Test Sigma 120-300mm F2.8 la Bucharest Open

În perioada 5-13 iulie 2014 a avut loc la Arenele BNR din București primul turneu feminin de tenis cu premii în valoare de 250 000 de dolari din Romania. Faptul că a fost prima competiție de acest gen de pe pământ românesc l-a făcut special, dar mai specială a fost prezenţa româncei Simona Halep (locul2 în clasamentul WTA) cea care a reușit să-şi respecte statutul de favorita principală și să câștige trofeul. Mai mult decât atât, în proba de dublu s-a impus tot o pereche românească: Elena Bogdan/Alexandra Cadantu.
Având în vedere că nu ratez niciun eveniment de acest gen, fiind acreditat ca fotograf la fiecare turneu de tenis desfășurat în România începând cu anul 2009 încoace, an în care am început fotografia, primul meu DSLR, pe care încă îl am fiind un Canon 20D cu veșnicul obiectiv de kit 18-55 la care am adăugat mai târziu în completare un obiectiv Canon 55-250mm (trusa actuala: Nikon D5100 cu 55-200, 35 1.8, Samyang 8mm si sb-700), am vorbit cu prietenii de la F64 sa-mi împrumute un obiectiv pe durata turneului lucru pe care l-au și făcut. Cei de la F64 mi-au dat de ales între două obiective de la Sigma, respectiv 70-200 f/2.8 sau 120-300 f/2.8 Sports. L-am ales pe cel din urmă datorită focalei mai lungi care pe un body în format DX (Nikon d5100) echivalează cu focala de 180-450mm și pot să spun că nu m-a dezamăgit în niciun moment, ba mai mult m-a surprins în bine de la zi la zi.

Specificații principale Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM Sports

TIP super-tele
DISTANŢA FOCALĂ 120-300mm ( 180-450mm in format APS-C )
TIP FOCALIZARE Autofocus
PLAJA DIAFRAGME Diafragma maxima: f/2.8
Diafragma minima: f/22
NR. LAMELE DIAFRAGMĂ 9 (rotunjite)
FILET FILTRU 105mm
DISTANŢA MINIMĂ DE FOCUS 150-250cm
RAPORT MĂRIRE 1:8.1
UNGHI DE CUPRINDERE 20.4° -8.2°
CONSTRUCŢIE 23 elemente in 18 grupuri
STABILIZARE DE IMAGINE Da
COMPATIBIL FULL FRAME Da
COLIER PENTRU TREPIED Da
PARASOLAR INCLUS Da
LUNGIME 291mm
DIAMETRU MAXIM 124.4mm
GREUTATE 2950g
Am primit obiectivul joi, în a patra zi a turneului şi până duminică am fotografiat aproape exclusiv jucători de tenis în acțiune, dar și portrete ale oamenilor din tribune. Luni, până să-l duc cu părere de rău înapoi la F64 am dat o tura rapida în Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR) unde am făcut fotografie de strada, de portret (având-o pe sora mea ca model), dar și wild-life. E imposibil să nu atragi atenția când cari un asemenea tun cu tine, dar chiar și aşa am reușit să fotografiez oameni fără să mă observe.

