6 elemente de compozitie in fotografia de strada

Exista reguli de compozitie care se pot aplica aproape oricand si altele pe care le vom intalni mai rar. O fotografie contine in general mai multe astfel de reguli, iar in fotografia de strada veti observa acest lucru mai des fata de construirea cadrelor din alte genuri fotografice. Compozitia ne ajuta sa atragem atentia catre elementele importante din imagine, catre subiect si ghideaza adesea ochiul privitorului prin imagine. Odata ce va familiarizati cu aceste sfaturi de compoziție , veti fi surprinsi de cat de universale sunt cele mai multe dintre ele, le veti identifica in majoritatea situatiilor si veti intelege usor de ce unele fotografii “functioneaza”, in timp ce altele nu.

Sa vedem asadar cateva dintre elementele de compozitie din fotografia de strada:

#1 INCADRAREA

Din realitatea ce ne inconjoara, aparatul fotografic cuprinde doar o portiune, si prin urmare extragem doar un fragment. Confruntarea dintre realitatea pe care dorim sa o prezentam si ceea ce se vede prin vizorul aparatului de fotografiat trebuie constientizata de fiecare data, atat prin ideea pe care dorim sa o comunicam cat si prin prisma posibilitatilor tehnice ale aparatului.

Alegerea cadrului se face in functie de limitele dictate de subiect si prin urmare vom alege sa extragem doar acea portiune care contine elementele ce pot prezenta in modul dorit subiectul captat, lasand inafara lui elementele care incarca sau distrag atentia de la subiect.

De cele mai multe ori, cadrul potential este un dreptunghi – avand o proportie standard intre latura mare si cea mica, care variaza intre 2/3 si 3/4 si sunt proportii armonioase. Aceste dreptunghiuri (cadrele) pot fi asezate pe lat (pe baza mare) sau pe inalt (pe baza mica). Un caz aparte il reprezinta incadrarea in format patrat.

Incadrarea pe lat (tip landscape)

Intuitia construirii unui cadru ne transmite faptul ca asezarea pe lat este mai stabila decat cea pe inalt. Prin urmare aceasta se recomanda in situatiile in care dorim sa surprindem o situatie mai relaxata, care comunica multa stabilitate, simuland o realitate incontestabila: latura de jos o asociem cu pamantul, cele doua laturi laterale le asociem cu doi stalpi de sustinere, iar latura de sus o asociem cu cerul. Acest tip de incadrare ne inspira in mod natural pentru subiecte ce exprima stabilitate, liniste, calm, odihna, adancime sau in care dorim sa surprindem miscare pe orizontala.

Orice tip de compozitie care transmite o stare clara si bine definita si prezinta elemente statice sau generatoare de atmosfera relaxata – se preteaza la acest gen de incadrare. Este un gen de incadrare pe care il alegem majoritatea dintre noi, in mod instinctiv, pentru ca se conformeaza obisnuintelor vizuale umane. Avantajul acestei incadrari este ca ofera posibilitatea cuprinderii unei multimi ample de elemente pe care dorim sa le folosim in compozitia cadrului, cu o lejeritate oferita de faptul ca nu trebuie sa rotim aparatul si putem capta rapid si fara greutate secvente ce necesita rapiditate, mai ales in fotografia de strada.

Incadrarea pe inalt (tip portret)

Intuim de asemenea ca asezarea pe inalt, constructia unui dreptunghi asezat pe latura mica, este mai instabila, se poate rasturna mai usor. Astfel incadrarea pe inalt este mai potrivita subiectelor care exprima tensiune, aspiratie, dinamism, miscare pe directie veriticala sau intensitate emotionala.

Acest gen de incadrare nu este instinctiv si trebuie discernamant precum si o buna cunoastere a situatiilor in care sa il folosim, deoarece aparatul trebuie rotit fata de pozitia standard, prin urmare decizia trebuie luata rapid, lucru foarte important in fotografia de strada.

