Cum să faci o fotografie de peisaj bună: ce cred fotografii români
Cum faci o fotografie de peisaj bună? Care sunt elementele necesare pentru a obţine fotografii de peisaj puternice? Am întrebat 8 fotografi români ce cred despre fotografia de peisaj. Răspunsurile au variat şi s-au oprit la diferite elemente cheie: compoziţie, lumină, locul potrivit, ieşirea din zona de confort, puţină ironie, expresivitate, aştepare.
Vă invităm să descoperiţi răspunsurile celor 8 fotografi: Felicia Simon, Dragoş Asaftei, Dorin Bofan, Remus Ţiplea, Dan Dinu, Adrian Petrişor, Cătălin Georgescu, Ionuţ Hrenciuc, despre ce anume constituie o fotografie de peisaj bună.
„De multe ori îți propui și îți faci planuri să ajungi într-un anumit loc, într-o zonă frumoasă pe care să o fotografiezi. Se întâmplă uneori ca atunci când ajungi acolo vremea să o ia razna și să-ți dea planurile peste cap. Așa am pățit când am fost pe Ceahlău acum doi ani sau când am fost în satele din Piatra-Craiului acum câteva zile. Se anunțase vreme frumoasă, dar muntele a avut grijă să schimbe asta.
Consider că e foarte important ca în fotografia de peisaj să poți să redai locul exact așa cum e el, să cauți expresivitate chiar și atunci când pare ceva banal. Când am ajuns în satul Măgura acum câteva zile și am văzut că abia se zăresc munții din cauza norilor am fost destul de frustrat. După aceea mi-am dat seama că asta poate fi în folosul meu și am început să fotografiez și să pun accent pe compoziție.
Cel mai mult îmi place fotografia aceasta. Întotdeauna am fost fascinat de planurile de fotografia de peisaj și mi-a plăcut să împart cadrul în așa fel încât să am măcar trei planuri. Cred că împărțirea compoziției în planuri poate aduce un plus fotografiei.
Să rezum în câteva cuvinte: consider că e important să fii pregătit să fotografiezi peisajul oricum ar fi el și să redai expresivitatea prin compoziție.”
Dorin Bofan
“Pentru mine o fotografie de peisaj este bună dacă-i simplă, dacă ce încerc să transmit prin imaginea aia e firesc. Acolo stă de fapt extraordinarul din fiecare imagine memorabilă. Cel puţin asta am constatat eu uitându-mă la fotografiile unor oameni care au har. Nu ştiu să-ţi spun cum o fac, fiindcă nu sunt nici măcar sigur dacă am imagini bune. Sunt însă câteva de care sunt mulţumit.
Încerc pe cât posibil să pun accentul pe simplitate în ceea ce fac şi să caut mereu. Asta înseamnă că trebuie să fiu atent la momentele alea care odată ce se petrec, s-ar putea să nu le mai văd niciodată. Aici e puţin complicat, fiindcă deşi ele apar peste tot în timp şi spaţiu sunt mai greu de recunoscut. Îţi trebuie o apropiere de lucrurile din jurul tău şi-un zbucium permanent al curiozităţii ca să le recunoşti. Iar când îţi este îngăduit să te întâlneşti cu un moment din ăsta, ar fi bine să fie linişte acolo, înăuntru. Un pic cam greu, aşa-i?
Apoi vine partea mai uşoară şi nu prea, când trebuie să traduci efemerul ăla care-ţi aduce zâmbete în ceva universal, înțeles de toată lumea, adică într-o imagine frumoasă. O faci după multă muncă şi dacă ai şansă.”
“Pentru că fac fotografie în natură, pe munte, prin păduri, în general departe de şosele, e important să fiu bine echipat. Sunt fotografi care dau multe mii de ce bani vrei tu pe aparate şi obiective, dar care nu au un rucsac corespunzător sau o jachetă zdravănă, care să-i protejeze de ploaie şi de vânt. Şi mai important, care nu cunosc reguli minime de siguranţă în natură. Aparent fără nicio legătură cu ce-ai întrebat şi totuşi esenţiale. Dacă nu umbli la pas foarte mult, atunci nu-i aşa de grav. Fotografii de peisaj se pot face oriunde la urma urmei, chiar şi-n oraş. Oricare ar fi mediul în care lucrezi, trebuie să-l înţelegi şi să-l respecţi, fiindcă el (în cazul meu, ea) dictează munca ta.
Sunt multe lucruri importante, inclusiv alea de la prima întrebare. Ce-am constatat eu că (-mi) lipseşte e simţul lucrului bine făcut. E o chestie care contează în tot. Până şi-n fotografia de peisaj, pe care mulţi o consideră o treabă banală și o tratează cu superficialitatea vremurilor noastre.
