Review Tamron SP 24-70mm f/2.8 Di VC USD – Nikon

Un obiectiv gradangular nu prea are sens/rost în trusa mea sau montat pe aparat, dar sunt prieten bun cu focale de peste 70mm și poate uneori și cu 50mm. Nu îmi place ca imaginea să aibe aberații optice (da, știu, se poate corecta în Lightroom) sau să cuprind prea mult, cateodata parcă nici nu știu să mă folosesc cum trebuie de un unghi larg, pe scurt, nu e stilul meu. Chiar daca am nevoie să cuprind mai mult și scena îmi permite, prefer să panoramez în jurul subiectului. Dacă chiar am nevoie să cuprind mai mult, dintr-un cadru, am un 18-70, e mic, e compact și nu plange dacă se pune praful pe el.
Dar a venit ziua când am avut nevoie pentru un eveniment de un obiectiv versatil, care să îmi ofere un unghi de cuprindere larg până la un tele ușor. Care e primul obiectiv la care te gândești? Un 24-70, clar. Fie că folosești Nikon, Canon sau Sony, nu contează, fiecare dintre acesti producători oferă un asemenea obiectiv și nu doar ei.
De ani buni sunt pe piață producatori third party gen Tamron, Tokina, Sigma, care au produs și continuă să producă obiective compatibile cu aparatele marilor producatori, la prețuri mai mici și nu neaparat la o calitate asemanatoare cu cele produse de marile companii. Achiziționând un astfel de obiectiv sacrificai viteza de focalizare și mai ales calitatea imaginii de cele mai multe ori și nu erau soluții viabile pentru profesioniști, poate doar o variantă mai ieftină pentru amatori.
În ultimii ani, producători third party au început să producă obiective din ce în ce mai bune, atât din punct de vedere optic cât și mecanic, iar unii din ei au ieșit în evidență mai mult decât alții. Unul dintre acești producători este Tamron, care în anul 2012 a lansat un 24-70 f/2.8 cu stabilizare de imagine, la un preț cu mult mai mic decât al celor deja existente pe piață.
Sunt mulți factorii pentru care nu aș folosi un obiectiv third party, dar despre acest obiectiv am auzit multe lucruri foarte bune și am vrut să văd de ce e în stare. Încă de cum am luat obiectivul în mână mi-a dat senzația ca fiind un obiectiv bine construit. De multe ori micile detalii fac diferența: inginerii de la Tamron au facut ceva la capacul pentru montură ce mi-a placut și nu am găsit la alți producători. Acesta nu este ca cele cu care vin obictivele Nikon ci se montează foarte fin pe montură și nu poate fi dat jos cu usurință. Același lucru pot spune și despre parasolar. Se fixează foarte bine pe obiectiv și nu prea ai șanse sa îl desfiletezi accidental, nu pot spune același lucru despre parasolarele altor obiective.
Un mare plus este că pe exteriorul monturii este o membrană de cauciuc care protejează obiectivul de umezeală și praf atunci cand este montat pe aparat. Datorită faptului ca este rezistent la intemperii, am putut continua să fotografiez chiar și dupa ce afară a început să plouă ușor fără să îmi fac probleme că acesta s-ar putea defecta (bineînteles, nu este indicat să fie folosit în aceste condiții pe un aparat care nu este rezistent la umezeală/praf 🙂 ).
În lateralul obiectivului se află selectorul modului de focalizare AF/MF dar și selectorul pentru compensarea vibrației. Da! Un 24-70 cu stabilizare. Nu doar că este util pentru a fotografia, dar este și mai util pentru filma. În timpul evenimentului în care am folosit obiectivul, am fost nevoit să și filmez din când în când câte un cadru scurt, iar stabilizarea a fost de mare ajutor, neavând timp să pun aparatul pe trepied. Sistemul de stabilizare este foarte util pentru a fotografia subiecte statice cu un timp de expunere mai lung, permițând fotografierea chiar și la 1/10 sec.
Autofocusul este rapid, precis și nunetul produs de obiectiv este enervant de încet ca nivel sonor. Adesea mi se întampla să verific selectorul de focalizare doar pentru a mă asigura ca autofocusul este pornit.

Construcția și electronica într-un obiectiv sunt importante, dar ar fi absurd să investești o sumă mare de bani într-un obiectiv foarte bine construit din punct de vedere mecanic și cu o electronică exceptională daca optica este de cea mai slabă calitate. Dar nu este cazul pentru acest obiectiv, chiar dacă prețul este de aproape două ori mai mic decat a celor produse de Nikon sau Canon, acest Tamron e capabil să țină piept acestor două obiective.
La 24mm, Tamron-ul are aberații optice pronunțate iar imaginea este deformată, dar nu este ceva ce Lightroom-ul nu poate să corecteze. Cu cât crește distanța focală, cu atât aberațiile optice încep să devină mai puțin evidente. Vignetarea nu este foarte pronunțată și la nevoie, poate fi corectată în post-producție.
Cu diafragma deschisă la f/2.8, rezoluția maximă este în centru și scade înspre margini, însă închizând diafragma, începând cu f/4 – f/5, imaginea este sharp și pe margini.
Când fotografiezi subiecte luminate din spate sau lumina cade pe o suprafață mai deschisă și supraexpune imaginea sau sursa de lumină este orientată la un anumit unghi înspre elementul frontal al obiectivului, dacă lentilele nu au tratamente speciale aplicate, în imagine apar aberații cromatice. Tamronul se descurcă bine în a combate aberațiile cromatice, chiar foarte bine aș putea spune.

Tamronul mi-a lasat o impresie foarte bună, fiind un obiectiv bine construit și cu optică foarte bună. Pentru modul în care lucrez, chiar dacă nu folosesc atât de mult unghiurile mai largi, faptul că are stabilizare de imagine îi oferă un mare avantaj. Partea și mai frumoasă este pretul, care este de aproape două ori mai mic decât a echivalentului de la Canon sau Nikon.

de Paul Curuti