Cu Fujifilm X-E1 la snowboard
Pana acum, cand auzeam de Fujifilm, strambam din nas. De ce? Pentru ca am avut o experienta proasta cu un aparat de fotografiat de la ei in urma cu cativa ani. Culorile din fotografii erau foarte sterse si desaturate. Dupa ceva timp, un prieten mi-a aratat o poza tot cu genul acela de culori. Mi-am dat seama instant ca era facuta tot cu un Fuji si chiar asa a fost.
Acest Fujifilm X-E1 mi-a lasat o impresie foarte buna chiar dupa prima fotografie facuta cu el in showroomul F64. Ma asteptam la aceleasi culori cu care eram obisnuit, dar…surpriza. Culorile erau reprezentate intr-un mod foarte placut, cald.
Este primul aparat mirror-less cu care am contact. Este foarte usor, mic si se potriveste bine in mana. Placandu-mi inca de la prima vedere, am zis sa il iau cu mine in tabara de snowboard a celor de la Fresh-Meat, inlocuind practic DSLR-ul din dotare. Va pot spune ca in acea tabara nu am pus mana deloc pe DSLR-ul pe care il aveam de backup.
Bateria
Care este spaima cand vine vorba de snowboard? Pai…frigul, precipitatii, etc.
Din experienta va pot spune ca am avut multe probleme cu bateriile care se descarcau foarte rapid de la frig si cand iti e lumea mai draga, nu poti folosi device-urile respective. Aici intra telefonul, GoPro-ul si aparate foto compacte.
Fujifilm X-E1 s-a dovedit a fi foarte rezistent la frig. Nu stiu cum se comporta in alte conditii, dar a facut fata cu brio temperaturilor cu “-“ in fata, iar de aici putem trage concluzia ca se comporta si mai bine la temperaturi cu “+” in fata.
Cat despre cadrele trase per incarcare, bateria a dus undeva la 400 de cadre. Intr-o singura zi a cedat, in rest, am ajuns acasa fara indicaticatorul de baterie pe rosu.
Inca un aspect foarte important de precizat, este ca aceste 400 de cadre au fost trase 95% pe vizorul mic al aparatului, nu pe display-ul mare.
Cat despre incarcatorul bateriei, nu mi-a placut modul de indicare al incarcarii, fiind obisnuit cu incarcatoarele de la DSLR-uri. In momentul in care este introdusa bateria, se va aprinde un LED verde care sta aprins. Cand bateria este incarcata complet, acest led se va stinge. As fi preferat un sistem prin care acel led sa clipeasca pe perioada incarcarii si sa stea aprins cand bateria este incarcata complet. Dar cred ca este o chestie de obisnuinta si atat.
Blitul integrat nu l-am folosit deloc, dar daca il veti folosi, sa va asteptati sa mai scada putin din durata bateriei. La fel si in cazul display-ului mare.
Oricum, face fata cu brio la majoritatea cerintelor pe partea de baterie.
Body-ul
Cum spuneam si in introducere, body-ul este foarte mic si foarte usor. Este construit din materiale de calitate si este robust. Butoanele sunt la indemana, doar ca trebuie ceva timp pentru obisnuirea cu ele. Venind de pe Canon Mark II, mi-a fost destul de greu sa ma acomodez cu butoanele si cu grip-ul lui mic. Tragand pe manual, rotita care schimba timpul de expunere de pe body si inelul care schimba diafragma de pe obiectiv, imi erau total peste mana. Dupa cateva zile de stres, am trecut in prioritate de timp de expunere si cu diafragma pe auto. Controlam doar compensarea de expunere dintr-o rotita. Cu alte cuvinte, nu am avut rabdare sa ma obisnuiesc pentru ca nu imi permitea timpul.
Fiind la snowboard mi-a fost cam greu sa controlez acest aparat cu manusile deoarece are butoanele mici. Dar aici a tinut tot de obisnuita si in cele din urma am reusit…-ish. Problema e ca si manusile erau groase si mari. Cu niste manusi subtiri ar merge excelent.
