Test Fujifilm XT-1 – Universul Fujifilm

Când am luat în mană pentru prima dată un Fujifilm XT-1, într-un magazin parizian în primavara anului 2014, am exclamat în sinea mea, “Asta este o cameră serioasa!”. Sentimentul de extremă soliditate al blocului metalic din care este construit aparatul a rămas în amintirea mea până în ziua de astăzi. Prin intermediul celor de la F64 am avut ocazia să testez în această primăvară un Fujifilm XT-1 alături de obiectivul  Fujinon XF 18-55mm F2.8-4 OIS în diferite situații, de la concerte și pâna la fotografie în natură.
Povestea Fujifilm începe în 1934 și spre deosebire de rivalul de odinioară Kodak, continuă și astăzi cu succes și în domeniul camerelor digitale. Fujifilm, spre deosebire de Kodak (al cărui insucces este studiat și în universități astăzi), a știut în momente potrivite să își modifice strategia de marketing și gama de produse astfel încât să rămână foarte competitiv pe piață. Astfel au aparut seriile Fujifilm X: X100, X10-30, X-M, X-A, X-E, X-Pro, și XT, aparate cu un design retro ce au prins foarte bine la public. Fujifilm a intuit foarte bine că utilizatorul caută mai mult decât un simplu dispozitiv pentru a face fotografii, caută un aparat pentru plăcerea de a fotografia și care să se integreze alături de alte accesorii în stilul personal al fiecăruia.

Dacă facem abstracție de X-Pro2 apărut recent, și care se adresează totuși unui public diferit, Fujifilm XT-1 se situează în vârful gamei aparatelor mirroless Fuji. Beneficiind de un senzor CMOS X-Trans fără filtru Low Pass și cu o dispunere a pixelilor diferită față de senzorii Bayer tradiționali, având caracteristici de top la toate nivelurile, XT-1 se adresează utilizatorilor avansați sau profesioniștilor ce vor o alternativă la tradiționalul DSLR voluminos și greu.
Ajungând la finalul introducerii să trecem la capitolele la care cred eu că punctează pozitiv și la cele la care ar mai trebui îmbunătățit acest aparat.
Construcția aparatului ar primi nota 10 dacă nu ar exista câteva rezerve despre care am să vorbesc la finalul acestui capitol. În afară de Olympus EM-5 mkII nu am mai întâlnit un corp de aparat care să îmi confere același sentiment de soliditate. Nici macar X-Pro1 sau 2, nu imi inspiră acest sentiment “de tanc, obiect indestructibil”. În plus, cu 440 de grame este unul dintre cele mai ușoare aparate mirrorless din această clasă.

Aparatul construit dintr-un aliaj de magneziu are un design retro superb, cu rotițe de control în partea superioară pentru ISO, timpul de expunere și compensarea expunerii. Sub primele două rotițe se găsesc selectoarele pentru modurile de declanșare și măsurarea expunerii. În partea din spate avem acces la vizorul electronic și ecranul ce se înclină.
Vizorul electronic este unul de top. Este foarte, foarte mare, cu o rezoluție excelentă și este cel mai bun vizor electronic pe care l-am utilizat până acum pe un aparat foto. Sigur, îți va lua un pic de timp până să te acomodezi cu el dacă esti obișnuit să utilizezi un vizor optic mare de la un aparat DSLR FF pentru că este o experiență diferită, dar vei avea foarte puțin să îi reproșezi. O altă funcție ce am apreciat-o la acest vizor a fost aceea că în modul portret sunt afișate automat setările rotite în partea de jos a cadrului.  Ecranul de asemenea este foarte bun și posibilitatea de a-l înclina reprezintă un plus, dar faptul că nu este prevăzut cu o funcție touchscreen este o omisiune ce nu va fi pe placul multora.

Un alt mare plus este faptul că aparatul este foarte bine protejat contra intemperiilor cu garnituri în numai puțin de 80 de puncte și că poate funcționa până la temperaturi de -10 grade Celsius. Aici se vede intenția Fuji de a oferii un aparat care se adresează și profesioniștilor ce îl vor utiliza în cele mai nefavorabile condiții. O concesie adusă construcției foarte solide o reprezintă faptul că nu avem un bliț integrat ci unul extern livrat în pachetul aparatului.

Una dintre diferențele față de clasele inferioare de aparate o reprezintă rezistența sporită la intemperii. Am testat XT-1 și în condiții de ploaie și s-a comportat impecabil.