Construcție și utilizare

Ce am observat imediat ce am făcut cunoștință cu Sigma-ul: e mare, e destul de greu, arată foarte bine, iar construcția lui este demnă de un super-tele pro, cred ca și datorită materialului folosit TSC (Thermally Stable Composite – o combinație între metal și policarbonat).
Obiectivul cântărește 2950 de grame (aproape 3 kg) și are o lungime de 29 de centimetri (291 mm). Este greu, dar greutatea este justificată de faptul că are o diafragma constanta de 2.8 pe toată plaja și de sistemul performant de stabilizare. În prima zi l-am folosit din mână, am simțit din plin cele 3 kilograme, dar nu am ratat cadre din cauza greutății, fiind ajutat și de sistemul de stabilizare. În zilele ce au urmat am împrumutat un monopied Giottos, obiectivul fiind mult mai ușor de utilizat. După cum era de așteptat, obiectivul este rezistent la apa și la praf (m-a prins o ploicică cu el, dar n-am avut nicio emoţie).
Din punct de vedere al utilizării, cei care folosesc sistemul Nikon vor observa că inelul de zoom cel și de focus se învârt invers fata de obiectivele Nikkor, dar pentru mine nu a fost o problemă. Ambele inele (zoom și focus) se mișcă foarte lin, iar cel de zoom are o “toleranţă” mai crescută până te obișnuiești cu el (lucru foarte bun din punctul meu de vedere pentru că dacă pui zoom-ul la 300 de mm nu iți va fi frică că o să “alunece”). Butoanele sunt așezate astfel încât să fie la îndemână, iar obiectivul are un buton “Custom Mode” în care poți alege între setările OFF, C1 si C2. Acest buton este programabil folosind USB Dock-ul, pe care eu nu l-am avut, dar nici nu am avut nevoie deoarece Nikon-ul meu s-a înțeles foarte bine cu Sigma-ul din punctul de vedere al focusului.
Obiectivul vine cu parasolar de metal, mare și foarte solid, având prindere cu șurub și care protejează foarte bine lentila. De asemenea, are și colier pentru trepied, foarte solid și care are 3 găuri pentru șuruburi. Obiectivul acceptă filtre cu diametrul de 105 de mm, acest lucru fiind un mic dezavantaj deoarece prețul unui filtru de polarizare începe de la 150 de dolari. În pachet sunt incluse tocul pentru transport și cureaua de umăr.

Distanţa focală

Folosit pe un aparat în format DX rezultă o focală echivalentă de 180-450 de milimetri, ceea ce pentru fotografia de sport și wild-life e numai bine, cei care fotografiază tenis au cel mult un Nikkor 400 mm în format FX, ceea ce înseamnă ca am avut cel mai mare “tun”. La festivitatea de premiere as fi preferat să am un aparat în format full-frame, deoarece pe crop a fost puţin cam lung. Eu personal l-aş folosi pe un aparat în format FX şi la nevoie aş trece pe modul crop. Prefer Sigma-ul în faţa altor obiective fixe deoarece, datorită zoom-ului, este mult mai versatil.

Autofocus

Autofocus-ul nu este la fel de rapid ca alte obiective mult mai scumpe cum ar fi Nikkor 400 mm, dar este suficient de rapid și foarte precis. Cel mai important este că nu am ratat cadre din cauza lui (vă amintesc ca l-am folosit pe un Nikon d5100 care nu are cel mai bun sistem de focus) și chiar am fost uimit să vad că mi-au ieșit în focus cadre pe care le credeam ratate. De asemenea, nu a făcut “haunting”, a focusat foarte silențios datorită motorului de focalizare HSM (“Hyper Sonic Motor”), iar cel mai important lucru e ca nu am avut back sau front focus, d5100-le meu înțelegându-se de minune cu el. Mai mult decât atât, utilizând USB Dock-ul puteți customiza autofocusul dupa bunul plac. Nu am avut un USB Dock, dar nu i-am simțit lipsa, în schimb aş fi preferat să am un teleconvertor. Testul suprem la care a fost supus sistemul de autofocus a fost fotografierea printr-un gard de sârmă, obiectivul comportându-se exemplar.

Calitatea imaginii

Nu am făcut teste specifice, nu o sa vedeți grafice și tot felul de măsurători, o sa va spun fix ce am observat cât timp am folosit obiectivul.
Sharpness
Obiectivul e foarte sharp chiar și la deschiderea maximă a diafragmei (f/2.8) lucru pe care l-am observat încă de la primele cadre trase cu el. E o plăcere să-l folosești la f/2.8, diafragma la care am tras cel mai des, fără sa ma îngrijoreze pierderea calității imaginii. Începând cu f/2.8, unde există o mică diferență între centru și marginile imaginii din punctul de vedere al sharpness-ului, obiectivul performează din ce în ce mai bine, având “sweet spot-ul” undeva la f/5.6, însă de la f/16 în sus difracția își spune cuvântul.
Culori si contrast
Obiectivul are culori plăcute și reda foarte bine nuanțele pielii, iar contrastul este excelent (am observat ca seara contrastul este și mai accentuat) mai ales dacă obiectivul este folosit cu parasolar.

