Să definim stilurile de fotografie: fotografia de teatru cu Adi Bulboacă

Ce a fost mai întâi pentru Adi Bulboacă, fotografia sau teatrul? Răspunsul e la fel de greu de găsit, ca în cazul dilemei clasice, oul sau găina, căci obsesiile lui Bulboacă pentru teatru şi fotografie sunt atât de strâns legate că nu ai ştii de unde să începi.
Adi Bulboacă e unul dintre cei mai pasionaţi fotografi de teatru din România şi a fotografiat inclusiv spectacole de-ale lui Robert Wilson, un regizor de teatru american, unul dintre cei mai mari din lume.
Ţi-am pregătit pentru joi, 4 septembrie,  ora 20:00, o întâlnire virtuală cu Adi Bulboacă pe pagina noastră de Facebook, într-un Q&A de o oră, în care poţi să îl întrebi live orice vrei despre fotografia de teatru. Dar până atunci, puteţi să urmăriţi un interviu cu Adi Bulboacă, pe canalul nostru de Youtube şi să citiţi mai jos un articol despre el.

Drumul spre fotografie trece prin teatru

Deşi are o faţă de puştan, unul hotărât ce-i drept, Bulboacă şi-a găsit drumul în fotografie şi a înţeles relativ repede că ce îl interesează e fotografia de teatru. Şi s-a concentrat aproape exclusiv pe asta. În primul an de facultate la UNATC, la secţia de Imagine de Film şi TV, a început să fotografieze spectacolele colegilor de la teatru şi de la regie şi nu s-a oprit de atunci. Iar după ce aceştia şi-au terminat facultatea, i-a urmat în spectacolele lor prin ţară, cu pasiune şi determinare, pentru a continua să le documenteze spectacolele.
De aceea, când îl întrebi ce sfat ar da celor care sunt la început în fotografie, Bulboacă răspunde fără ezitare: să fotografieze subiectele de care sunt pasionaţi cu adevărat, pentru care şi-ar da câteva săptămâni, câteva luni, sau chiar o viaţă întreagă.
Bulboacă crede că rolul unui fotograf de teatru este de a promova un spectacol, de a-l arăta lumii aşa cum este pe scenă, şi de a-l arhiva, de a-l documenta, astfel încât peste ani, când cineva va dori să vadă cum a fost spectacolul, să înţeleagă din imagini.
 
Iar pentru a-şi duce la îndeplinire acest rol, un fotograf de teatru trebuie să redea totul cu cât mai multă fidelitate: temperatura de culoare, atmosfera, lumină. În cei 5, 6 ani de când fotografiază spectacle teatru, a învăţat care sunt regulile şi cum funcţionează fotografia de teatru şi de aceea nu îi este frică de provocări mai mari, să fotografieze spectacole în alte ţări, ceea ce a şi făcut.
Importantă este adaptabilitatea, la lumină, la scenă, care este un spaţiu predefinit. Şi aceşti parametri, de lumină şi de spaţiu, sunt de fiecare dată alţii, dar asta este provocarea.
În ceea ce priveşte tehnica, a lucrat vreo 7 ani cu un Canon 5D, de care nu s-a putut despărţi, chiar dacă i se tot strica şi cheltuia o grămadă de bani pe reparaţii. Într-un final, a făcut pasul şi a trecut la un Canon 5D Mark II. Însă ce contează cu adevărat sunt obiectivele, spune Bulboacă. Iar în fotografia de teatru un obiectiv de 50mm nu te dezamăgeşte niciodată şi este cel mai de nădejde. Mai lucrează cu obiective de 85mm şi recent şi-a luat unul de 135mm.