Și, la sfârșit. ce nu mi-a plăcut. În primul rând cauciucurile de pe corpul aparatului au tendința să se umfle și să se dezlipească. Este o problemă bine cunoscută a acestui aparat, un defect de concepție ce probabil Fuji îl va remedia la următoarea serie XT-2 folosind alt tip de cauciuc și adeziv. Al doilea lucru ce nu mi-a plăcut a fost acela că butoanele și rotile din plastic ale aparatului sunt mici și prea băgate în interiorul carcasei, astfel că se acționează mai greu decât m-am așteptat. Este păcat că aceste mici detalii scăpate în faza de proiectare a aparatului umbresc impresia de super calitate a corpului.
Meniul nu este din cele mai intuitive din cate am întâlnit, dar numeroasele posibilități de configurare a butoanelor (nu mai puțin de șase butoane programabile!) alături de rotițele și selectoarele externe te vor face să îl accesezi foarte, foarte rar. În plus regăsim un buton dedicat unei secțiuni Quick Menu unde se găsesc principalii parametrii.
Din acest ultim punct de vedere, al accesului la comenzi, ergonomia este excelentă, iar priza aparatului este perfectă pentru maini mici și medii.
Un lucru la care trebuie să aveți grijă, în cazul în care folosiți des rotița pentru timpii de expunere, este acela că puteți roti accidental și selectorul pentru măsurarea expunerii aflat sub ea. Mi s-a întâmplat de multe ori și am ținut să îl menționez.
Autonomia bateriei mi s-a parut a fi un punct pozitiv. Am reușit cu o baterie încărcată să fac maxim 470 de cadre plus câteva filme într-o utilizare mixtă cu ecranul și vizorul electronic. Găsesc această valoare ca fiind una bună mai ales dacă ținem cont de vizorul electronic de mari dimensiuni și cu o rezoluție foarte mare (cunoscut fiind faptul că aparatele cu vizor electronic performant consumă mai mult cu el activat decât în utilizarea cu ecranul pornit). Prezentă este și funcția wi-fi care funcționează perfect cu aplicația Fujifilm Camera Remote.
Obturatorul mecanic permite un timp maxim de expunere de până la 1/4000sec, iar cel electronic un timp maxim de 1/32000sec. Astfel poți face fotografii și ziua la deschideri maxime ale diafragmei de ordinul F1.2-F1.4 și fotografii fără să atragi deloc atenția, obturatorul eletronic find perfect silențios.

Autofocalizarea este pentru subiectele staționare rapidă și precisă. Pentru subiecte în mișcare am încercat sistemul în câteva ocazii și rezultatele nu au fost spectaculoase sau cel puțin nu edificatoare. Acest lucru l-am făcut cu obiectivul XF 18-55 F2.8-4 OIS avut la dispoziție și pentru o scenă la care fundalul era foarte aglomerat, iar aparatul nu focaliza pe subiectul dorit. Cu proxima ocazie voi repeta acest test poate cu un obiectiv tele și pentru mai multe scenarii.
În ciuda faptului că este capabil să realizeze fotografii la o cadență impresionantă de 8 cadre/secundă cu sistemul de autofocalizare activ, cred că XT-1 nu se adresează fotografierii competițiilor sportive. Putem vedea cele 8 cadre/secundă cu funcția de autofocus activă ca încă o caracteristică de varf a acestui model față de alte camere mirrorless.
Cum spuneam, am avut aparatul la test împreună cu un obiectiv Fujinon XF 18-55 F2.8-4 OIS. Acest obiectiv, oferit ca și obiectiv de kit pe XT-1, l-am găsit a fi unul foarte interesant. Cu siguranță se află într-o ligă superioară față de obiectivele de kit oferite de alți producători. În primul rând calitatea construcției este foarte bună.
Corpul este metalic, cele trei inele (pentru zoom, focalizare și diafragma) se acționează fluid și cu o rezistență mecanică atent studiată, iar sentimentul pe măsură ce fotografiezi cu el este unul foarte pozitiv. Această dotare (prezentă la obiectivele Fuji) cu un inel pentru controlul diafragmei am găsit-o foarte utilă.
Optic de asemenea este un obiectiv foarte bun, iar faptul că este mai luminos (F2.8-4) decât majoritatea obiectivelor de kit oferite de alți producători reprezintă din nou un plus.
Exemplarul meu a fost descentrat-mai soft în partea stângă la deschideri maxime ale diafragmei (până a ajuns la mine cred că a trecut prin multe), dar chiar și asa de la F5.6 în sus am regăsit o excelentă claritate atât în centru cât și în toate extremele cadrului la toate distanțele focale.
Stabilizatorul de imagine a funcționat foarte bine, oferindu-mi constant un câștig de 3 trepte față de inversul distanței focale. Cu sigurantă XF 18-55 F2.8-4 OIS face o echipă foarte bună cu XT-1 atât în ceea ce privește calitatea construcției cât și ca și calitate a imaginii oferite.

