Test cu Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM

După ce Sigma a reorganizat categoriile de obiective, odată cu apariția celebrului 35mm f1.4, a fost lansat primul obiectiv high-end din seria Sports (în momentul scrierii acestui articol fiind și singurul). Mi-a atras atenția în mod special acest super-teleobiectiv cu zoom „2.5x” și o deschidere constantă a diafragmei de f2.8.
Astăzi vom vorbi puțin despre experiența cu Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM – Sports, folosit în condiții normale. Din păcate, nu am avut ocazia să folosesc un supertele Canon să pot face o comparație și nepricepându-mă foarte bine la fotografia wild-life sau sport, unde acest obiectiv este utilizat frecvent, prefer să evit să-mi dau cu părerea despre rapiditatea focalizării sau precizia ei, stabilizarea optică, etc. și mă voi rezuma strict la utilizarea personală. Dacă vă așteptați să găsiți aici grafice sau 1239123 de imagini, din milimetru în milimetru la toate distanțele focale și diafragmele posibile, cu zoom pe colțuri, n-are rost să vă pierdeți timpul.
Pot să spun că îndata ce l-am scos din cutie, am observat ceva greu de ignorat, dimensiunea.. și greutatea. Bă, e mare.. și greu! Dar odată obișnuit cu el devine destul de comod de folosit ‘din mână’, fără monopied, etc., asta dacă nu implică o perioadă lungă de timp, fără pauze. Pot să spun asta după un weekend în care l-am folosit pe post de walk-around 🙂

Și apropo de pauze, mi-a plăcut că marginea parasolarului este din cauciuc și poți așeza aparatul vertical, sprijinit pe el, fără să-ți fie teamă că îl zgârii sau că alunecă. Parasolarul este foarte solid și prinderea cu șurub oferă siguranța că nu va cădea accidental. Dimensiunea mare a parasolarului protejează destul de bine lentila frontală, dar în condiții mai puțin prietenoase este indicată, totuși folosirea unui filtru de protecție, în ciuda prețului mai ridicat. În cazul unui filtru de polarizare (de calitate), lucrurile devin chiar puțin mai costisitoare și opțiunile se reduc, unul de 105mm, ajungând să coste lejer câteva sute de euro.
Revenind la construcție.. chiar inspiră calitate, ceva cu care până recent Sigma, nu ne-a obișnuit. Spre deosebire de alte obiective ale brandului, designul chiar inspiră un obiectiv pro, cred că și datorită materialului folosit TSC (Thermally Stable Composite – o combinație între metal și policarbonat). Deși nu cred că mai e nevoie să menționez, obiectivul are weather sealing. Un alt lucru care mi-a plăcut este că tocul pentru transport, cât și cureaua de umăr sunt incluse în pachet. Inelul pentru trepied este solid și se poate atașa orice tip de plăcuță, având 3 găuri pentru șuruburi.

La capitolul sharpness, obiectivul stă foarte bine… evident că nu-l poți compara cu un prime care costă mai mult decât dublu, dar rezultatele sunt mult peste așteptările mele și îți permite să tragi la f2.8 fără probleme. Îmi place și bokeh-ul, e plăcut și destul de savuros la 300mm, tras la f2.8. Culorile mi se par agreabile și nu se compară cu ce oferea Sigma acum câțiva ani. În schimb, vignetarea mi se pare destul de pronunțată cam la toate distanțele focale, dar oricum câți dintre noi nu o adaugă la jumătate dintre cadre, ulterior în postproducție ? :))
Inițial eram tentat să spun că zoom-ul nu este un avantaj atât de mare, pentru că oricum este folosit doar la extreme (120mm / 300mm). Așa că am decis să verific în Lightroom exif-urile și ponderea focalelor folosite. Într-adevăr, majoritatatea sunt la 300mm, dar în rest există o distribuție uniformă pe toate distanțele focale. Eu sunt obișnuit cu obiective fixe, dar în funcție de stilul fiecăruia importanța zoom-ului poate crește! Din scurta mea experiență cu el, poziționarea ca obiectiv pentru wild-life, mi se pare puțin greșită, simțindu-mă destul de des limitat de cei 300mm pe full-frame. E cam scurt și de aici rezultă și că majoritatea fotografiilor le-am făcut la 300mm.. iar ulterior a trebuit să le cropuiesc.



Sincer mi-e greu să fac o comparație în segmentul lui de preț, mai ales că nu există un alt zoom cu f2.8 constant, cu distanța asta focală. Dar o comparație din care sigur ar ieși câștigător pentru unii, ar fi o alternativă mult mai eficientă la combinația dintre 70-200mm + 300mm.
Mi s-a părut că se descurcă foarte bine în majoritatea situațiilor, după cum puteți observa în imagini l-am folosit de la fotografie de peisaj până la cea de portret, inclusiv video.
O recenzie completă a lui nu pot face pentru că nu l-am folosit împreună cu un teleconvertor să văd cum se comportă și nici nu am avut la dispoziție USB Dock-ul de la Sigma pentru a-i atinge potențialul maxim. Defapt, cred că am pierdut unul dintre avantajele cele mai importante, optimizarea obiectivului foarte rapid, pentru fiecare situație în parte. Chiar mă gândesc aici la o aplicație pentru Android (suportă USB On-The-Go) care să permită configurarea lui imediat, în orice moment sau loc, de pe tel. sau tabletă, fără a implica un laptop.

 
Obiectivul mi-a fost pus la dispoziție de către echipa F64, căreia îi mulțumesc foarte mult, mai ales pentru că de fiecare dată au dat dovadă de o comunicare excelentă.
Un filmuleț scurt cu ce mai poate face Sigma 120-300mm F2.8:

Amazing sunset – test shot HAND-HELD Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM – Sports on 5D mk III from MAD on Vimeo.

De ce mi-am propus să-l cumpăr (tot de la f64 🙂 în viitorul apropiat, împreună cu un USB Dock? Pentru că deși nu fotografiez sport, mai fac excursii unde îl pot folosi de la fotografiat păsărele, până la portrete și landscape. În general, dacă nu fac panoramări, majoritatea peisajelor le fotografiez cu 100mm macro L sau un Carl Zeiss 180mm f2.8 cu focus manual (model vechi). Deși se întâmplă destul de rar, îmi place să folosesc un teleobiectiv în cazul fotografiei de peisaj. Mi se pare foarte util și în cadrul evenimentelor unde ești nevoit să păstrezi o anumită distanță.. plus, n-ai cum să nu ieși în evidență cu el :))
Ce mi-a plăcut:
Calitatea imaginii rezultate și ce implică ea: sharpness, culori, bokeh-ul (chiar și pe video), aberații cromatice reduse
Construcție solidă
Aplicabilitatea generală (all-round)
Focalizarea silențioasă și rapidă
Ce nu mi-a plăcut:
Greutatea (devine obositor, după o perioadă de timp)
Diametrul filtrului de 105mm / lipsa opțiunii unui filtru ‘drop in’
Ce mi-ar fi plăcut:
Un buton de ‘focus lock / exposure lock’ pe obiectiv
Articolul a fost scris de Damian Horațiu Sultănoiu.