Test cu Tamron SP AF 60mm F/2.0 Di II LD [IF] Macro 1:1
Calitatea optica este exemplara, obiectivul fiind clar chiar si la diafragma maxima, inclusiv pe margini. Adevarata calitate optica incepe insa undeva in jurul diafragmei de f/4. De remarcat faptul ca obiectivul poate fi folosit fara prea mari probleme chiar si la diafragma minima, asa cum se poate vedea in urmatoarea imagine.
Dezvoltarea obiectivului SP AF 60mm a fost anunţata de Tamron in martie 2009. A trecut insa ceva timp pana cand l-am putut testa in Romania. Aşteptat de mulţi, obiectivul nu a dezamagit.
Pe vremea de dinaintea inventarii aparatelor foto DSLR, distanţa focala cuprinsa intre 90 şi 105mm era considerata una specifica fotografiei macro şi fotografiei de portret. In era digitala, cei aproximativ 90mm oferiţi de noul SP AF 60mm, impreuna cu luminozitatea excelenta de f/2.0, reprezinta pe departe unul dintre cele mai versatile obiective macro şi de portret existente la ora actuala pe piaţa aparatelor foto cu senzor format APS-C. Este destul de uşor, deci nu creeaza probleme la drumeţiile prin natura. Este luminos, deci bun pe lumina mai slaba, cum ar fi de exemplu in padure sau livezi, la umbra copacilor. Sau in condiţiile optime de fotografiere, rasarit şi apus. Marele avantaj al unui obiectiv luminos la fotografia macro nu este reprezentat, cum ar putea crede unii, de folosirea diafragmei deschise la maxim, ci de ajutorul pe care aceasta il acorda sistemului de focalizare al aparatului. Bun, unii pot spune ca oricum la fotografia macro se foloseşte in multe din situaţii focalizarea manuala. Iar campul extrem de redus oferit de diafragma maxima nu este chiar recomandata pentru macro, unde se merge pe o diafragma cuprinsa intre f/9 – f/13. Sa nu uitam insa ca luminozitatea unui vizor depinde şi de luminozitatea obiectivului! In plus, o autofocalizare rapida şi precisa ne ajuta cand avem de a face cu insecte in mişcare. Dar despre fotografia macro ceva mai tarziu…
Tamron a reuşit sa fie primul pe piaţa DSLR-urilor format APS-C care ofera un obiectiv macro de o asemenea luminozitate. Imi vine in minte un alt obiectiv macro luminos, de f/2.0, Zuiko Digital 50mm f/2.0. Acesta insa nu este un macro pur-sange, ci unul cu un raport de marime de 2:1. Totuşi, este un obiectiv la fel de excelent pentru portrete…
Constructie:
In ciuda plasticului care acopera in intregime exteriorul, obiectivul ofera senzaţia de robusteţe. Materialele folosite sunt dintre cele mai bune. Bineinţeles, montura este din metal. Inelul de focalizare este mai mult decat generos, ocupand aproape toata jumatatea superioara. Fereastra cu scala de distanţa (in m şi ft) confera noului Tamron un plus de eleganţa. Datorita designului de focalizare interioara, obiectivul nu işi modifica dimensiunile externe. Bineinţeles, elementul frontal nu se roteşte, astfel incat folosirea filtrelor de polarizare şi graduale nu ridica nici o problema. Obiectivul are motor de focalizare, astfel incat poate fi folosit şi pe aparatele Nikon fara motor in corp, cum ar fi D40, D60, D3000 şi D5000.
Din pacate, cei de la Tamron nu au folosit un motor ultrasonic, ci unul clasic, destul de zgomotos (amplificat şi de cursa lunga de la aproape la infinit specifica obiectivelor macro 1:1). Din dotarea obiectivului face parte şi un buton de comutare intre focalizarea automata şi cea manuala. In plus, este oferita şi focalizarea manuala permanenta, chiar şi atunci cand se foloseşte modul automat, lucru extrem de util in fotografia macro, unde exista suficient de multe situaţii in care aparatul focalizeaza numai milimetri pe langa punctul in care utilizatorul doreşte focusul. La focalizarea manuala am putut constata un oarecare joc intre miscarea inelului si raspunsul mecanismului de focalizare. Desi mic, poate fi deranjant in anumite situatii.
Desi este un obiectiv foarte luminos, constructia fizica este destul decompacta, asa cum se poate observa si din specificatiile tehnice.
Specificatii:
Construcţie optica: 14 elemente in 10 grupuri, inclusiv 2 elemente LD (low dispersion – sticla cu indice redus de dispersie a culorilor – se reduce aparitia de halouri colorate in jurul subiectelor fotografiate – pe intelesul tuturor, se reduc aberatiile cromatice).
