar fi modul de fabricare a materialului sportiv.. Dar sincer, cam aici s-au limitat planurile. Ne-am lasat in cea mai mare parte la voia intamplarii, ca sa fim surprinsi.
SV: Documentarea fotografica a durat aproape doi ani, iar partea de informare se petrece si acum, caci ma intereseaza ce se mai intampla cu oina de cand n-am mai fost la pozat. Singurul plan initial a fost sa mergem in cat mai multe locuri unde se joaca oina si sa cunoastem cat mai multi oameni din povestile carora plus propria documentare sa construim radiografia oinei in prezent. Nici nu cred ca e util si nici corect sa pleci la drum cu planuri preconcepute. Tocmai asta e scopul si frumusetea unui proiect, ca descoperi pe parcurs detalii care iti dau directii noi, iar in timp informatiile incep sa cristalizeze.
Ce ati invatat din acest proiect si din aceasta colaborare a voastra?
BB: Ca atunci cand pui la cale un proiect fotojurnalistic e esential sa ai un plan de actiune bine definit, nu neaparat in ce cauti sa documentezi, ci in materie de sustinere, din partea unor sponsori si parteneri, ca si in materie de popularizare. Important sa stii pe ce sprijin poti conta, pentru ca atunci cand simti ca ai nevoie de o anumita resursa s-ar putea sa fie prea tarziu ca sa faci rost de ea, ori sa o folosesti eficient. De asemenea, am invatat cam care e receptivitatea pentru arta fotografica in diferite medii, ca si disponibilitatea fiecaruia dintre acestea de a se implica in proiecte fotografice.
SV: Pai daca e sa o luam asa, corporate style, cu “lessons learnt” la final de ciclu de proiect, ar fi o lista lunga. Nu sunt neaparat lucruri pe care nu le-am avut in vedere sau nu stiam de ele, dar cu siguranta sunt unele pe care le puteam face mai bine. Si aici ma refer la cautarea mai asidua a unor surse alternative de finantare, la promovarea proiectului si chiar si la campania de prefinantare a cartii foto. Pe de alta parte nu e o noutate ca fotografia nu e rentabila si, in special fotojurnalismul.
Avand in vedere ca este un proiect in doi, cui ce parte i-a placut mai mult? De la modul de documentare la imaginile rezultate, ne puteti detalia putin?
BB: Cred ca amandurora ne-a placut cel mai mult partea in care eram pe teren si apasam pe declansator. Restul sunt corvezi, poate mai putin editarea, care prinde si ea ceva din partea estetica a fotografiei. Mie mi-a mai placut pana la un punct sa scot in camera obscura printuri, din aceleasi motive estetice. Un print bun, mai ales cand are look-ul unic obtinut prin procedee exclusiv analogice, e o satisfactie. Dar nimic nu se compara cu momentul acela mirabil, momentul decisiv, cand lucrurile realmente se aduna in fata obiectivului si iti ofera sansa unei fotografii.
SV: Cred ca e evident ca atunci cand eram printre oinisti si fotografiam, si aflam lucruri noi si interesante, si urmaream meciuri spectaculoase, a fost partea frumoasa a proiectului. In special tura de doua saptamani prin tara, in care am dat un ocol prin toate fostele principate si am punctat centrele importante de oina. In timpul asta am schimbat decorul destul de des, am traversat Somesul cu un bac pe scripete manevrat de oameni care pareau mai batrani chiar decat el, am petrecut cu oameni dintr-o bucata, am cunoscut cei mai onesti si mai pasionati oameni care au pastrat oina vie in ultimii ani, am asistat la o predica baptista, am vazut antrenamente si meciuri de oina in cele mai neasteptate locuri si ne-am imbogatit documentarea atat vizual, cat si mental. Partea de editare, adica de stabilire a fluxului vizual si narativ al cartii, a fost momentul in care m-am re-entuziasmat cu privire la proiect caci pana la urma e partea in care prind forma solida ideile si toata munca din perioada de documentare.
Rezultatul final va fi o carte. Povestiti-ne cate ceva despre ea. Cand va aparea? Cum poate fi achizitionata? Ce format va avea? Ce alte detalii ar trebui sa stie cei interesati de proiect?
BB: Cartea va aparea in luna martie. In acest moment avem o campanie de crowdfunding pe Indiegogo :„Oina: a photobook”. Puteti sa ne sustineti precomandand de aici cartea la un pret special. De asemenea, avem acolo si pachete care contin printuri analogice, realizate clasic, de pe film, pe hartie argentica, in camera obscura. Mai mult, printurile sunt realizate si semnate de noi. Ulterior veti putea procura cartea numai de pe site-ul proiectului ori din librării, insa pachetele cu print analogic sunt disponibile doar pe perioada campaniei de crowdfunding.
