Fuji X100s: “S” de la superstar?

Dacă tot ce ar conta ar fi calitatea imaginii, atunci Fuji X100s ar fi aparatul compact ideal? Şi cât de bine se simte un aparat foto de strada atunci când este pus sub presiune la un festival de muzica? Va ţine tonul cu ergonomicele DSLR-uri sau va fredona propriul refren? Ştiu, multe întrebări pentru un aparat (relativ) mic.
Dar sa începem cu nevoia de a avea un aparat care nu e profesional sau semiprofesional (destul de vagi ca noțiuni) și nici nu are un obiectiv detașabil.
Acestea sunt cerințele standard pe care organizatorii le impun fanilor, iar în cazul de faţă evenimentul cu pricina este Summer Well, ce are loc în fiecare an la Buftea, mai exact la domeniul Stirbey în zilele de 9 si 10 august. Pentru ca întârziau acreditările foto, am decis să nu fiu prins cu garda jos și să am pregătit un plan de rezervă sub forma unui Fuji X100s.
Acesta este un aparat ce nu duce lipsa de recenzii sau admiratori precum David Hobby de la strobist.com sau Zack Arias (zackarias.com), astfel încât să spun ceva nou despre el este mai greu. Am decis să schimb perspectiva si să vad cât de versatil este un excelent aparat de street photography. M-am întrebat dacă limitarile fizice inerente precum obiectivul fix echivalent cu 35mm sau bateria cu viaţă scurtă pot fi depaşite astfel încât să poţi capta suficiente imagini demne de a fi împărtășite cu alţii.
Cu o zi înainte de începerea festivalului a venit și mult așteptata acreditare, astfel că am alăturat celor 2 aparate DSLR și micutul, dar robustul Fuji. Carcasa metalica, aspectul retro și vizorul dual dau sentimentul unei camere premium pe care nu te sfiești să o arați celorlalți. Insă ea este mai mult decât arată ambalajul: senzorul X-Trans de 16MP a stârnit entuziasmul iubitorilor de imagini fără zgomot la ISO mare, vizorul optic dublat de unul electronic a făcut deliciul fotografilor de stradă iar butoanele mari și metalice au fost apreciate de toți cei maniaci cu controlul total al unui aparat foto.
Sigur, are și patina de bliţ, cum stă bine unui aparat cu nostalgii retro, precum și capacități video, respectiv înregistrare Full HD cu 60 si 30 fps, înregistrare audio stereo și cam atât.
Stabilizare optică sau a senzorului, cum se laudă restul competitorilor, nu are, în schimb propune o generoasă diafragma f2. Cu o greutate de circa 400 de grame, nu se poate spune că e greu, ci doar suficient de greu ca X100s să pară o cameră foto serioasă. În schimb nu am avut buzunare atât de mari în care să îl ţin.
Pentru a combate cunoscuta foame de energie a aparatului, am ales sa iau suplimentar doi acumulatori. Oficial Fuji sustine ca poti fotografia aproximativ 300 de cadre, în realitate cifra e undeva în jur de 200.
La idilicul domeniu Stirbey, să faci portrete participanților la concert nu a fost greu pentru că dolofanul Fuji ridică sprâncene și stârnește zâmbete.

Nici fotografia de acţiune nu îi este străina, X100s având o viteză de rafală de 6 cadre pe secundă. Focalizarea este cu detecție de fază și contrast iar în lumină suficientă se poate spune caăe de încredere. Odată ce se întunecă, viteza de focalizare nu poate ţine pasul cu cea a unui DSLR, însă nu e nici de lepădat. Expunerea este precisă şi poate fi compensată de la buton într-un interval de +2 … -2. Balansul de alb vine cu tonuri calde si a stat mai tot timpul pe Auto.
Printre formațiile la al căror concert am folosit X100s se număra Bastille, John Newman, Chloe Howl, Miles Kane, The National si Reptile Youth. Sigur, artişti au fost mai mulţi, însă, în paralel cu testarea aparatului, a trebuit să asigur și imagini pentru publicația pentru care lucrez (iConcert.ro), unde, de altfel, pot fi vazute mult mai multe fotografii de la eveniment (făcute cu DSLR și compactul Fuji).

La festival am ales să fotografiez raw pentru a beneficia de toată calitatea senzorului ce vine fără infamul filtru low pass (mai nou producătorii de camere se mândresc cu faptul că nu îl mai aplica senzorului) lucru ce se traduce prin imagini mai clare faţă de un senzor cu acest filtru. Inițial, fisierele raw (RAF in terminologia Fuji) par plate, lipsite de contrast însă câteva ajustări în Lightroom scot la iveala potențialul formatului necomprimat. Zonele supraexpuse sunt recuperate cu mai multa ușurință decât în fișierele raw de la Canon (cel puţin), iar zgomotul de imagine este foarte bine controlat, astfel că nu m-am sfiit să folosesc noaptea ISO 6400.

Nici jpg-urile scoase direct din aparat nu sunt de lepădat, iar pentru nostalgici Fuji a implementat și câteva filtre de filme clasice precum Velvia,
Provia, Astia, B&W, însă latitudinea dinamica a senzorului este mai bine pusă în valoare de imaginile în format RAF. Un alt punct de atracţie este modul
silenţions în care poți face fotografii, un lucru foarte util la anumite concerte sau pe stradă.
După cele doua zile de festival am decis să încerc aparatul și pe stradă, atât ziua, cât mai ales seara. Imaginile sunt jpg-uri scoase direct din camera cu ISO și balansul de alb setate pe auto. Pentru fotografiile facute noaptea, ISO a fost setat la maximul nativ, adica 6400. Procesarea în cameră a fost destul de agresivă cu detaliile, însă culorile au fost redate excelent.

La final am sortat imaginile și mi-am dat seama ca fiserele scoase de X100s pot sta liniștite alături de cele făcute cu DSLR-uri full frame. E adevarat că focalizarea nu a ținut pasul cu celelalte doua camere, însă nici condițiile nu erau tocmai ușoare: lumina aproape haotică și oameni care se mișcă rapid pe scenă. Pe de alta parte, Fuji poate intra acolo unde alte aparate cu senzor mare si obiective detasabile nu pot: la majoritatea concertelor.
Text si fotografii de Daniel Robert Dinu