Numarul lamelelor de diafragma: 7 lamele
Unghi de cuprindere: 26 grade
Diafragma minima:f/22
Diafragma maxima: f/2
Distanta minima de focalizare: 23 cm
Raport de marime: 1:1
Diametru filtru: 55mm
Greutate: 400g
Dimensiuni exterioare: 73mm diametru, 80mm lungime
Distanta focala: 60mm (raportat la full-frame)
Calitatea optica:
Calitatea optica este exemplara, obiectivul fiind clar chiar si la diafragma maxima, inclusiv pe margini. Adevarata calitate optica incepe insa undeva in jurul diafragmei de f/4. De remarcat faptul ca obiectivul poate fi folosit fara prea mari probleme chiar si la diafragma minima, asa cum se poate vedea in urmatoarea imagine.
f/22
Aberatiile cromatice sunt de asemenea destul de bine tinute in frau, desi este loc de mai bine (nu ma pot abtine…). Oricum, aberatiile cromatice pot fi corectate usor in post-procesare. Asta daca acestea sunt prea evidente. Mai jos o imagine care poate oferi, cred eu, o idee despre aberatiile cromatice ce pot apare in utilizarea normala.
Dupa cum se poate observa din imaginea de mai sus, aberatiile cromatice sunt greu detectabile „pe teren” chiar si la o vizualizare de peste 100%. Personal sunt multumit de felul in care cei de la Tamron au tratat aceasta problema. In laborator, s-a semnalat la capitolul aberatii cromatice o valoare apropiata de 1 pixel pe toata plaja acoperita de diafragma.
Bokeh:
Bokeh-ul (termen japonez „bo-ke” – „neclar”, „confuz”) este unul foarte placut la diafragme deschis. La diafragma mai inchisa, neclaritatile luminoase sferice la diafragma deschisa se transforma incet incet in romburi.
Distorsiune:
In practica nu am putut constata nici o distorsiune, cat de mica. Cautand rezultate de laborator, am gasit pe net valoarea de 0,08% in modul normal si 0,04% la fotografia macro. Valori imperceptibile.
Vignetare:
Vignetarea este vizibila la f/2.0, dar incepe sa fie insesizabila de la f/4.
Am folosit diafragma de f/2.8, fundal de culoare alba (perete) si lumina naturala.
Cum sunt o persoana care iubeste vignetarea, Tamron 60mm nu mi-a creat probleme in acest sens. In plus, vignetarea de 0,7 (conform testelor de laborator) poate fi corectata extrem de simplu in post-procesare. Asta daca deranjeaza. :
Autofocalizarea:
Autofocalizarea lucreaza foarte bine, este suficient de rapida si foarte precisa. Cu toate acestea am intalnit si situatii in care sistemul a inceput sa „vaneze”. Acest fenomen suparator apare insa atunci cand se indeplinesc anumite conditii. Poate fi pus si pe seama sistemului de autofocalizare al aparatului foto, pe depasirea distantei minime de focalizare, pe lipsa contrastului intre subiect si fundal (la fotografia macro in mod special, unde subiectul are adesea culori de camuflaj).
Calitatea materialelor:
Asa cum am mai spus, calitatea materialelor folosite este foarte buna. Nici nu ma asteptam la altceva din partea Tamron, mai ales ca este vorba de un obiectiv catalogat SP, Super Performance (conform standardului Tamron, obiective cu o constructie exceptionala si o calitate optica excelenta). Cauciucul care imbraca inelul de focalizare ofera o priza excelenta. Pentru a focaliza de la distanta minima la infinit este nevoie de o rotatie de 260 de grade. Scala de distanta nu are marcaje care sa indice campul de profunzime.
Plasticul omniprezent este decent. Nu am constatat miscari de materiale, zgomote la apasare sau alte „imperfectiuni”.
Concluzie:
Impresia generala este una foarte buna. Un obiect foarte bine echilibrat, bineinteles cu plusuri si minusuri. Un obiectiv adecvat pentru macro si portrete.
Puncte slabe: aberatiile cromatice vizibile in anumite situatii, motorul de focalizare zgomotos, joc sesizabil intre inelul de focalizare si mecanica de focalizare, cursa foarte lunga intre planul apropiat si infinit..
Puncte forte: luminozitatea, focalizarea interna, interventie manuala permanenta asupra focalizarii, claritatea excelenta chiar si la diafragma maxima, greutatea si dimensiunile reduse, excelent pentru macro si portret.
Cateva considerente personale despre fotografia macro si close-up:
In ultimii doi ani am avut posibilitatea de a testa mai multe obiective macro 1:1 si 1:2, pe diferite monturi: Canon, Nikon si Olympus.
In primul rand, la macro este nevoie de o diafragma cat mai inchisa pentru un camp de profunzime cat mai mare. Obiectivele macro luminoase pe de cealalta parte ajuta la o focalizare mai precisa, indiferent daca vorbim de focalizarea automata a aparatului sau cea manuala. Una este sa vezi prin vizor un cadru la diafragma de, sa zicem, f/2.8 si alta la f/5.6. In plus, un obiectiv macro luminos este ideal si pentru portrete datorita campului de profunzime mic.
