Excursie foto in Delta Dunarii

Dupa cum am aflat in cele patru zile petrecute saptamana trecuta printre pescari, “cu cat vrei sa ajungi mai departe in delta, cu atat iti trebuie o barca mai mica”. Am realizat lucrul asta in momentul in care m-am trezit inghesuit de jumatate de familie in barcuta cu motor ce avea as ma duca in inima deltei, pe malul lacului Matita, in patria stufului si a pelicanilor. Si a stiucilor. Daaa, a stiucilor, caci doar despre ele am auzit vorbindu-se patru zile legate.
Atunci cand mergi cu pescari inraiti la pescuit asteapta-te ca indiferent de cat sunt respectivii indivizi de evoluati intelectual, de cat de eterogeni sunt ei la nivel social, sa fie uniformizati, cel putin in planul dialogului, de demonul Stiucii. Cum a tras stiuca (cea prinsa, precum si cea care a scapat), unde a tras, cand a tras, cine a tras, etc.
In rarele momente in care discutia despre stiuci lancezeste, inviorarea o aduce subiectul vobler (pentru profani: acele nade din plastic ce reproduc silueta pestisorilor). Aici lucrurile se complica, pentru ca desi fara suflare, fiecare vobler in parte are caracterul sau, fiecare virtutiile sale, iar ca sa le enumar pe toate mi-ar trebui zeci de pagini pentru a rezuma succint tot ce am auzit in scurta mea calatorie din Delta.
Si tocmai pentru ca e atat de mult de spus despre stiuci si voblere, mi-am gasit salvarea in fotografie, caci numai despre una se spune ca face cat o mie de cuvinte. Am avut la mine Nikonul D7000 echipat cu patru obiective, doua personale, si doua de demo, prin bunavointa F64.
Personale:
– Nikon AF-S DX NIKKOR 35mm f/1.8G
– Tamron AF-S SP 17-50mm f/2.8 XR Di II LD Aspherical IF – Nikon
Demo:
– Tamron AF-S 70-300mm VC f/4-5.6 Di LD AFs
– Sigma 50-150/2,8 APO EX DC OS HSM
Tamron 70-300mm
Primul obiectiv testat a fost Tamronul 70-300, cu care am tras cateva cadre, si am ajuns la concluzia ca desi apropie suficient, e prea putin luminos pentru a folosi timpii scurti de expunere
pe care ti-i impune un mediu instabil cum este barca. Ar putea fi bun pentru a decupa cadre interesante de peisaj, sau subiecte ceva mai statice, dar in delta nu l-as mai lua data viitoare.

 
Sigma 50-150mm
A venit randul obiectivului Sigma 50-150. Diferenta de claritate si de profunzime a fost clara chiar si vizualizand rezultatele pe display. Totusi, pentru fotografierea pasarilor e prea putin, ar trebui ceva
mai puternic. L-as lua insa, si data viitoare in delta, pentru frumusetea imaginilor de detaliu pe care le capteaza de la o distanta suficient de mare cat sa nu deranjeze subiectii, asadar chiar pentru
portrete.
              
 
Intr-o mai mica masura am folosit obiectivele mele: Nikonul de 35mm care pentru a fotografia oameni in mediul lor este un obiectiv superb, si Tamronul 17-50, foarte bun atat pentru un mediu stramt, cum e barca, pentru peisaje, pentru fotografia de noapte, cat si pentru portrete sau detalii daca e dus spre 50mm. De fiecare data cand trebuie sa ma rezum la un singur obiectiv cu greu aleg intre acestea doua. Daca trebuie sa documentez aleg Tamronul. Daca vreau sa scot ce e mai bun din imagini plec doar cu 35-ul de la Nikon, limiteaza, ce-i drept, dar limpezimea imaginilor ma despagubeste indeajuns.
Nikon 35mm

 
Tamron 17-50mm

 
Hai ca vorbiram destul de fotografie, sa va mai zic ceva de stiuci? Dimineata stiuca n-am, la pranz crap de foame si seara bag un pui de somn. Ne-auzim cu bine!
un articol de Matei Laudoniu