Un fotograf pe saptamana: Steve McCurry

Steve McCurry este un fotograf american care a lucrat in domeniul fotojurnalismului si cel editorial. S-a nascut la data de 24 februarie 1950 in Philadelphia, este cunoscut cel mai bine pentru fotografia “Afghan Girl” care a aparut prima data in revista National Geographic.

(“My life is shaped by the urgent need to wander and observe, and my camera is my passport.”)
“Viata mea este modelata de urgenta nevoie de a explora si observa, iar camera este pasaportul meu.”

McCurry a studiat in cadrul Penn State University; isi planificase initial sa studieze cinematografia, dar in schimb si-a obtinut diploma in domeniul artei teatrale si a absolvit in 1974. A devenit interesat de fotografie in momentul in care a inceput sa fotografieze pentru ziarul universitatii, “The Daily Collegian”. Dupa ce a lucrat timp de 2 ani la “Today’s Post” in King of Prusia din Pennsylvania, a plecat in India ca “freelancer”.

Cariera lui McCurry a luat avant atunci cand, deghizat in haine afgane, a traversat granita Pakistanului in zonele controlate de rebeli din Afganistan. Chiar inainte de invazia sovietica, a plecat cu rolele de film cusute in haine, imaginile au fost ulterior publicate in The New York Times, Time si Paris Match si i-au adus acestuia Medalia de aur Robert Capa pentru cel mai bun reportaj fotografic din strainatate.

Steve a continuat sa documenteze conflictele armate, inclusiv razboiul din Irak si Iran, Razboiul civil din Liban, Razboiul civil din Cambodgia, insurgenta islamica in Filipine, Razboiul din Golf si Razboiul Afgan civil. Lucrarile sale au fost prezentate in reviste, el fiind un factor care contribuie frecvent la National Geographic si este membru al Magnum Photos din 1986.

S-a concentrat asupra consecintelor umane ale razboiului, nu numai asupra peisajului, ci mai degraba pe oameni in sine : “Majoritatea imaginilor mele sunt despre oameni. Caut un moment de sinceritate, atunci cand esenta sufletului se poate citii pe fata persoanei respective. Incerc sa ma pun in locul omului fotografiat, sa constientizez cum este sa privesc prin ochii lui, sa simt cum se incadreaza el in peisajul vietii lui, in conditia s-a personala, umana.” (“Most of my images are grounded in people. I look for the unguarded moment, the essential soul peeking out, experience etched on a person’s face. I try to convey what it is like to be that person, a person caught in a broader landscape, that you could call the human condition.”). McCurry a fost prezentat intr-un documentar TV , “The Face of the Human Condition”  (2003) de Denis Delestrac, a trecut de la fotografia pe film diapozitiv color, la fotografia digitala in 2005, pentru comoditatea de editare in domeniu si pentru transmiterea imaginilor catre editori foto .

A admis ca nu este nostalgic in legatura cu fotografia pe film, intr-un interviu acordat celor de la “The Guardian” : “Probabil ca este greu sa scapi de obisnuinte, dar experienta mea nu este diferita de a majoritatii, indiferent de varsta. Prin fotografia digitala poti lucra usor in conditii de lumina scazuta, de exemplu. Calitatea este mult mai buna.” (“Perhaps old habits are hard to break, but my experience is that the majority of my colleagues, regardless of age, have switched over… The quality has never been better. You can work in extremely low light situations, for example.”)

Desi a renuntat la film, in iunie 2010 a fost contactat de catre Kodak, care anuntasera sistarea producerii peliculei Kodachrome, pentru un proiect special; mai exact, Kodak i-a oferit ultima rola de Kodachrome produsa; rola a fost developata si procesata in iulie 2010 de catre Dwayne’s Photo din Parsons, Kansas si urma sa fie tinuta la George Eastman House. Cele mai multe dintre fotografii au fost publicate pe internet de catre Vanity Fair. McCurry spunea in interviu : “Am facut fotografie pe film timp de 30 de ani si am cateva sute de mii de fotografii pe Kodachrome in arhiva mea. Incerc sa fac 36 de cadre, un rezumat care sa anunte sfarsitul Kodachrome. A fost un film minunat.” (“I shot it for 30 years and I have several hundred thousand pictures on Kodachrome in my archive. I’m trying to shoot 36 pictures that act as some kind of wrap up – to mark the passing of Kodachrome. It was a wonderful film.”). In luna mai 2013 McCurry a fost alegerea Pirelli pentru a trage imagini pentru Calendarul Pirelli 2013 in Rio de Janeiro.

“Afghan Girl”

McCurry a facut cel mai cunoscut portret al sau, “Afghan Girl”, in decembrie 1984 infatisand o copila de aproximativ 12 ani, orfana, aflata in tabara de refugiati Nasir Bagh din apropiere de Peshawar, Pakistan. Imaginea in sine a fost numita ca fiind cea mai recunoscuta fotografie din istoria revistei National Geographic, iar chipul fetei a devenit faimos aparand pe coperta revistei din iunie 1985. Fotografia a fost, de asemenea, utilizata pe brosuri, postere si calendare.

Identitatea fetei a ramas necunoscuta timp de peste 17 de ani, pana cand McCurry si o echipa a National Geographic au localizat femeia in 2002, Sharbat Gula; McCurry a spus: “Tenul ei a imbatranit, are riduri acum, dar aparitia ei a ramas la fel de memorabila.“(“Her skin is weathered; there are wrinkles now, but she is as striking as she was all those years ago”.)

Controversa:

In 2016 McCurry a fost acuzat de manipularea pe scara larga a imaginilor sale utilizand Photoshop si alte mijloace, eliminand personaje si alte elemente din imagine. Intr-un interviu acordat in mai 2016 celor de la Peta Pixel, McCurry nu a negat faptul ca face schimbari majore, indicand faptul ca el isi defineste acum lucrarile ca “naratiune vizuală” si ca “arta “. Cu toate acestea, a adaugat ulterior ca alte persoane sunt responsabile de imprimarea si postarea fotografiilor in timp ce el calatoreste, ceea ce inseamna ca ei sunt responsabili si pentru manipularea semnificativa: “Asta s-a intamplat in acest caz, dar ce s-a intamplat cu aceasta imagine a fost o greseala pentru care trebuie sa-mi asum responsabilitatea“.

Aici puteti vizualiza mai multe fotografii de Steve McCurry.

https://www.youtube.com/watch?v=DUL6MBVKVLI