Şi ultima chestie pe care ţi-o mai zic: e sănătos să te gândeşti mai mult la cum simţi lumea şi realitatea pe care alegi să o fotografiezi, decât la tehnică.”
“Sunt milioane de poze cu peisaje, sunt milioane de răsărituri, apusuri de soare, de câmpuri cu floricele şi fluturaşi care împreună alcătuiesc masa aceea infinită de clişee. Eu de la o vreme am încercat să ies din tiparele acelor clişee, din reţetele lor. Dacă reuşesc să pozez banalul într un mod cît mai banal cu putinţă, dar care să conţină cîte un pic din toate, umor, ironie, compoziţie, lumină, atunci uneori mai nimeresc să fac o poză bună.”
“Foarte multă lume crede că fotografia de peisaj înseamnă, în cea mai mare parte, să fii “omul potrivit la locul potrivit”. Chiar dacă norocul poate juca un rol important în acest tip de fotografie, uneori trebuie să fii “omul potrivit”, dar să ştii şi să îţi alegi “locul potrivit”. Cu cât umbli mai mult prin natură şi cu cât cauţi mai mult să o înţelegi, cu atât o să ai imagini din ce în ce mai reuşite. O fotografie de peisaj se face cu răbdare. Trebuie să îţi cauţi unghiul, să îţi alegi elementele pe care vrei să le incluzi în cadru, să înţelegi de ce trebuie să scoţi alte elemente din cadru (desigur prin compoziţie şi nu prin editare sau mutarea lor fizică), şi mai presus de orice, să îţi aştepţi lumina potrivită.
Fotografia bună nu are o anume reţetă, ea este o împletire a cunoştinţelor pe care le ai cu emoţiile pe care le trăieşti într-un anumit loc şi la un anumit moment. Pentru un cadru bun trebuie să înţelegi în primul rând de ce te-ai oprit, care este acel element definitoriu care te-a făcut să te gândeşti că poţi face o imagine într-un anumit loc. Odată ce l-ai reperat, caută în jurul lui alte elemente care îl susţin şi îl scot în evidenţă şi construiesc o compoziţie. Nu uita de perspectivă, ea te va ajuta să redai o imagine tridimensională şi nu una plată. Nu în ultimul rând, concentrează-te pe fundal. Acesta trebuie să fie armonios, să îţi pună subiectul în evidenţă şi să nu distragă atenţia de la el. După ce ai toate aceste elemente puse la punct, nu îţi mai rămâne decât să speri că lumina îţi va definitiva imaginea. Dacă o ai, atunci poţi să declanşezi, dacă nu o ai, ar fi mai bine să o aştepţi. Da, ştiu, poate sună complicat, însă uneori lucrurile mai vin şi de la sine, trebuie doar să fii deschis şi să le vezi.”
Adrian Petrişor
“Ieşi din zona ta de confort, nu fă poze din maşină sau de pe marginea drumului, lasă maşină şi urcă pe jos, caută locuri mai puţin accesibile, arată imagini pe care nu le vede toată lumea în drum spre cabană sau pensiune şi cel mai important trezeşte-te cu noaptea-n cap şi ieşi la pozat răsăritul afară-n frig fiindcă sunt câteva minute de spectacol care merită tot efortul, nu se compară cu niciun alt moment al zilei.
Încearcă să fii original, deşi în fotografie acum e extrem de greu, dar natura şi momentele neprevăzute care se ivesc în vârf de munte te ajută câteodată şi aduc un plus de originalitate cadrului fiindcă e imposibil ca doi fotografi să surprindă acelaşi moment dacă nu cumva e acolo lângă tine…chiar şi aşa nu vor fi două cadre la fel.
Un peisaj bun are un centru clar de interes, dar per total nu trebuie să plictisească nici un colţ din imagine. Trebuie să transmită privitorului stările pe care le-ai trăit tu în acel moment, să-l faci să simtă frigul dimineţii, umezeala din atmosferă, vântul şi toate elementele pe care le-ai simţit şi nu doar pe cele care le-ai putut vedea şi transpune grafic în imagine. Cu alte cuvinte, impactul vizual contează enorm în orice fotografie fiindcă dacă reuşeşti să-l ţii pe privitor destul de mult cu ochii şi mintea aţintită pe fotografia ta, o va memora involuntar şi îşi va aduce aminte de ea şi cu alte ocazii.