Bokeh
Combinația dintre un obiectiv cu o focală atât de lunga și o diafragmă de 2.8 constantă pe toată plaja focala oferă un bokeh savuros, iar izolarea subiectului de fundal este foarte plăcută și utilă mai ales când fotografiezi sport și ai multe elemente nedorite în fundal. Tot combinația de focală lungă şi diafragmă deschisa îl recomandă ca pe un excelent obiectiv pentru portrete.
Lens flare
Am tras careva fotografii cu soarele în cadru și datorită tratamentului lentilelor și a parasolarului nu am avut probleme cu lens flare-ul.
Vignetarea
Dacă te uiţi atent, obiectivul vignetează puţin mai ales la 300 mm și f/2.8, dar asta este o problemă minoră care se poate rezolva ulterior în post-procesare.
Distorsiuni
Odată cu creșterea distantei focalei încep să apară mici distorsiuni de tip butoi, dar care la fel ca la vignetare sunt neglijabile și se pot corecta foarte ușor în post-procesare.
Aberatii cromatice
Deşi am lăsat aberațiile cromatice la final, am fost foarte uimit să constat ca obiectivul nu are aberații cromatice de niciun fel. Am tras în contra-lumina cu diafragma deschisă la maxim (f/2.8) și nici urma de aberație cromatică.

Stabilizarea imaginii

Sistemul de stabilizare a imaginii denumit OS iți permite să fotografiezi din mână cu timpi de expunere de până la 4 stopuri mai lungi decât în mod normal.
În general am tras de pe monopied și nu am avut nevoie de stabilizare, dar este foarte folositoare mai ales la filmare. Pe durata testării obiectivului am reușit sa trag la 1/20 cu ajutorul sistemului de stabilizare. Sistemul de stabilizare are două moduri, modul 1 pentru stabilizare normala, iar modul 2 pentru “panning” sau mișcarea aparatului/subiectului pe orizontală. Dacă nu aveți nevoie de stabilizare vă recomand să o țineți oprita deoarece consumă destul de multă baterie.

 
Ce mi-a plăcut:
Calitatea imaginii: sharpness-ul, culorile, contrastul, bokeh-ul, lipsa aberațiilor cromatice și a flare-ului
Construcția solida
Aspectul plăcut
Stabilizarea imaginii
Focalizarea rapida, precisă şi silențioasă
Faptul că poți să folosești USB Dock-ul pentru personalizare
Parasolarul de metal
Versatilitatea focalei
Ce nu mi-a placut:
Greutatea si dimensiunile mari
Diametrul filtrului de 105mm / lipsa opțiunii unui filtru “drop in”

Concluzie

În concluzie, au fost cinci zile minunate alături de Sigma 120-300 Sports care nu m-a dezamăgit în niciun moment. Este un obiectiv foarte bun din multe puncte de vedere, calitatea imaginii și construcția solida m-au cucerit din primul moment, dar ce apreciez cel mai mult la acest obiectiv este versatilitatea focalei și a utilizării, faptul că poți să-l folosești și la altceva decât fotografie sportivă. Plaja focală e numai bună pentru fotografia de wild-life sau portret, mai ales dacă este folosită pe un aparat în format DX, dar după cum am mai spus aş prefera să-l folosesc pe un aparat full-frame și la nevoie să-l trec în modul crop. E un obiectiv care cred că nu are rival în segmentul lui de preț și pe care l-aş alege fără să stau pe gânduri în faţa unor obiective mai populare cum ar fi un 70-200.
Vedeţi aici fotografiile:

Text si fotografii de Alexandru Gavrilovici