Avantajul acestei incadrari este ca poate oferi o stare dinamica, puternica, de impact. Formatul vertical confera un efect neobisnuit si este adecvat de obicei pentru portrete si pentru redarea structurilor inalte – oferind suficient spatiu deasupra subiectului. De asemenea, cu cat simtim ca trebuie subliniata una din senzatiile de aspiratie pe verticala sau dinamism, se poate turti sau inalta incadrarea pe verticala, inlaturand restrictiile impuse de armonia dintre proportiile cadrului – tocmai pentru faptul ca acest gen de incadrare e unul tensionat si puternic.

Incadrarea in format patrat

Numit si formatul profesionistilor, succesul de care se bucurau aparatele de fotografiat pe format de tip patrat se datora faptului ca la fotografiere nu trebuie luata decizia instant de a incadra o situatie pe lat sau pe inalt.

Pe de alta parte incadrarea in format patrat nu ridica foarte multe probleme , dar nici nu are impact sau putere emotiva. Este recomandat in cazul unor compozitii simetrice in jurul unui element central,  desi acest gen de compozitie, nu transmite nici tensiune dar nici liniste.

Cadrul patrat este rigid si are nevoie de elemente foarte puternice in compozitie pentru a elimina senzatia de incertitudine si de a reusi sa transmita dincolo de secventa captata. Este o incadrare dificila si nu extrem de folosita.

#2 LINIILE CONDUCATOARE

Aparte fata de liniile folosite la constructia cadrului (dar nu excluzandu-le) sunt liniile  directoare (conducatoare). Acestea pot fi vizibile sau sugerate.

Rolul lor este acela de a capta privirea si de a o conduce spre elementul principal, de interes. Prin urmare, trebuie sa fie bine definite, si, in general, se recomada a se tine cont de directia sensului de citire, de a porni din partea stanga spre partea dreapta, de jos in sus, sau din apropiere spre departare. Astfel o linie conducatoare poate fi dreapta sau serpuita, vizibila sau sugerata si in multe cazuri indica foarte bine adancimea cadrului (a treia dimensiune).

Tips: Directia privirii unui personaj poate genera o linie conducatoare sugerata.

#3 PERSPECTIVA SI DIAGONALE IN COMPOZITIE

Diagonalele ofera in principal un plus de dinamism cadrului. De asemenea au capacitatea de a conduce privirea intr-o miscare in perspectiva, de-a lungul lor. In general diagonalele sunt generate de asezarea elementelor componente sau de perspectiva.

Cand fotograful se aseaza paralel fata de un plan, imaginea se aplatizeaza si pierde din adancime in cazul in care elementele nu se imbina pe planuri complexe. Astfel, daca aparatul de fotografiat este asezat intr-un oarecare unghi fata de liniile orizontale si verticale ale cadrului, acestea vor convergente si vor oferi senzatia de adancime a cadrului, respectiv o perspectiva.

Fotograful are insa si posibilitatea de a influenta perspectiva, intrucat in apropiere perspectiva pare mai ampla, exagerata, iar in departare ea pare mai aplatizata. Mai pe scurt, doua subiecte de aceeasi marime in realitate, prin intermediul perspectivei, vor fi diferite: subiectul cel mai apropiat de obiectiv va capata o dimensiune ampla, cu mult mai mare decat cea a subiectlui plasat mai in spate.

#4 UNGHIURI

In acelasi timp cu alegerea cadrului pe care il dorim, apare si decizia inaltimii de la care se face fotografia, respectiv unghiul abordat pe verticala fata de subiectul fotografiat, intrucat nu rezulta aceeasi senzatie si nu inseamna acelasi lucru daca il fotografiem de jos in sus sau de sus in jos.
Schimbarea punctului de statie produce atat modificari in perspectiva, cat si modificari ale perceptiei fata de subiectul captat.

