Auschwitz și Birkenau – povestea genocidului

Nu ai cum să nu fii empatic cu ceea ce s-a întâmplat într-un loc precum Auschwitz și Birkenau. Povestea este uimitoare, iar datele înregistrate de istorie de-a lungul timpului nu fac decât să confirme acest lucru. Nu am să fac referire la ceea ce este scris deja pe internet, nici la filmarea pe care am văzut-o pe mașină in timpul transportului spre taberele de concentrare. Doresc doar să relatez trăirile și sentimentele care s-au născut în mine în urma acestei vizite.
Sentimentele au început să se instaleze în mintea mea încă de cu o zi înaintea turului. Știind locul în care am să merg, înainte de culcare, am avut impresia că aud voci. Am conștientizat faptul că subconștientul îmi creează această stare pentru a mă pregăti, cat de mult, pentru ceea ce voi vedea. Iți trebuie foarte multă tărie să rămai imun la un asemenea tur, să nu simți cum îți lași și tu acolo – la fel ca mulți alții – o bucată din tine.

Sunt multe lucruri de spus despre ce s-a întâmplat acolo. Multe dintre aceste lucruri deja se știu: tundeau oamenii pentru a construi materiale textile, au decis să-i gazeze din cauza costurilor ridicate ale gloanțelor, chiar s-au hotărât să le injecteze otrăvuri în sistemul de reproducere astfel încât să dispară națiunea lor în două generatii.
Exista un moment în care pășești în camerele în care gasești zeci de metrii cubi de păr, bagaje, încălțăminte sau veselă și afli că mai puțin de 2% din ceea ce observi sunt lucrurile care au rămas de fapt, la venirea evreilor în tabere. Acela este momentul în care reușești să-ți imaginezi mărimea și durerea, să vizualizezi oamenii și evenimentul în sine.

Rezumatul foarte scurt ar fi că dacă aceste lagăre de concentrare ar fi fost sub forma experimentului lui Schrödinger cu pisica, cu siguranță ar fi adevarată doar partea în care pisica moare. Cred că invațarea istoriei ne ajută să nu repetăm același greșeli, însă simplul fapt ca aceste lucruri s-au întâmplat în urmă cu doar 70 de ani, mă face să mă gândesc la întrebarea: Câți cunoaștem ce se află cu adevarat înăuntrul nostru și câți facem pași concreți într-o direcție corectă pentru umanitate, nu doar egoistă?
Singura parte fericita a acestei povești este că în momentul în care lagărele Auschwitz și Birkenau au fost desfințate, au fost eliberați un numar aproximativ de 7000 de deținuți. Acești deținuți eliberați pe 27 ianuarie 1945 încă se întâlnesc anual la Birkenau pentru a comemora această dată, iar în prezent mai sunt aproximativ 200 de supraviețuitori în vârtsă de peste 80 de ani. Dacă doriți să surprindeți emoții puternice, vă recomand cu drag sa participați la eveniment.

Un articol și fotografii de Horațiu Voicu.