Calitatea imaginii aparatului este într-un cuvânt: excelentă! Probabil printre cele mai ridicate în clasa de senzori APSC, chiar dacă senzorul de pe XPRO-2 sau alți senzori Sony mai noi apăruți sunt la fel de performanți. Trebuie să vezi cu ochii tăi, să testezi și să compari ca să te convingi că fișierele produse de senzorul X-Trans sunt de top, atât ca zgomot cât și ca detalii redate. Încă din vremea seriilor DSLR S Pro (preferate de fotografii de nuntă pentru gama dinamică și culorile deosebite redate), Fujifilm este recunoscut pentru fișierele JPEG produse de aparatele sale, iar XT-1 nu face excepție. Am regăsit 11 moduri de simulare a filmelor produse de Fuji, dintre care am preferat să folosec modul Velvia și Astia în majoritatea timpului. Felul în care aceste moduri atent studiate redau culorile și detaliile m-a facut să nu fiu atat de interesat de procesarea fișierelor Raw ca în cazul altor aparate. Pur și simplu fișierele JPEG sunt foarte bune astfel că vei apela la editarea Raw-urilor doar pentru corecția expunerii în scenele cu gamă dinamică ridicată sau pentru reducerea zgomotului la sensibilități de ordinul ISO6400. Chiar și la aceste sensibilități fișierele JPEG au un excelent balans între detalii și zgomot. În rest, este o plăcere să privești imaginile produse de acest aparat. Pe setarea Velvia culorile sunt vii, saturate, dar fără să pară nenaturale. Sistemul de expunere al aparatului l-am găsit a fi de asemenea ireproșabil. Cadrul după cadru XT-1 mi-a oferit rezultate excelente din toate aceste puncte de vedere.

Dacă aș avea ceva de comentat la acest capitol ar fi faptul că uneori în fișierele JPEG detaliile sunt redate într-un mod diferit față de aparatele cu senzor de tip Bayer (mai articial și nesaturate) și faptul că imaginile au un contrast prea ridicat astfel că în scenele cu gamă dinamică mare detaliile din zonele întunecate nu mai sunt vizibile. Pentru fișierele JPEG din cameră și inclusiv pentru cele rezultate din editarea fișierelor Raw cu softuri Adobe acest efect de redare artificială a unor detalii (numit și “efect de fermoar”) este cauzat de procesul de demozaicare folosit atât de softul intern al aparatului cât și de către cele produse de Adobe. Recomand testarea și folosirea și a altor softuri pentru editarea fișierelor Raw produse de senzorii X-Trans în cazul în care doriți cele mai bune rezultate posibile, Raw Therapee find un bun exempu. A doua chestiune a contrastului ridicat nu este problematică, fișierele Raw având o latitudine foarte mare de procesare astfel încât poți ajusta expunerea fară a avea mult zgomot în imagine. Din acest punct de vedere senzorul prezent pe XT-1 este unul de top, printre cele mai bune întâlnite până acum.

Pentru a evalua totuși cum se comportă aparatul la sensibilități ridicate am procesat fișiere Raw și le-am comparat cu cele JPEG produse direct de camera. De asemenea am comparat fișierele Raw realizate cu XT-1 cu cele obținute cu alte două aparate de 16 Mpx avute la dispoziție. Unul a fost Nikon D7000 ce are în componență un senzor de 16 Mpx APSC Bayer pe care eu îl găsesc încă foarte performant, iar al doilea un Olympus EP-5 cu un senzor Micro 4/3 Bayer ce se regăsește și pe unul din competitorii lui XT-1, și anume EM-5 mk II. Până nu am testat aparatul aveam formată următoarea prejudecată (din foarte multe surse pe care le-am citi): aparatele mirrorless Fuji supraevaluează valorile ISO, sau pentru același timp de expunere și aceiași diafragmă produc imagini mai întunecate. ISO6400 este în realitate ISO4000 samd. Realitatea stă în felul urmator: după ce am testat în paralel cele trei aparate (dincolo de diferențele dintre obiective și faptul că imaginea realizată cu EP-5 la ISO 3200 este tremurată) pot spune că da, la aceiași valoare a diafragmei, timpului de expunere și valorii ISO, XT-1 produce imagini ce sunt puțin mai întunecate, dar fără a avea diferențe mari. Acest lucru nu îl găsesc a fi un inconvenient și chiar în cazul în care în editare am adus imaginile la aceiași luminozitate cu celelalte două aparate, nivelul de zgomot a fost unul foarte redus. Întreaga plajă ISO200-6400 pentru care aparatul produce fișiere Raw este utilizabilă fară nici o reținere.

