Ce este ISO?

ISO (International Organization for Standardization)  se referă la o valoare standard acordată pentru o anume sensibilitate a materialului fotosensibil.
Sensibilitatea este o caracteristică a captorului (senzorul) sau a filmului foto care determină cantitatea de lumină de care avem nevoie pentru a obține o expunere corectă.
Cele mai cunoscute valori sunt: 25, 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200 și 6400.
În sens ascendent, fiecare valoare ISO este de două ori mai sensibilă decât precedenta.
Exemplu: ISO 800 este de 2x mai sensibil decât ISO 400 și doar pe jumătate la fel de sensibil ca ISO1600.
Aparatele digitale ne permit și setarea/alegerea de valori ISO intermediare. Exemplu: ISO 80, ISO 640 etc.
Pentru a expune corect, captorul aparatului foto (senzorul în cazul aparatelor foto digitale), are nevoie de cantitate de lumină invers proporțională cu sensibilitatea.
Astfel, de exemplu pentru valoarea ISO 100 vom avea nevoie de mai multă lumină dar și o calitate foarte bună a imaginii, în timp ce în cazul valorilor de sensibilitate mai mari, vom necesita o cantitate de lumină mai mică, dar vom risca apariția zgomotului.

În cazul aparatelor foto digitale, sensibilitățile mai mari se obțin printr-o amplificare electronică a semnalului, lucru care duce la scăderea calității imaginii, prin creșterea zgomotului și estomparea detaliilor.
Zgomotul de imagine influențează claritatea imaginii finale, întrucât estomparea detaliilor va face ca și imaginea per ansamblu să fie mai neclară.

Rezultatele optime se vor obține întotdeauna la sensibilitatea de bază a captorului, însă astăzi, majoritatea DSLRurilor permit utilizarea unor valori ISO destul de mari, chiar peste 3200, mai ales dacă expunere și balansul de alb au fost realizate corect.
Senzorii mici  determină un zgomot de imagine ridicat, deoarece nu sunt atât de sensibili la lumina. Așa se explică faptul ca aparatele compacte au un zgomot de imagine mai ridicat decat cele DSRL.
Sfat practic: Folosiți o sensibilitate ridicată atunci când nu aveți trepied, bliț sau o altă opțiune de realizare a imaginii dorite.
Exemplu: cazul concertelor, unde dacă nu avem bliț, nu putem folosi nici varianta trepiedului, întrucât un timp lung de expunere ar duce la redarea subiectului în mișcare, și nicidecum „înghețat”.
! Există și situații în care zgomotul de imagine are farmecul lui într-o imagine, asemenea granulației de pe film, acest lucru se întâmplă însă destul de rar.

Află și alte lucruri despre fotografie din Dicționarul ilustrat de termeni fotografici! Acesta este un instrument util tuturor pasionaților de fotografie, în care vei găsi  peste 170 de termeni fotografici uzuali, fiecare dintre ei având o scurtă definitie și fiind, în general, exemplificat vizual, de multe ori existând și informații suplimentare, contextuale sau de tipul „știați că”.