Zeiss Otus: magie neagră

Obiectivele Zeiss au fost întotdeauna înconjurate de o aură aparte. Asta se datorează unui număr de factori și anume tradiția care se întinde până în secolul 19, caracterul special al imaginilor obținute cu această optică, faptul că nu au autofocus, construcția excepțională a obiectivelor.
De fiecare dată când pui mâna pe un Zeiss este ca și cum te-ai urca la volanul unei mașini de lux – inelul de focus se rotește cu o precizie neegalată de nimeni, corpul e complet metalic și în fața elementului frontal este un inel cromat.
Acestea ar fi câteva caracteristici generale, dar aici vorbim despre un ANUME obiectiv Zeiss. Și anume Carl Zeiss Distagon T* Otus 55mm f/1.4. OTUS este o clasă nouă și este denumită așa după o anumită specie de bufniță care are o excelentă vedere în întuneric. Este un obiectiv apărut relativ recent și primul lucru interesant este că lungimea focală este 55mm, în loc de convenționalul 50mm. Desigur, rivalii săi sunt toți în plaja de 50mm și aici avem Canon, Nikon, Sigma, chiar și Zeiss la 50mm și f/1.4. Și cu toate astea… Zeiss Otus 55mm definește un nou standard, foarte departe de orice alt competitor.
Să începem cu caracteristicile fizice: este un obiectiv practic uriaș, după cum se poate vedea și în fotografia atașată, unde avem de la stânga la dreapta Otus 55mm, Zeiss 35mm f/1.4 și Sigma 50mm f/1.4. Este masiv, este greu – dar dă senzația unui control foarte bun când e pus pe un body full frame.

Prima surpriză a fost inelul de focus – care în mod normal este metalic la fel ca și corpul si acoperit cu striații. La Otus este acoperit cu un cauciuc aderent, foarte fin, gri închis. Bineînțeles, rotirea lui este precisă până la perfecțiune, fără nici o urmă de joc, cu o rezistență perfectă. Desigur, obiectivul are doar focus manual, dar are confirmare de focus și funcționează ireproșabil. Inelul de focus are o cursă destul de lungă, se rotește la 270°. Una peste alta, este o pură plăcere să folosești acest obiectiv, iar după ce l-ai pus pe masă parcă abia aștepți să-l pui din nou la treabă. Priveliștea unui 55mm mai masiv decât un să zicem Canon 200mm f/2.8L II este de asemenea, impresionantă.
Dar magia apare abia după ce ai transferat imaginile în calculator. Nu am avut timp să văd vreun articol despre Otus 55mm sau imagini exemplu înainte de a-l folosi personal, așa încât șocul a fost maxim. În mod normal în orice review am CEVA de scris negativ despre orice obiectiv. Nu și de data asta. Imaginile sunt pur și simplu perfecte, la orice apertură, în orice parte a cadrului. Pe scurt – dacă fotografia nu a ieșit bine, e doar vina ta. O să încerc să acopăr caracteristicile pe subpuncte, fără să devin prea tehnic.

Sharpness

Nu cred că există ceva mai bun, mai ales la apertură maximă, f/1.4. Pare ireal să poți folosi un obiectiv fără nici un fel de rezerve la apertura maximă și ai o claritate pe care alte obiective cu pretenții le obțin abia de la f/4 încolo. Chiar și în margini și în colțuri, nu găsim nici urmă de softness.
Și dacă suntem la capitolul claritate, să discutăm și despre neclaritate, mai bine zis bokeh. Adică zona out-of-focus, care apare imediat ce se iese din planul de claritate. Ei bine bokeh-ul este foarte fin, fără zone nervoase care să distragă, se ”topește” de îndată ce iese din planul focal.

Aberații cromatice

Asta a fost a doua surpriză. Știam că obiectivul este apocromat, dar una e să știi ceva teoretic și alta e să vezi efectul propriu-zis. L-am testat în diferite situații de contrast foarte puternic și aberațiile cromatice au fost corectate exemplar. Chiar la f/1.4 și chiar și în marginea cadrului, totul arată ireproșabil.

Vignetting, lens flare, distorsion

Există un pic de vignetare, cum era de așteptat la un obiectiv așa de rapid. Mie personal îmi place, iar cui nu-i place, corectarea este la un click distanță în Lightroom. Lens flare nu am observat de nici un fel. Să fiu sincer, a fost înnorat aproape tot timpul în zilele în care am avut eu obiectivul, așa încât nu insist pe caracteristica aceasta. Am tras totuși destule cadre contre-jour și mi-e greu să cred că există un alt obiectiv care să scoată mai bine. Distorsiuni? Aproape deloc, neglijabile. Corectarea automată din Lightroom abia dacă a mișcat un pic cadrul pe margini.
 

Cromatică, tonuri, contrast

Felul în care prezintă culorile a reprezentat întotdeauna un punct forte al obiectivelor Carl Zeiss. Imaginile obținute au un caracter aparte, greu de obținut cu alte obiective și uneori simularea în prelucrarea ulterioară este imposibilă. Secretul bineînțeles stă în tratamentul lentilelor din componență și este destul de bine păzit. Așa încât dacă vrei să scoți o poză care să arate ca făcută cu un Zeiss, cel mai bine e să cumperi un Zeiss. Otus 55mm nu face nici el excepție de la regulă (cum ar putea?) și imaginile arată fantastic – o tonalitate excelentă, care dă posibilitatea de foarte mult loc de lucru în post procesare, fără a introduce artefacte.
Cât despre contrast, are din plin și chiar de la f/1.4. În mod normal, în cazul altor obiective rapide, imaginile arată lipsite de contrast la apertura maximă, dar Otus 55mm este constant în acest aspect pe toată plaja.


Evident, l-am încercat și în studio, dar acolo lumina este controlată și e greu pentru un obiectiv să nu fie corespunzător, în afară de cazul în care are anumite defecte. Dar ca o particularitate, am fost plăcut impresionat de felul în care redă tonurile pielii.

În concluzie, ce avem aici este o mostră de magie neagră de la Zeiss. Pe internet acest obiectiv este denumit în câteva locuri ”cel mai bun obiectiv făcut vreodată”, evident pentru DSLR-uri 35mm. Sună pretențios, arogant, da. Dar nu pot contrazice afirmația asta. Dacă reușești să te descurci cu focusul manual cu confirmare (care este atât de bună încât nu e necesar vreun ecran special de focusare), ai un obiectiv perfect sau aproape perfect din absolut toate punctele de vedere. Sharp de la f/1.4, contrast puternic, cromatica specifică Zeiss, un bokeh mai cremos ca smântâna și nici unul din defectele sau erorile pe care absolut toate celelalte obiective competitoare le au.

Ca să nu ignorăm elefantul din cameră – principala obiecție ar fi prețul, care e puțin spus piperat. Este un obiectiv foarte scump, într-adevăr. Dar este prețul plătit calității. Dacă luăm în calcul toate caracteristicile acestei mostre de geniu optic și mecanic, prețul începe să capete sens. Eu îl consider justificat.

 

de Cătălin Petolea