Dincolo de zgomotul redus, detaliile redate de senzorul de 16 Mpx sunt extrem de ridicate. Personal nu am simțit nevoia de mai mult, iar la nivel de detalii fine senzorul X-Trans fară filtru Low Pass (caracteristic Fuji), atunci când fișierele sunt procesate corespunzator, mi s-a părut a fi superior în multe privințe senzorilor de tip Bayer de 16 Mpx pe care i-am mai testat. Un exemplu în acest sens este lipsa fenomenului de moire pe care nu l-am observat în vreuna dintre imagini.
Așadar tehnologia “Fujifilm X-Trans fară filtru Low Pass” nu este doar marketing ci beneficiile se văd și în situații reale.
Calitatea fișierelor video mi s-a părut a fi una bună pentru a înregistra ocazional scurte videoclipuri Full HD, dar concurenții stau mai bine la acest capitol.



Capitolul preț este unul delicat. Chiar și la doi ani și jumătate de la apariție XT-1 este unul din aparatele la care prețul nu a scăzut foarte mult. Probabil că odată cu apariția lui XT-2 acest lucru se va întâmpla, așa cum a fost cazul lui X-Pro1 care a ajuns și la 1500 Ron la sfârșitul carierei (super afacere!). Competitorii cei mai apropiați îl găsesc a fi Olympus EM-5 și EM-5 mk II, fiecare sistem venind cu avantajele sale. Olympus cu stabilizator integrat în corp și o gamă de obiective mai compacte, iar Fuji cu o calitate mai bună a imaginii mai ales la sensibilități ridicate. Decizia va aparține cumpărătorului, iar dacă prețul lui XT-1 este pentru mulți descurajant, și puteți să vă lipsiți de unele caracteristici, merită să aruncați o privire la Fuji XT-10 un aparat care poate că vi se va părea la fel de bun.
În concluzie, pentru mine Fujifilm XT-1 este o cameră cu foarte multă personalitate. De la designul încântător și până la imaginile excelente produse, este o cameră la care din punct de vedere tehnic ai puține lucruri să îi reproșezi. Câteva detalii de finisare mai iau din strălucirea acestui model varf de gamă Fujifilm, dar XT-1 rămâne una dintre cele mai dorite camere mirrorless atât de către fotografii entuaziaști cât și de catre unii profesioniști.

Plusuri

• corp din aliaj de magneziu extrem de solid cu un design retro foarte inspirat
• protecție sporită împotriva intemperiilor și interval de funcționare până la -10 grade Celsius
• ergonomie bună cu multiple comenzi externe și posibilități extinse de personalizare
• vizor electronic de top, foarte mare și cu o rezoluție excelentă
• ecran de 3 inch ce se înclină, montat pe un șasiu solid
• sistem de autofocalizare reactiv în lumină bună și precis în lumină slabă pentru subiecte staționare
• mod rafală cu 8 cadre pe secundă cu funcția de autofocalizare activă
• obturator electronic silențios ce permite timpi de expunere până la 1/32000sec
• obiectiv de kit excelent construit, luminos și cu o foarte bună calitate a imaginii
• senzor ce oferă o calitate a imaginii foarte bună pe tot intervalul ISO 200-6400
• fișiere JPEG de top cu un foarte bun echilibru culori-detalii-zgomot
• fișiere Raw ce oferă o latitudine foarte mare de procesare
• sistem de măsurare a expunerii foarte bun
• diferite moduri de simulare a filmelor Fuji excelent implementate
• autonomie bună a bateriei
• sistem wi-fi ce funcționează foarte bine

Minusuri

• cauciucurile de pe corp au tendința să se umfle și să se dezlipească
• butoanele și roțitele din plastic sunt mici ca dimensiuni și dificil de acționat
• lipsa funcției touchscreen
• calitate video mai slabă decat a concurenților
• uneori detaliile sunt redate artifical (consecință a algoritmilor de demozaicare)
• preț încă ridicat

Imaginile Raw din acest test au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC și Raw Therapee 4.2.1.
Text și fotografii de Gabriel Bușe.