Oamenii fotografiati de jos in sus: lasand aparatul foarte jos si inclinandu-l in sus, dispare linia orizontului si astfel subiectele se profileaza pe cer si par foarte mari. Ele sugereaza forta, putere, cu atat mai mult cu cat exista si spatiu deasupra acestora in compozitie.

Oamenii fotografiati de sus in jos: ridicand aparatul foarte sus si inclinandu-l in jos, din nou dispare linia orizontului, in schimb subiectele alese par foarte mici, turtite. Astfel ele vor aparea din ce in cei mai scurte, aplatizate. Cand aparatul este extrem de sus (bird eye view) , elementele se aplatizeaza de tot si apar ca forme geometrice.

Prin urmare, fotograful are posibilitatea de a-si alege perspectiva, in functie de senzatia pe care doreste sa o transmita prin intermediul imaginii captate.

#5 CADRU IN CADRU

O metoda de a scoate in evidenta si mai mult unul din subiectele captate este de a-l incadra intr-o forma geometrica deja existante in cadru. Practic se face o “re-incadrare” a subiectului, in acest mod extindem aria de interes in fotografie, fara a pierde insa din importanta subiectului.

Zona care incadreaza subiectul poate fi bine definita, prin incadrarea subiectului intr-un dreptunghi, un patrat, un cerc sau orice forma clar alcatuita de elemente existente , vizibile si unite, practic o zona inchisa. Aceasta portiune va fi parte dintr-un cadru mai larg, care va contine si alte elemente de compozitie.

O alta varianta ar fi re-incadrarea subiectului prin intermediul altor elemente componente ale cadrului, care nu sunt unite intre ele, dar care capteaza privirea si o ghideaza spre subiectul sau actiunea de mare interes. Este un fel de zona “deschisa”, dar care are acelasi rol, de formare a unui cadru in cadru.

#6 COMPOZITII MINIMALISTE

A simplifica nu este un principiu universal, desi cu totii auzim ca “less is more”. Uneori “simplu” poate echivala cu plictisitor, intrucat “curatarea” unui cadru de elemente poate aduce o tenta de previzibilitate.

Pe de alta parte, acest principiu este valabil intrucat mintea umana functioneaza prin ordine si raspunde la dorinta de eliminare a haosului, prin asa numita “lege a simplitatii” aferenta perceptiei umane, conform careia mintii ii plac explicatiile vizuale clare si simple: linii simple, aranjamente simple, etc.

Cu atat mai greu in zona fotografiei de strada, unde suntem inconjurati de o multime de elemente diferite si de interes, astfel incat o compozitie simpla este greu de gasit si trebuie intai perceputa cu ochii mintii, intuitia si capacitatea de incadrare si de eliminare din cadru a elementelor ce incarca.
Simplificarea cadrului in aceste cazuri presupune alegerea unui punct de interes, completat cu linii sau planuri, cel mult texturi, in vederea obtinerii unui cadru cu elemente putine dar de impact.

Indiferent ce tip de compozitii preferam, ochiul uman are tendinta de a alege imaginile care transmit o anumita ordine, in care elemnetele se echilibreaza armonios sau prezinta o anumita logica a lucrurilor , in timp ce fotografiile haotice tind sa fie respinse. Aceasta este diferenta de bază intre o compozitie buna si o compozitie care lasa de dorit, desi, evident, lucrurile sunt mult mai complicate de atat, si odata ce ati trecut de inceputuri intr-ale fotografiei, veti realiza asta si voi.

Tot la elementele de compozitie in fotografia de strada putem include si regula general valabila a treimilor, simetria, juxtapunerea, compozitiile complexe, fotografii construite in jurul conceptului de moment decisiv (daca apare), compozitiile pe baza de triunghiuri etc.
Pe acestea speram sa le abordam intr-un articol viitor, asa ca ramaneti cu ochii pe blogul F64.

Pana atunci, puteti citi si despre Suprarealism in fotografia de strada, aici.

Un articol si fotografii de Mirela Momanu (Asociatia Exposure).

Save