Fotografia alb-negru

 

La începuturile fotografiei, mediul alb-negru era singurul disponibil. Apoi, în 1936, Kodachrome a dat culoare lumii. Fotografia alb-negru a continuat însă să înflorească, sa se transforme în artă și să fie considerată de o mare parte dintre fotografi drept cea mai pură formă de fotografie.

 

Dar de unde această apreciere și preferință pentru alb-negru?

 

Unul dintre motive este faptul că o imagine color ne va distrage de cele mai multe ori atenția de la aspectele importante ale fotografiei: contraste, tonalități, texturi, forme etc. Cineva care fotografiază în alb-negru trebuie să învețe să folosească toate aceste elemente pentru a crea o imagine de neuitat.

 

Apoi, fotografia alb-negru implică o anumită versatilitate. Fie că este vorba despre peisaje, portrete, fotografie de arhitectură, texturi etc., toate acestea pot arăta bine în alb-negru. În plus, mediul alb-negru se adaptează bine și la diversele condiții de iluminare. Iar privitorul va rămâne concentrat pe subiect, culorile ne mai distrăgându-i atenția.

 

Un alt aspect care face ca fotografia alb-negru să fie atât de plăcută este dat de subtilitatea tonurilor și contrastelor. Constrastul alb-negru este diferit de contrastul color, fiind dat de numărul de nuanțe de gri existent între alb și negru, în timp ce contrastul color este dat de amplasarea culorilor în spectrul vizibil. 

 

Pe ”roata culorilor”, cel mai mare contrast este dat de culorile aflate în opoziție (exemplu: roșu-verde, albastru-oranj etc.). Cu toate acestea, contrastul color este mai greu sesizabil de către un ochi neavizat decât contrastul alb-negru. 

 

Reducând informația despre culoare, se poate induce uneori o stare aparte, se poate crea o atmosferă puternică, încărcată. În plus, limbajul luminii este omniprezent atunci când înlăturăm culoarea.

 

Din punct de vedere artistic culoarea descrie realitatea, în timp ce în alb-negru avem de-a face cu o interpretare a realității.

  

Prețul ebook-ului este de 20 lei și poate fi comandat de aici.