Aparatul nu este weather sealed, dar s-a descurcat foarte bine pe o ninsoare foarte puternica, iar in alta zi, pe ploaie. Dupa ce trageam cu el, il ascundeam sub geaca, asadar
a fost protejat oarecum.
Display
Display-urile m-au impresionat, avand luminozitate, contrast si culori bune. Display-ul cel mic care se afla in vizor s-a dovedit a fi excelent in conditii de soare puternic, deoarece avand un cadran negru, se vedea foarte bine imaginea. Acest aspect mi-a placut mult, reusind sa vad foarte bine pozele facute.
Imi aduc aminte de o experienta vara trecuta in Dachstein, Austria, pe ghetar, tot la snowboard. Trebuia sa trag niste materiale video cu Mark ll. Era un soare zdrobitor, multa zapada, nu vedeam nimic pe display si nu aveam nici ocular (din acela care se fixeaza cu magnet peste display). In acele conditii acest Fuji ar fi facut fata cu brio. Asta a fost primul lucru la care m-am gandit cand am vazut display-ul mic din vizor.
Referitor la display-ul principal, nu am nimic rau de spus, pe langa partea tehnica amintita mai sus, afiseaza informatii folositoare, poate fi personalizat, etc. Nu prea l-am folosit decat pentru a vizualiza fotografiile.
Focalizare
La partea de precizie a focalizarii am ramas placut impresionat, rar a dat rateuri. Ce nu mi-a placut in schimb a fost viteza de focalizare. Fiind la snowboard, un sport rapid, dinamic, nu m-a ajutat foarte mult. Un aspect care iar nu mi-a placut a fost timpul mare dintre focalizari. E suficient de lung incat sa pierzi cadre. Cand zic timp mare dintre focalizari, ma refer la acea situatie cand focalizez si imediat doresc sa refocalizez pe alteva. Se pierde o secunda in aceasta etapa. Sa nu isi imagineze nimeni acum ca va sta si va astepta dupa focalizare. Nu. El este un aparat rapid, se misca foarte bine, dar eu compar cu experienta pe care o am cu DSLR-ul, unde focalizarea si refocalizarea in aceste conditii de lumina sunt instante.
Focalizarea continua s-a comportat in principiu bine, doar ca fiind vorba de viteza mare a subiectului, cateodata nu focaliza pe subiect, ci in spatele lui. Dar sunt convins ca in conditii normale, focalizarea continua isi face treaba foarte bine.
Chiar si in aceste conditii, ii pot da nota de trecere, si inca una mare, deoarece nu a fost gandit ca un aparat pentru sport, ci pentru all-around si si-a facut treaba foarte bine.
O sa ma leg la acest capitol si de intarzierea la declansare. Da, o are si se simte cand tragi sport. Dupa fiecare cadru tras, are o intarziere de pana intr-o secunda. Daca se trage in modul de rafala, intarzierea creste, iar a 2-a rafala vine destul de greu. Cardul din aparat a fost destul de performant, deci din punctul asta de vedere nu avea de ce sa aiba intarzieri, iar rafala avea undeva la 5-6 poze. Dar din nou, pentru un all-around, trece cu succes si acest test.
Obiectivul
Obiectivul folosit a fost un Fujifilm FUJINON XF 18-55mm F2.8-4 R LM OIS. Un obiectiv all-around cu o plaja multumitoare. 18-55 a fost ok pentru aceaste tabare de snowboard si probabil pentru marea majoritate a situatiilor. 18mm este suficient de wide pentru grupuri, iar 55mm a fost ok pentru portrete. El dispune si de stabilizare, care si-a facut simtita prezenta. Fotografiile ies foarte sharp, cu foarte multe detalii. Sunt foarte multumit de el.