Daca ne uitam per ansamblu la obiectivele macro, vom constata ca cele de 1:1 ofera o diafragma maxima de f/2.8. Exista, asa cum am mai mentionat, un obiectiv macro 1:2 de la Olympus cu o diafragma de f/2.0 si o distanta focala de 50mm (echivalent 100mm raportat la full-frame).
De la Nikon avem urmatoarele obiective macro: Nikon 60mm AF-D f/2.8D, Nikkor AF-S Micro 85mm f/3.5G DX ED VR II, Nikon AF-S Micro-Nikkor 60mm f/2.8G ED Macro N(Nano Crystal), Nikon AF-S 105mm f/2.8G IF-ED VR II.
Canon ofera: Canon EF 50mm f/2.5 Compact-Macro (1:2), Canon EF-S 60mm f/2.8 USM Macro (1:1), Canon EF 100mm f/2.8 USM Macro (1:1), Canon EF 100mm f/2.8 L IS USM Macro 1:1, Canon MP-E 65mm f/2.8 1-5x MACRO(focalizare manuala) si Canon EF 180mm f/3.5 L USM Macro (1:1).
Dupa cum se poate observa, nici unul nu are o diafragma mai deschisa de f/2.8, cu expectia obiectivului Canon de 50mm, cu o diafragma de f/2.5.
Nici producatorii de obiective Sigma si Tokina nu ofera obiective macro mai luminoase.
Din acest punct de vedere, Tamron poate fi considerat cel mai luminos obiectiv macro de pe piata. Poate ca la fotografia macro diferenta de 1 treapta intre Tamron si competitori nu conteaza asa de mult. dar daca folosim obiectivul preponderent la portrete, se schimba situatia.
Mai nou, pe piata au aparut obiective macro cu stabilizare. OK, stabilizarea este buna la portrete atunci cand se fotografiaza din mana. La macro nu ajuta insa asa de mult pe cat s-ar crede. Si daca tot am ajuns la stabilizare… La macro se foloseste trepiedul. Datorita campului de profunzime extrem de mic, pentru a combate miscarea involuntara in fata sau in spate. Un trepied excelent pentru macro este SLIK Sprint Pro 3Way. Acesta, pe langa faptul ca este mic si usor, permite fotografierea de la firul ierbii datorita axului central ce se poate desuruba.
O alta recomandare este cureaua de gat LowePro Voyager. Datorita celor doua cleme ce permite detasarea curelei, aceasta poate fi scoasa atunci cand exista riscul sa ne impiedicam de ea, mai ales la fotografierea subiectelor la joasa inaltime.
Tot printre recomandarile mele la fotografia macro se numara si folosirea cu incredere a telecomenzii, cu fir, radio sau infrarosu.
In privinta raportului de marire, este considerat macro obiectivul care ofera un raport de marime de 1:1. Astazi, in plina era digitala, cand majoritatea aparatelor depasesc rezolutia de 10 megapixeli, folosirea obiectivelor cu capacitate macro de 1:2 este mult mai adecvata decat s-ar crede. Iau ca exemplu obiectivul Tamron AF 70-300mm F/4-5,6 Di LD MACRO 1:2. Desi este un obiectiv tele, este capabil si macro. In cazul in care cadrul original nu ofera o marire suficienta, se poate recurge la decupari, rezultatul atingand sau chiar depasind raportul de 1:1. In plus, campul de profunzime este mai mare. Depinde la ce vrem sa folosim si cum folosim obiectivele macro 1:1 sau 1.2.
Lucrul cel mai important care m-a atras la fotografia macro este fascinatia lumii minuscule de la picioarele sau de deasupra noastra. Intotdeauna descoperi ceva nou, iar subiectul fotografiat te indeamna la studii. In plus, pentru realizarea unei fotografii macro intr-adevar reusite este nevoie de multa munca, de stapanirea tehnicii specifice domeniului. Iar rezultatul este intotdeauna… pe masura eforturilor.
Tamron 60mm macro f/2.0 ofera celor ce lucreaza macro sau celor care doresc sa exploreze acest domeniu o unealta aproape perfecta in acest sens.
Recomandat, de asemenea, celor care fotografiaza preponderent portrete, in studio sau la evenimente.
autor Sorin Voicu
3 comentarii
distanta minima de focalizare nu este un impediment atunci cand fotografiezi gaze ?
Distanţa minimă de focalizare reprezintă motivul pentru care, de regulă, obiectivele macro cu focale mai mari (90, 100 mm sau mai mult) sunt mai scumpe. Cu cât focala e mai mare, cu atât îţi permite fotografierea unei gâze de la o distanţă mai mare, eliminând, astfel, riscul să deranjezi sau să sperii subiectul respectiv. 60 mm e destul de puţin pentru macro (în ceea ce priveşte fotografierea unor vietăţi), eu personal folosesc un 85 mm dar mi-ar plăcea un 100 mm. În schimb, un 60 mm macro e foarte bun pentru fotografia de produs.
Am un CAnon 60D. Ce sa aleg: acest obiectiv sau Tamron 90mm VC macro?