Sony A5000 – noua mea camera de vacanță
Fiul meu are aproape 2 ani și nu am postat nicio fotografie cu el, dar până la urmă am înțeles că viața e prea scurtă pentru dilemele din categoria viața privată vs viața online. Când ești pasionat de fotografie, dar nu călătorești suficient, iar rutinele îți ocupă cea mai mare parte din timp, nu știi ce să mai inventezi pentru un nou proiect foto. Astea sunt motivele pentru care am început proiectul numit de mine “O fotografie pe zi cu Toma”.
Ți-l prezint pe Toma! Este fiul meu și în loc de “eu” spune “tu”. Personajul lui preferat este Pocoyo.
Sunt posesor de DSLR full frame și obiective considerate profesionale. Cameră mare, grea și performantă dar non-casual. Nu e genul de aparat pe care îl pui la gât, apoi spui: “Tati, mergem în parc?” Cântărește cât jumătate din greutatea copilului și, dacă te apleci cu ea la gât, riști să-i faci cucuie noi micuțului.
Drept urmare, de multe ori fac fotografii în cap, fără cameră. Văd lucruri care îmi plac, fotografiez cu mintea și încerc să memorez cadrul acela. Rata de succes a memoriei mele este de sub 5%. Astfel, după o perioadă de cercetare, m-am hotărât asupra lui Sony A5000. În primul rând pentru că este portabil. Apoi pentru preț, senzor mare, dimensiuni mai apropiate de ale unei camere compacte și, foarte important, casual. Mai precis, la intrebarea “Tati, mergem în parc?”, indiferent de raspuns, eu sunt pregătit să înlocuiesc cadrele mentale cu unele reale, înregistrate de un senzor performant.
Acestea sunt premisele relației mele cu mirrorless-ul A5000. A început în urmă cu o luna și, deși nu am vizor optic, am fotografii și clipuri video cu Toma, fiul meu. Chiar dacă ecranul camerei nu are 1.000 k pixeli, camera este muult mai portabilă decât un DSRL. Unde mai pui că mama – bunica lui Toma, posesoare de smartphone cu push e-mail și notificări – poate vedea aproape în timp real progresele făcute în escaladarea toboganului de la locul de joaca. Este posibil pentru că pe Sony A5000 avem conexiune wi-fi. Avem și NFC dar experienta mea de viata imi spune că, probabil, generația lui Toma va fi prima care va aprecia acest feature.
Deși îmi plac obiectivele fixe, pentru această cameră am ales obiectivul de kit (16-50 mm). Logica pe care am urmat-o a fost că zoom-ul este mai versatil, chiar dacă optica nu atinge calitatea unui obiectiv fix. Specialiștii se arata dezamăgiți de faptul că SEL 16-50 mm distorsionează imaginile la capătul scurt al focalei. Personal nu mă afectează acest aspect deoarece, în procesare, poate fi corectat printr-un click.
Inițial, pentru “O fotografie pe zi cu Toma” mi-am imaginat aceeași încadrare, pe un fundal neutru, mereu acealași, cu setări identice (35 mm, F/5.6, ISO 400, flash). Baza acestui proiect este că cei mici cresc, se schimbă și evoluează amețior de repede. Deși pare simplu, proiectul meu se lovește zilnic de împotrivirile micuțului. Pentru ca nu sunt un tată autoritar și pentru că personalitatea fiului meu este puternică, sunt zile în care mi-e imposibil să îl fac să stea 3-4 secunde lipit de fundal (adică de un perete alb). De aceea, voi publica prima serie de imagini după ce voi avea câteva zeci de cadre reușite.
Dincolo de acest proiect, Sony A5000 mă însoțește aproape mereu. Locul de joacă pentru copii este un mediu deosebit de ofertant pentru fotografi. La fel, orice ieșire din București mă face să apreciez dimensiunile și portabilitatea camerei. Are puține butoane și poate fi folosită cu succes cu o singură mână. Am ales câteva imagini pe care le-am facut în ultima vacanță în care am fost cu familia. Alegerea a fost relativ dificilă pentru că, atunci când vezi imagini cu copilul tău parcă nu ai renunța la niciuna. Probabil că cei care sunt părinți mă inteleg mai bine.
Sony A5000 este ușor de utlizat în condiții dificile. Cuvântul “dificile” se referă la situația în care ies din casa cu Toma iar timpul în care nu sunt cu ambii ochi pe el este de maxim 3″. Pentru că am butoane porsonalizabile, situația devine mai simplă. Astfel, aleg ușor între prioritatea de diafragmă și modurile automate. Rata de utilizare a cadrelor îi pare favorabilă lui A5000. Calculează bine expunerile și face focus suficient de rapid, având în vedere că Toma stă nemișcat cel mult 1/10″. Când doarme, timpul crește la 30″ spre bulb.
Există ceva care m-a impresionat în mod deosebit la această cameră: cantitatea foarte mare de detalii pe care le oferă cand subiectul este aproape. Logica imi spune că așa e normal pentru ca senzorul este APSC. Totuși, nu te aștepți la asta de la body mai mic decât chargerul bateriei unui DSLR. Oare cum ar fi cu un obiectiv macro?
După ce l-am avut pe A5000 am început să mă întreb de ce am stat atât de mult timp fără o cameră de genul asta. Are toate calitățile care o califică pentru situațiile de zi cu zi (printre calități se află și aceea că se încarcă cu încărcătorul telefonului / micro USB). Mai exact, dacă aș avea un bănuț pentru fiecare fotografie pe care am vrut s-o fac dar nu am facut-o din motivul că DSLR-ul e greu de purtat la gât, aș avea bani să-mi iau încă un DSLR.
Un material și fotografii de Florin Vedeanu.
2 comentarii
Ei lasa, ca au iesit pozele bune datorita modelului <3, nu doar camerei 🙂
Salut, Toma!