Plaja diafragmei este foarte ok pentru marea majoritate a situatiilor. DOF-ul (profunzimea de camp / blur-ul din spate 🙂 ) este placut si va satisface multa lume, iar la partea de macro a stat bine.
ISO
O sa trec rapid si prin partea de ISO deoarece este un subiect ce merita a fi mentionat. Dat fiind ca majoritatea pozelor au fost facute ziua, nu m-am atins de valori ISO foarte mari. Oricum nu sunt adeptul valorilor extreme. A fost totusi o situatie in care am impins aparatul la un ISO de 2500. S-a comportat absolut decent. Vedeti mai jos cateva exemple:
Profitand te atmosfera curata, am decis sa fac cateva fotografii nocturne. Aparatul fiind mic si usor, a reusit sa stea pe un Gorilla Pod pentru telefon 🙂
S-a descurcat foarte bine si la genul acesta de fotografie cu expunere lunga, minusul fiind durata mare a procesarii imaginii dupa ce s-a terminat expunerea (undeva la peste 5 secunde).
Vacanta
Am avut norocul de a ajunge si intr-un scurt traseu montan imediat dupa aceste tabere. A fost o iesire de cateva zile in muntii Piatra Craiului. Am avut ocazia sa testez aparatul si in regim de vacanta. La snowboard pot spune ca am fost multumit de prestatia lui, dar in aceasta scurta vacanta am fost FOARTE multumit de el.
Fujifilm X-E1 mi-a oferit absolut tot ce aveam nevoie si din nou, vreau sa amintesc de greutatea si dimensiunile lui. E un aparat ideal pentru vacante si as da acel DSLR oricand pentru el. In vacanta l-am tinut tot pe un mod semi-auto si am fost incantat de ce poate sa scoata. Bateria, tot asa, all-day-long. Are un interval dinamic multumitor, iar din RAW se recupereaza mult mai multe detalii decat ma asteptam. Obiectivul a fost perfect pentru ce aveam nevoie. Pentru impatimitii de zoom, acest obiectiv nu ii va satisface deoarece el este un short-tele, nu are foarte mult zoom. Dar cu siguranta isi vor gasi obiective cu zoom (focala) mai mare.
Pret
Pretul mi se pare putin piperat. Acest kit pe care l-am testat eu (obiectiv + aparat), ajunge undeva la 6000 RON, obiectivul fiind 3000 RON si body-ul 3000 RON. Dar tragand linie, stiind ca asta ar fi singurul aparat si stiind ca ma va tine foarte mult timp, da, cred ca merita. Desi cu un DSLR as putea iesi mai ieftin, apar urmatoarele avantaje la acest Fuji: dimensiuni si greutate. Da, stiu, am amintit in repetate randuri de aceste doua aspecte, dar pentru mine sunt foarte importante. Cine vrea sa care un aparat greu si mare de gat toata ziua?! Eu nu vreau. Prefer ceva mic, usor, compact, care sa isi faca treaba la fel de bine ca un DSLR, iar acest mirror-less este solutia.
Pros
- Calitate foarte buna a imaginii
- Performanta foarte buna la ISO ridicat
- Dimensiuni reduse, greutate mica
- Display-uri mari, luminoase
- Arata foarte bine din punct de vedere al design-ului
- Patina pentru accesorii externe
- Interval dinamic bun
Cons
- Intarziere la declansare
- Viteza mediocra de la cadru la cadru
- Lent in trezirea din standby
- Weather Sealing (lipseste)
- Pretul
- Viteza de focalizare
Alte fotografii realizate cu Fujifilm X-E1:
Concluzie
Acest aparat mi se pare ideal pentru vacante, pentru uzul de zi cu zi si cu siguranta poate fi folosit si la chestii profi dar cu o anumita limita. El va satisface atat amatorii, cat si profesionistii care sunt constienti ca folosesc un aparat all-around.
Text si fotografii de Tiberiu Arsene.
Etichetă:fujifilm, mirrorless