Test obiectiv Sigma Art 50mm f/1.4 DG HSM

De când Sigma și-a propus să intre în competiție pe segmentul premium, ne-am obișnuit ca o dată la ceva timp să ne ofere surprize plăcute prin seria Art, începând cu obiectivul fix de 35mm f1.4 și continuând cu Sigma 18-35mm f/1.8 DC HSM Art, primul zoom constant cu diafragmă maximă de f/1.8,  (fabricat până în prezent), dar și foarte apreciat în lumea pasionaților de video. Există un produs pe care unii dintre noi îl așteaptă de ceva timp, iar aici mă refer la obiectivul care a dublat prețul unui fix standard de 50mm cu diafragmă maximă f/1.4 și anume noul obiectiv Sigma Art 50mm f/1.4 DG HSM.
Din păcate, în perioada în care l-am avut rezervat pentru teste a plouat destul de des și din această cauză mă simt nevoit să încep cu unul dintre minusuri: nu are weather sealing.  Mă așteptam ca acest lucru să nu lipsească de la un obiectiv de + 3500lei. De asemenea, dacă tot suntem la subiectul preț,  nu știu dacă să-l încadrez la plusuri sau la minusuri, având în vedere că este dublu față de predecesorul său, dar totuși la 50% din prețul unui Canon 50mm f/1.2 L, cel cu care m-am decis să-l compar.
Dacă sperați să găsiți mai departe diagrame sau cropuri din colțurile unei imagini cu frunzulițe, vă pierdeți vremea. Comparația pe care vreau să o fac este pur subiectivă și implică modul meu de utilizare zilnică al unui obiectiv.  Atunci când mi-am achiziționat Canon 50mm f/ 1.2 L, îmi doream un obiectiv luminos, cu o construcție solidă, și deși m-aș fi mulțumit oricând cu ceva de 1.4, din păcate nu prea existau opțiuni. În cazul acestui Sigma despre care vorbim, am fost plăcut impresionat de construcția lui, imediat ce l-am scos din cutie.
Am fost atras și de finisajul lui, iar designul  Hassy-like e mult mai reușit decât cel de la Canon și se simte incredibil de solid. Odată cu greutatea, se simte și mult mai robust, iar aici ar trebui să menționez că este mai greu și mai lung decât Canon 50L, astfel încât pentru cei care se află în situația mea și evită 70-200-le din cauza greutății, după câteva ore cu el în mână vor simți diferența, mai ales dacă trec de la un fix de 50mm, normal. În schimb, lungimea puțin mai mare mi se pare un avantaj, pentru că echilibrează camera și se simte confortabil în mână. Eu l-am testat pe 5d III-ul meu și s-au potrivit la fix.


 
 
 
Ȋn urma observațiilor mele, cred că unul dintre marile plusuri ale sale este sharpness-ul, destul de uniform dintr-un colț în altul al cadrului, și când vorbim de diafragmă deschisă, îl cam tăvălește pe 50 f1.2-ul meu… care nu este atât de sharp spre extremitățile cadrului. Știți mitul acela că obiectele Sigma au culori ciudate !? Pot să vă spun că acesta ca și calitate a imaginii sau culori mi se pare peste orice obiectiv de 50mm pe care l-am testat, dar încă nu am avut ocazia să pun mâna pe Zeiss Otus (f64, ați citit, da?)   🙂
Evident că după claritate, culoare și contrast, toată lumea e curioasă de bokeh. Îmi place să trag „în lumina existentă” cum se spune și atunci de cele mai multe ori sunt nevoit să trag cu diafragma larg-deschisă, doar cât să rămână subiectul în clar, iar aici Sigma 50mm ART chiar nu a dezamăgit, bokeh-ul fiind cel puțin la fel de plăcut ca cel de la Canon 50mm L.

Un alt aspect care nu este de neglijat, mai ales pentru cei care folosesc Nikon, este diametrul filtrului de 77mm, care constituie un avantaj. Cine își dorește să aibă filtre de polarizare pe 3 dimensiuni diferite ?!
N-am întâmpinat probleme cu autofocusul, deși parcă în situații de iluminare scăzută se simțea o diferență, dar nu deranjantă cât să mă plâng că nu focalizează. În condiții de utilizare normală n-am întâmpinat acele probleme ale obiectivelor third-party de care se plâng unii, dar există și dock-ul USB pentru micro-ajustări. Deși presupun că majoritatea dintre cei care au de gând să-l achiziționeze folosesc focalizarea automată, dacă totuși se dorește utilizarea focalizării manuale, fereastra cu afișajul valorii profunzii de câmp e puțin inutilă. Comparativ cu Canon 50L cursa inelului de focus este mai scurtă, fiind un dezvantaj clar pentru video.
Nu vreau să intru în aspecte tehnice și diagrame așa cum am menționat și la început, dar mi s-a părut că este cel puțin la nivelul 50L și vine la un preț semnificativ mai mic, aproape la jumătate din prețul acestuia.
Dacă greutatea și lipsa weather sealingului nu este atât de importantă, consider că obiectivul este clar un must-have în trusa unui fotograf. Iar în cazul meu, pe lângă avantajul 50L-ului de a avea f/1.2,  în realitate diferența dintre f1.2 și f1.4 nu este atât de semnificativă,  Pe viitor o să iau în calcul dacă L-ul mai este o prioritate sau Art-ul poate fi o opțiune mai bună, cu un cost mai mic.

Un aspect care trebuie luat în calcul este diferența dintre copiile diferitelor obiective în cazul producătorului Sigma, iar eu nu am testat decât un singur examplar și am avut norocul să prind unul excelent, dar asta nu îi oferă constanța în rezultate și altui exemplar, deci nu mă pronunț. Obiectivul mi-a fost pus la dispoziție de către f64 și cu ocazia asta țin să mulțumesc echipei pentru colaborarea excelentă 🙂
ASPECTE POZITIVE Sigma Art 50mm:

• sharpness pe toată suprafața cadrului
• calitatea imaginii (culori frumoase, contrast, bokeh, etc)
• preț (comparativ cu 50mmL sau Zeiss)
• construcție solidă

AR PUTEA CARE AR PUTEA DERANJA:

• lipsa weather sealingului
• greutatea
• cursa inelului de focalizare destul de scurtă
• vignetează la 1.4
• preț ( dublu față de predecesorul său sau alt 50mm)

de Damian Horațiu Sultănoiu