Cam astea ar fi cred eu nişte sfaturi personale pe care încerc să le aplic pentru a face o fotografie de peisaj bună din punctul meu de vedere. Sunt multe indicaţii mai sus care nu pot fi îndeplinite dacă nu se ţine cont şi de un număr mare de alte elemente care contează enorm în fotografia de peisaj şi anume: un subiect clar pe care să se canalizeze atenţia privitorului, subiect lipsit de banalitate şi pus frumos în evidenţă, o compoziţie echilibrată a cadrului dintr-un unghi inspirat/potrivit. De asemenea este important să ai un orizont drept în fotografia de peisaj, dacă nu e dorit din start de a fi înclinat…(e o problema des întâlnită a orizontului ce pică într-o parte şi deranjează).
Totodată contează să ai mai multe planuri, o perspectiva plăcută, jocul de lumina/umbră, o expunere corectă care ne permite apoi o editare naturală a imaginii, respectarea anumitor reguli de compoziţie, treimi, simetrii, cromatica să nu deranjeze, un contrast plăcut, alegerea momentului e foarte importantă. Ideal ar fi momentul cu cel mai înalt grad de spectacol oferit de natură, fotografierea în aşa zisa lumină bună (apus/răsărit), dar o lumina bună poate fi şi o rază scăpată printre nori în locul potrivit sau lumina dinainte de răsărit sau după apus când cerul se colorează într-un mare fel, surprinderea atmosferei, aparatură folosită, accesoriile (filtre, trepied, declanşatoare, etc), formatul cadrului final (panoramic, landscape, şi mai puţin alte rapoarte ce nu avantajează fotografia de peisaj) şi nu în ultimul rând, în ceea ce mă priveşte, adăugarea unui plus de artistic fotografiei care aduce acea amprenta personală imaginilor.
Totodată, nu uitaţi că “less is more” (nu vă complicaţi, nu aglomeraţi prea mult cadrul).”
”Cum faci o fotografie de peisaj buna? Care sunt elementele care contează în fotografia de peisaj?
Dacă ar fi trebuit să răspund la întrebarea asta acum câțiva ani, probabil aș fi zis că ai nevoie de un trepied, diafragme mici și filtre graduale peste polarizator. M-aș fi gândit mai mult la tehnică. Dar între timp am generat suficiente imagini corecte tehnic cât să-mi dau seama că o poză e bună dacă te face să te oprești și gândești, dacă e diferită și/sau memorabilă, dacă ceva din ea rămâne cu tine după.
Așa că procesul meu generator s-a transformat mai mult într-un soi de preselecție. Ajung în fața unui scenariu natural pregătit pentru captură, mă-ntreb: să-l prind cât mai larg sau să zoomez pe un element anume? mai mult cer sau mai mult pământ? sunt în poziția care trebuie? e lumina bună? să revin? oare chiar merită să-l fac? cât de diferit e față de altele? nu mai bine-l admir din priviri și merg mai departe?
Dacă-l fac, privesc ecranul și mă-ntreb: ce-aș putea face diferit? cum să devină mai interesant?
Cum recunoști momentul când ajungi în fața unui scenariu pregătit pentru captură? Exercițiu. Privește peisajele altor artiști, întreabă-te de ce-ți plac și-ncearcă să aduci acele elemente în lucrările tale. Cu timpul, după ce-ți cizelezi o oarecare estetică, le vei recunoaște mai ușor.”
“Cât despre răspunsul la întrebări… Cred că un peisaj bun este mai mult decât ceea ce vede ochiul. Este un peisaj ce prinde suflet, dincolo de pământ și dincolo de cer. Fotografia de peisaj trebuie să cuprindă și amprenta celui ce o capturează. Momentul tău devine și momentul celorlalți. Trebuie să surprinzi lumina unui loc, dar și modul în care ea s-a răsfrâns asupra ta. Un peisaj bun este de fapt un portret al frânturii de natură unde ți-ai deschis inima.”
“Despre fotografia de peisaj ….în primul rând e nevoie să ieşi din zona proprie de confort cu tot ce înseamnă acest lucru: a explora (nu neapărat locuri greu accesibile sau îndepărtate, ci chiar împrejurimile propriului sat sau oraş), a studia, a fi creativ şi inovator, a acceptă critica, a învaţă din greşeli şi de a-ţi menţine mintea limpede pentru următorul cadru foto şi nu în ultimul rând a cunoaşte foarte bine aparatură proprie. Fiecare are stilul lui de a fotografia, dar pentru mine esenţial este procesul ce are loc în acel moment în care apeşi butonul astfel încât fotografia este mai curând despre creativitate decât despre oameni. “
3 comentarii
M-am cam saturat de pozele cu peisaje in stil american.Cel putin canionele lor sa nu le mai vad , la fel pesiajele britancie stil seascape sau still wallpaper pentru windows.In sfarsit vad si altceva. Frumos articol si pozele sunt splendide.
frumos articol si pozele superbe!