Recunosc, o vreme am avut probleme cu sticla. Dealtfel si prietenii mei aveau aceeasi problema. Impreuna am studiat mai multa sticla decat a iesit pe poarta Curtii Sticlarilor. Cercetarea asidua a adus si unele rezultate. De exemplu am observat ca lumina se reflecta direct si de regula este polarizata. Desigur ca am incercat filtrul de polarizare, insa odata cu reflexiile a disparut si sticla. Lucru foarte ingrijorator, o sticla invizibila nu e buna de nimic.

Un metru patrat de softbox produce cele mai grozave reflexii, trebuie doar sa stii unde sa il asezi.

Fotografia de mai sus este un exemplu prost, nu va grabiti sa o criticati. Nu este fotografia unor pahare ci mai degraba a unui softbox. Reflexiile puternice distrag atentia de la conturul anemic al paharelor. Trebuie sa obtinem taman contrariul, o imagine curata cu linii puternice pe contur ca in fotografia de mai jos.

Sursa de lumina este asezata in spatele fundalului negru. Poate fi orientata catre subiect ca in cazul de mai sus, sau catre un al doilea fundal mai mare, de culoare alba. Fundalul negru trebuie sa umple cadrul in intregime, insa fara sa depaseasca cu mult marginile acestuia.

Rezultatul va fi acelasi indiferent de metoda de iluminare aleasa. Reprezentarea este concisa, fara reflexii parazite, insa ii lipseste spatialitatea. Un softbox asezat in fata in unghi de 45 de grade fata de pahare rezolva si aceasta cerinta, insa reflexia este prea dura si distrage atentia, un supliciu pentru ochii obositi ai cunoscatorului. Flag-ul, din carton negru, tine departe de obiectiv lumina din lateral.

Reflexia directa tine de natura sticlei, insa cu un panou de difuzie mai mare decat sursa de lumina, asezat la o oarecare distanta poti simula o reflexie difuza.

Data viitoare vom povesti despre sticlele pe fundal alb, unii dintre noi mai trag si pe timpul zilei.