Volumul va contine o selectie de 80 de imagini alb-negru, toate realizate pe film. Noi credem in fotografia alb-negru, mai ales cea pe film. Pana la urma in genul asta de imagini s-au spus majoritatea povestilor fotojurnalistice memorabile de pana acum, iar mediul e viu si e utilizat in continuare in varii explorari vizuale de avangarda. De asemenea, albumul in sine ne asteptam sa fie un obiect frumos. Am beneficiat aici de talentul lui Radu Manelici, unul din cei mai buni designeri de la noi, caruia i-au placut fotografiile noastre si a decis sa ne ajute.
SV: Credem ca fizicalitatea unui obiect frumos in forma si fond, care ordoneaza si fluidizeaza imagini si povesti, este finalitatea cea mai dezirabila pentru un proiect fotografic de durata. Am facut o selectie destul de dura, din dorinta de a pastra imaginile cele mai puternice, mai echilibrate estetic si mai sugestive. Formatul este unul mare, din zona albumelor, similar cu un format A4. As adauga doar ca desi albumul se va tipari oricare ar fi suma rezultata din campania de prefinantare, implicarea doritorilor acum, in timpul campaniei, este cruciala pentru ca va stabili tirajul si optiunea de tipar la care ne putem incadra in functie de cotatiile obtinute anterior. Exista doua variante de achizitionare in avans, prin campania de crowdfunding de pe Indiegogo sau cea in mod direct descrisa pe web-siteul proiectului.
Ce asteptari aveti de la publicul din Romania? Dar din afara? Sunt si sustinatori straini ai acestui proiect?
BB: Da, am primit si sustinere si contributii la campania de crowdfunding din afara tarii, insa preponderent publicul e unul romanesc.
SV: Daca publicul din Romania si chiar si din afara este interesat de fotografie documentara in general, sau de fotografie analogica in special, sau vor sa afle cam care e treaba cu oina asta, sau sunt amatori de sporturi traditionale obscure, sau vor sa descopere un filon identitar romanesc, sau macar ca o alternativa la suvoiul de imagini consumate zilnic pe oricare outlet de social media, credem ca i-ar putea interesa cartea noastra.
Ce parere aveti, la modul general, despre piata de carte foto din Romania? In ce stadiu este si incotro considerati ca se indreapta?
BB: In ultiima perioada am avut senzatia unei densitati deosebite de aparitii extrem de valoroase. Desigur, o sa nedreptatesc pe mai multi, dar as vrea sa mentionez, doar pentru 2016 cartea lui Oliver Merce ”The Anatomy of decay” ori ”Post-Industrial Stories” a lui Ioana Carlig si Marin Raica.
SV: In general piata de carte foto este una de nisa, in special pentru aparitiile independente, si asta la scara globala. La noi inca nu cred ca exista cu adevarat o piata de carte foto, cum nu exista nici piata foto decat pe segmente foarte bine delimitate, si nici acolo cu adevarat reglementata in vreun fel. As zice ca suntem intr-un stadiu inca incipient, unde aparitiile sunt rare, iar publicul extrem de restrans. De fapt este vorba de un oarecare canibalism in consum, caci fotografii se consuma cumva intre ei. Eu am in biblioteca cateva carti foto romanesti:”7zile 7 ani in Maramures”, “Bumbata”, “Digital sessions”, “Mandrie si Beton”, ”Post-Industrial Stories”, ”The Anatomy of decay”, “Sixteen”, “Ion” de care sunt foarte mandru si care pot sta foarte confortabil alaturi de albume legendare binecunoscute. Deci la capitolul calitate nu avem mari probleme, desi intotdeauna e loc de mai bine. Marea majoritate a albumelor mentionate sunt aparute in ultimii doi-trei ani, asa ca in mod clar vorbim de o evolutie.
La ce sa ne asteptam de la prezentarea din 13 ianuarie? Despre ce povestim, ce vedem?
BB: La povestile din spatele fotografiilor, la particularitatile lucrului pe film, la ce inseamna un proiect foto documentar, si nu in ultimul rand la o atmosfera relaxata.
SV: La prezentare vom veni cu o selectie extinsa de fotografii din proiect si cu macheta electronica a cartii foto. Povestim despre experientele noastre, despre oina, despre foto-eseu si vom incerca sa va convingem sa va comandati cartea in avans. Speram sa fie o intalnire cat mai vie, prieteneasca si interactiva.
Despre autori
Sorin Vidis, n. 1978 Brăila, locuiește in Bucuresti. Absolvent al Facultatii de Cai Ferate, Drumuri si Poduri din cadrul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, a lucrat in proiectare, administratie, executie si consultanta.
Pasiunea pentru fotografie a inceput de prin 2006, si de atunci a experimentat diverse genuri si stiluri. In ultimii ani s-a concentrat pe fotografia documentara, de strada, fotojurnalism si eseu. Prefera filmul si camerele analogice, dar suportă si mediul digital.
Bogdan Boghițoi (n. 1977) este pasionat de fotografia documentara si de strada. Rezultatele activitatii sale au figurat in mai multe publicatii si expozitii. De asemenea, estetica fotografiei reprezinta pentru el si unul din interesele sale academice.
1 comentariu